198,512 matches
-
de decorare... Eu am pisicile “zgaibarate” și un motan dement cât se poate de real care s’a luat în seara asta la lupta (ne)dreapta cu animalele de pe perete Și nici un pomișor verde? Sau pomișorii i-ai pus la birou? merci de pont .. și eu m-am săturat de mânuțe de copil și stele foarte frumos; o idee extraodrinara!!! Dacă nu te deranjează aș vrea să le postez pe I LOVE MY HOME (http://agneslukas.blogspot.com/), interioare românești, am
Cai verzi pe pereţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82618_a_83943]
-
Bucurenci Cel mai frumos compliment care mi se face în legătură cu MaiMultVerde este când prietenii sau partenerii ne întreabă dacă nu avem posturi libere. Vin în vizită pe la noi și parcă nu s-ar mai dă duși. E ceva în aerul biroului, în atmosferă echipei, care-i face să vrea să mai stea. “Voi parcă nici nu lucrați, parcă sunteți în vacanță!”, îmi spunea cineva. I-am zâmbit, pentru că avea dreptate. Am trecut printr-un an extrem de greu, în care am simțit
Iată ce pot face mai multe mâini dibace by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82620_a_83945]
-
cariere în companii importante pentru a se dedica propriilor pasiuni. Daniela Băcanu, reprezentanta Slow Food România, vorbeste despre mâncarea bine temperata și despre tradițiile culinare locale, iar Cornel Ziman demonstrează cum poți lua o pauză la înălțime de la munca de birou. “Bună că viața” este produsă de Asociația MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1. Mi-au plăcut mult temele atinse în emisiunea de aseară, prima pe care o văd. Totuși, cred că fiecare din ele merită mai mult spațiu, și
Viaţa tihnită by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82671_a_83996]
-
rău în asta și nici în a avea antrenor personal, deși la cât e de mic numărul celor care mai fac vreun gen de sport în țara asta pare cel puțin ciudat. Dar, e adevărat, ca după 8 ore de birou ori burtă crește și spatele se îndoaie, ori transpiri un pic și îți vezi drept de viață. E o alegere. Mercyless Cori te antreaneza pentru ce vă apare la gazeta când vei participa la ‘Dansez pentru tine’. Să vezi atunci
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]
-
a constituit, însă, anul 1881 când fundația a putut achiziționa terenul pe care a construit clădirile în care a funcționat de atunci încolo: o frumoasă sală de concerte, una mai mică pentru repetiții și consfătuiri și mai multe încăperi pentru birouri. întreaga construcție a fost finisată în 1887, însă dezvoltarea luată de activitățile Liedertafel-ului a impus în scurt timp o nouă creștere a suprafeței clădirilor sale, terminată în 1897, grație unor subsidii ale prietenilor săi din medii foarte diferite. Și tot
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
hotarele semănăturii, îndepărtând prin zgomot dăunătorii, mai ales animalele și păsările, ori avertizându-i prin foc de pușcă pe cei care-și doreau un pumn de grăunțe pentru acasă. La Madrid, abia instalat în "apartamentul ambasadorului", s-a prezentat "șeful biroului administrativ", volubil, bine dispus, cu privire ciacâră, înmânându-mi spre semnare inventarul de bunuri date în folosință, de la farfurii la scrumiere, scaune, mese, fețe de masă, cratițe mici și mijlocii, de diverse culori, covoare și tablouri, urându-mi din nou
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
un aparat perfect de ascultare. întreaga suprafață, de căldare aplatizată și spoită, funcționa ca urechea lui Dionisos, din grota de la Siracuza, captând toate sunetele și transmițându-se automat deasupra apartamentului, într-un alt apartament identic, unde se afla locuința și biroul S. 4; mai pe înțeles, pupitrul ofițerului de cifru și informații al Ambasadei, cel care asigura toate comunicările cu Centrala din București, instalată, undeva, pe strada Rosetti. Aveam, așadar, un pândar modern, la un heleșteu fără pește, și un jitar
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
1990. Cred că ambasadorul Corneliu Bogdan, între ultimii rămas pe țărm, înainte de a pleca la post, în Statele Unite, primise în vizită pe amasadorul unei țări importante, care, la plecare, i-a înmânat o pendulă ușor barocă, gândită să stea pe biroul de lucru. Cadou pe care diplomatul român, respectând regulamentele, l-a comunicat superiorilor, cei care au decis să-l treacă-n inventar și să-l păstreze în folosință. în funcția sa de secretar de stat, în primul guvern (provizoriu și
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
viitor neștiut. Cel care știa tot ce se petrecea în aceste vizite era cel care făcuse darul: pendula era, de fapt, un uluitor aparat de recepție și transmitere la distanță, pe unde joase, a tuturor convorbirilor ce se petreceau în biroul său. Nu știu câte daruri primise Sergiu Celac, excelent ministru de Externe, în condițiile acelea - și ar fi fost și după, dacă n-ar fi apărut ca o cometă Adrian Năstaăse -, dar presupun că erau multe, din toate părțile, inclusiv de la Serviciile
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
de la Serviciile noastre secrete, construite pe o moștenire bogată în astfel de trucuri. El o știa foarte bine, și când ne vedeam, și simțea că aveam ceva important să ne spunem, ori o bârfă din lumea presei, se ridica de la birou, privea tavanul, și intram în "camera de recuperare" a forțelor fizice, unde avea la dispoziție o colecție întreagă de sticle cu tărie occidentală și nu trebuia să ne spunem nimic. Tot ceea ce am înțeles, totuși, din această întâmplare, e că
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
Administratorul, care știa bine obiceiurile casei, s-a arătat binevoitor, și chiar de a doua zi am avut în loc de "urechea din Toledo", ninsoarea lui Ion Grigore. Firește, după ce aveam să îndur reamenajarea clădirii, tabloul de aramă avea să apară în biroul meu - "știți, e foarte frumos" - unde l-am lăsat moștenire celui de după mine. Porniră cele trei corăbii Sentimentul că subalternului meu de la serviciul consular îi plăcea să-mi aducă vești proaste, s-a adeverit de multe ori: "- Auziți, domnule ambasador
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
Grigore Micu, terifiant-amuzant erou al timpului nostru. Alex. Ștef|nescu Grigore Micu își imaginase de multe ori scena. O știa atât de bine, încât o putea descrie și cu ochii închiși, deși nu se întâmplase. încă. Stătea în picioare în fața biroului doamnei Ropot. Doamna Ropot ședea liniștită și îl cerceta prin ochelari. Grigore Micu scruta încruntat bradul împodobit care trona, ca la fiecare sfîrșit de an, lîngă fereastra largă din spatele biroului. Apoi se arunca hotărât înainte, și, în avântul său de
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
închiși, deși nu se întâmplase. încă. Stătea în picioare în fața biroului doamnei Ropot. Doamna Ropot ședea liniștită și îl cerceta prin ochelari. Grigore Micu scruta încruntat bradul împodobit care trona, ca la fiecare sfîrșit de an, lîngă fereastra largă din spatele biroului. Apoi se arunca hotărât înainte, și, în avântul său de nestăvilit, dărâma bradul, făcând zob globurile multicolore și zdrobind sub tălpi lumina roșie scânteietoare. Se auzea în toată clădirea zăngănitul insuportabil și inconfundabil al unui brad dărâmat. Toată lumea dădea năvală
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
se arunca hotărât înainte, și, în avântul său de nestăvilit, dărâma bradul, făcând zob globurile multicolore și zdrobind sub tălpi lumina roșie scânteietoare. Se auzea în toată clădirea zăngănitul insuportabil și inconfundabil al unui brad dărâmat. Toată lumea dădea năvală în biroul doamnei Ropot, în frunte cu asistenta Eliza, și vedea chipul patroanei - mereu imperturbabil - desfigurat acum de spaimă, și pe Grigore Micu - cel mereu pașnic - privindu-i dârz, cu un zâmbet biruitor pe față. - Mi-am dat demisia! le striga. Eu
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
Totuși, speram să-și amintească măcar o persoană, acolo, dintre colegi. Mă gândeam că, poate, îmi vor organiza o petrecere-surpriză, așa cum s-a întâmplat anul trecut pentru doamna Ropot. Mă gândeam că, poate, doamna Ropot însăși mă va chema în biroul ei, cu această ocazie, îmi va oferi cadou un post mai acătării. Nici vorbă, însă! Sunt tot un umil slujbaș la o firmă de calculatoare pentru consolidarea căreia mi-am pus umărul din greu, de peste șapte ani de zile. Doamna
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
e că sunt, oricum, pregătit mental pentru o schimbare majoră, își spuse. Poate chiar sfârșitul acestui an va aduce schimbarea. Sunt și voi fi pregătit! Grigore Micu privi la ceasul de pe perete. Era târziu. Ca de obicei, rămăsese ultimul la birou. Până și de ziua lui! Era o zi mohorâtă și rece de septembrie, mai degrabă potrivită pentru o zi de noiembrie târziu. își trase pardesiul negru pe el și își înfășură fularul negru de mătase în jurul gătului. Purta pardesie și
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
ar pune totul în mișcare, de unul singur! își fixase privirile încrâncenate pe singura plantă pe care o avea în garsonieră. Era un trandafir japonez pe care i-l prăsise cu un an în urmă asistenta Eliza. Trandafirul crescuse la birou, însă, de când îl adusese acasă, nu îi mergea prea bine. Se pleoștise și începuseră să ai cadă frunzele. Grigore Micu îl uda conștiincios în fiecare seară și îl ținea la geam, să aibă lumină. Era încrezător. Trandafirul avea să crească
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
Atenția pe care colegii i-o acordă se simte nu numai după frecvența cu care i se cere părerea într-o chestiune sau alta, (,Ce zice Ada?"), ci mai ales în locul pe care îl ocupă la masa de ședință din biroul lui Manolescu. Există "scaunul Adrianei Bittel" și nimeni nu stă pe el în absența ei. Apoi, nici o ședință nu poate începe fără ca "Ada" să fie prezentă. În plus, ierarhia noastră se simte nu doar după scaunele al căror nume de
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
nu poate începe fără ca "Ada" să fie prezentă. În plus, ierarhia noastră se simte nu doar după scaunele al căror nume de botez este dat de cel al persoanei care îl ocupă, dar și în ordinea cu care intrăm în biroul lui Manolescu. Cînd Dimisianu face semn că "Începe ședința!", toți așteptăm ca Adriana Bittel, ridicîndu-se de la masa ei, să intre în biroul de ședință, pentru ca apoi, șirul fiind deschis, în urma ei să putem intra cu toții. Odată, așteptînd să înceapă ședința
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
botez este dat de cel al persoanei care îl ocupă, dar și în ordinea cu care intrăm în biroul lui Manolescu. Cînd Dimisianu face semn că "Începe ședința!", toți așteptăm ca Adriana Bittel, ridicîndu-se de la masa ei, să intre în biroul de ședință, pentru ca apoi, șirul fiind deschis, în urma ei să putem intra cu toții. Odată, așteptînd să înceapă ședința, Adriana mi-a mărturisit: "Aici e locul în care vin fără să am conștiința că merg la serviciu". Sorin Lavric Misteriosul Cronicar
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
deși mă mănâncă limba să îi șuier, ca o viperă, soțului ei: -... vezi, Relu, că îți prinde acum bine timpul când ai fost responsabil cu propaganda?! cum să nu-ți amintești ? nu te ocupai tu de gazeta de perete din partea Biroului PCR când am intrat eu în Clădire ca stagiară? nu lipeai tu conștiincios lista cu întârziații, care totdeauna începea cu mine? dar fotomontajele de 23 August? dar vizitele Tovarășului? Firește că nu trântesc niciodată astfel de fraze, ci : - Om trăi
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
cu discreție și tenacitate, consecvență și un rar bun-simț - literaturii române. Ce cadou ar putea fi pus pe celălalt talger al balanței? Daniel Cristea-Enache Ca din carte Contez pe memoria mea recentă cînd spun că, în tatonările de început prin ,biroul redactorilor" de la România literară, de domnul Gabriel Dimisianu am dat prima dată cu ochii. Nici nu era greu, mă gîndesc acum, așezat cum îl știu în ,postul" de lîngă ușă, pe dreapta. Ca să nu mai spun că ajungea și ajunge
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
Eugen Suciu Apă: ce cuvânt Totul a pornit de la o eroare firma Rembrandt are șase nuanțe de alb le scriu: dar domnul Paul ce face? ,șade la dânsul în birou dezghioacă hălci de poem șase pe zi" sigur El s-a jucat cu șerpii el cu securile el până a sclipit ca ele și a izbit cu țeasta în mesteacănul din Carelia să iasă ovreiul cel viu și să mestece
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
mine prin oazele de umanitate dar și în deșertul contextelor subprivilegiate cu complicitatea domnilor dimisianu silvestru roger câmpeanu îmi impregnam din când în când mesajele poetico-jazzistice în chiar trupul revistei prin sinuoase coridoare ajungeam la redacție după vizita rituală în biroul extremistului de centru radu cosașu în penumbră - valeriu cristea descins de pe dostoievskiana stradă dostoievski din cluj dincolo de ușile colectiviste vibra feminitatea individualizată a constanței buzea arhetipalul cronicar literar manolescu sesiza dintr'o privire asupra cărții indicațiuni pentru balerina din respirație
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
scrie asta, da' poți s-o faci, sînt convins, ne-am cumpărat case și fericire, dar asta nu-i de ajuns, nu-i de ajuns... Știu că mă iubești. Oricît ai vrea să scapi oricît te-ai ascunde în ultimul birou din secție- Ești acolo și mă iubești. Buzele tale se întind sărutînd buzele mele imaginare. Nările tale adulmecă gîtul meu încordat, de iubit dispus. Arată-mi că mă iubești - îți cunosc fiecare bucățică din trup mai bine decît am fi
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]