773 matches
-
bărbat înalt și vârstnic, care fuma un trabuc. Russ Millard, Harry Sears și Lee îi urmară. Millard clătină din cap. — Tu și Blanchard vă băgați peste tot, ca musca-n curul calului. Doctore, putem fuma și noi? Bătrânul scoase un bisturiu din buzunarul de la spate și-l șterse de cracul pantalonului. — Sigur. N-o s-o deranjeze deloc pe fată. E-n împărăția viselor pentru totdeauna. Soră Margaret, ajută-mă, te rog, să îndepărtez cearșaful. Lee se așeză pe banchetă, alături de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
continuare, Millard și Sears se holbau la fața inexpresivă a cadavrului, în timp ce Lee se uita în pământ și-și ștergea sudoarea de pe frunte. Doctorul palpă ambii sâni și declară: — Lipsa hipertrofiei indică absența vreunei sarcini în momentul decesului. Apoi apucă bisturiul și începu să scotocească prin jumătatea inferioară a trupului. Am închis ochii și am ascultat. — Examinarea jumătății inferioare a cadavrului relevă o incizie longitudinală de la ombilic până la pubis. Mezenterul, uterul, ovarele și rectul au fost îndepărtate. Se constată multiple plăgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
el. Cum ți-a mers? Ea Îi evită privirea, continuând să aranjeze suita strălucitoare de instrumente chirurgicale pe tavă. Oțelul inoxidabil lucea sub luminile de deasupra. — A... oftă ea ridicând din umeri. Știi tu. Mâinile i se opriră pe un bisturiu, a cărui strălucire contrasta puternic cu aspectul mat al mănușilor de cauciuc. — Tu? Logan ridică la rândul său din umeri. — Și eu la fel. Tăcerea era chinuitoare. — Isobel, eu... Ușa dublă se deschise din nou pentru a-i face loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gunoi. Traseră din morman sacul din care ieșea piciorul și Îl așezară jos. În tot acest timp, Billy continuă să facă fotografii cu blițul. Isobel se lăsă pe vine lângă sac și Îl spintecă dintr-o singură tăietură dibace cu bisturiul. Gunoiul se revărsă afară,. Trupul dezbrăcat stătea ghemuit, fiind ținut În această poziție de fetus cu ajutorul unei benzi adezive maro. Logan zări În treacăt părul blond-deschis și se Înfioră. Copiii morți arătau mai mici față de cum Își amintea el. Albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Bietul copil stătuse cu capul În jos În sac și tot sângele i se adunase acolo. Îi cunoașteți identitatea? Întrebă Isobel fără a-și Întoarce privirea de la cadavru. — Richard Erskine, răspunse Logan. Are cinci ani. Isobel Îl privi, cu un bisturiu Într-o mână și cu un săculeț pentru probe În cealaltă. — Nu e un el, spuse ea Îndreptându-și spatele. E fată. Între trei și patru ani. Logan privi În jos către trupul legat. — Ești sigură? Isobel Își puse bisturiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bisturiu Într-o mână și cu un săculeț pentru probe În cealaltă. — Nu e un el, spuse ea Îndreptându-și spatele. E fată. Între trei și patru ani. Logan privi În jos către trupul legat. — Ești sigură? Isobel Își puse bisturiul Înapoi În cutie, Își Îndreptă din nou poziția și se uită la el ca la un idiot. — Poate că diplomele În medicină de la Universitatea Edinburgh nu sunt toate atât de grozave precum se spune, dar unul dintre puținele lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întâmple În continuare. Naiba să-l ia pe inspectorul Insch cu fiică-sa cu tot. El ar fi trebuit să fie aici și să privească cum o fetiță de patru ani e tăiată În bucățele, nu Logan. Isobel plimbă lama bisturiului din spatele uneia dintre urechi, pe frunte, până la cealaltă ureche, secționând pielea. Fără ca măcar să clipească, Înfipse degetele În tăietură și trase de scalp ca de o șosetă. Logan Închise ochii, Încercând să nu audă sunetul făcut de pielea care se separa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chiuvetă și n-am simțit altceva decât o ușoară amețeală. În ziua aceea m-am apropiat de masa de operație și în sfârșit am privit. Inima nu mi-a tresărit. Nu mi-a tresărit nici prima oară când am înfipt bisturiul în corpul unei ființe vii. Timpul care se scurge pe carnea incizată înainte ca aceasta să înceapă să verse sânge este un timp special. Sângele nu apare imediat, pentru o fracțiune de secundă rana rămâne albă. Am făcut mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lovitură cu piciorul în ușă, ținând mâinile sterile ridicate către asistenta instrumentară care îmi pune mănușile. Cu mâinile ridicate ca un criminal, mă gândesc, și aș mai găsi încă putere să zâmbesc. Urmează calmul, calmul cu care lucrez. Soluție iodată, bisturiu rece, sânge. Am mîinile calme, precise ca întotdeauna, mai mult ca întotdeauna. Atâta doar că nu sunt ale mele, sunt acelea ale unui bărbat pe care îl privesc, un profesionist ireproșabil, pe care nu-l mai admir. Mă privesc așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
târâtă de întâmplare, pe care am violat-o, am supt-o, am tras-o în țeapă. Dedesubt, mâini de gumă, nu ale mele, și totuși atât de ale mele, candide cârlige în lumea în care mă afișez ca un binefăcător. Bisturiul electric. Cauterizarea vaselor. Sunt încă afară, mă așteaptă. O să mă oprească așa îmbrăcat în halatul de chirurg, ce mod ridicol de a fi arestat. Pensă Kocher. Tampoane. Îmi lasă timp pentru regrete, iată de ce nu m-au prins mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
stins lumina. Și eu dorm, dar nu adânc. O aud pe mama ta strigând: „Blestematule, dă-mi înapoi picioarele lui! Dă-mi-le!“ Atunci, în apa bleumarin a nopții, visez ceva teribil. Se face că mă duc în hol, iau bisturiul din geantă și mă evirez. Apoi deschid fereastra și arunc bucata aceea de carne pe trotuar, unei pisici, Italiei, dacă este acolo. Uite, Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact. Am smuls sertarul din mâinile ei și l-am răsturnat pe jos, apoi am răsturnat un altul și încă unul. În sfârșit am găsit ce-mi trebuia: bisturiu rece, pense, depărtător, cauterizator, cleme, ace. Existau de toate. Am luat pungulițele plastificate și le-am azvârlit pe căruciorul de serviciu. Am tăiat rochia Italiei în două, am apucat capetele și am desfăcut-o larg. Trupul ei mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de iubirea ei. Ea exista de atunci. Cine te iubește există întotdeauna, Angela, există înainte de a te cunoaște, există înainte de tine. Acum nu-mi mai era frică. O căldură neașteptată mă cuprindea, un soare cald și bun, numai pentru mine. — Bisturiu. Am prins instrumentul, l-am strâns, l-am așezat pe carne. Te iubesc, m-am gândit, îți iubesc urechile, gâtul, inima. Și am tăiat. I-am auzit zgomotul când se deschidea și i-am așteptat sângele. Mi-am început apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ceața mea, au apărut nuvelele pe care le-am reunit sub titlul uneia dintre ele: Oglinda morții. După Ceață, în 1917, Abel Sánchez: o istorie pasională, cel mai dureros experiment pe care l-am dus la bun sfârșit înfigându-mi bisturiul în cea mai teribilă tumoare obștească a castei noastre spaniole. În 1921 a văzut lumina tiparului romanul meu Mătușa Tula, care, în ultima vreme - grație traducerilor în germană, olandeză și suedeză -, a găsit receptare și ecou în cercurile freudiene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din strânsoarea lui. M-am răzgândit. —E o operație minoră. Așa cum am spus, nu veți simți nimic. M-am răzgândit. Nu avusesem de gând să țip. Nu vreau să îl șterg. Nu aveți nici un drept să îl ștergeți. Puse jos bisturiul și se ridică. Mă privi țintă un moment, suficient cât să văd dezgustul pe chipul lui. Cum doriți. Se răsuci și porni spre ușă. Asistenta se grăbi în urma lui. Cuvintele lui se strecurară până la mine chiar înainte să închidă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină a bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care strălucește H. Bustos. Dar nu-i totul numai lapte și miere. Cenzorul fin și elegant din mine condamnă fără drept de apel obositoarea risipă de tușe colorate, dar episodice, vegetație vicioasă care copleșește și ocultează severele linii ale Parthenonului. Bisturiul, care ține locul penei În mâna scriitorului nostru satiric, Își pierde repede ascuțimea când taie În carnea vie a lui don Isidro Parodi. Pentru că orice naș Își are nașul, autorul ne prezintă cel mai inestimabil creol autentic, portret care ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care aducem vorba despre cazul Colombres. Dar Îndrăznim să insinuăm că palpabila notorietate a episodului, adevărat copil răsfățat al presei galbene, se datorează poate mai puțin valorilor intrinseci cu care se hrănește decât oportunei intervenții a Asistenței Publice și a bisturiului de urgență pe care l-a manevrat mâna de aur a doctorului Gastambide. Faptul - și cine ar Îndrăzni să-l uite? - persistă În toate memoriile. Tocmai atunci (vorbim de ’41) se vernisase Salonul Artelor Plastice. Fuseseră prevăzute premii speciale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de ce? Ai vreun cîștig?“ Știe și el că ăsta e un fenomen natural. Ca pițigoiul rămas singur sau ca balenele care se aruncă pe plajă. Am văzut odată un cîine sărind pe fereastra din camera sa de cercetări, de frica bisturiului, iar Aristotel vorbește despre disperarea unui cal incestuos. Căci totul ține de o anumită calitatea a vieții care permite nădejdea. Nu speranța de ceva ci, nădejdea în sine. Știu, să trăiești, e părelnic, doar moartea-i siguranță. Dar pînă acum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
treaz. Ed către Lux: — Domnule doctor, știu pe cine cunoașteți și știți pe cine cunosc. Și știu că vă ocupați de tratamente legale cu morfină. Ajutați-mă cu ceva și vă garantez prietenia mea. Lux Își curăța unghiile cu un bisturiu. — În Daily News scrie că ești pe cale să fii scos din circulație. — Se Înșală. Pierce Patchett și heroina, domnule doctor. Mă voi mulțumi cu titulatura de zvonuri și nu vă voi Întreba de surse. Geisler și Lux se apropiară unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din a se menține În formă pentru bărbații lor. Merg la sală, merg la coafor de două ori pe săptămână, poartă machiaj complet și când joacă tenis, iar când toate astea nu mai sunt de-ajuns, se supun de bunăvoie bisturiului. „Femeile astea bogate și casnice fac jogging ca să supraviețuiască“, spune Debra și are dreptate. Femeile astea nu sunt Îndrăgostite, sunt Îngrozite: Îngrozite că dragostea soțului le va scăpa printre degete și va ateriza pe vreo copie a lor mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sfîșierea Bisericii; iar Sf. Alexandru al II-lea a murit înainte de a putea să se îngrijească de această plagă profundă și mortală din trupul lui Cristos 207. Providența păstrase pentru Hildebrand, un smerit călugăr, greaua slujbă de a tăia cu bisturiul, după blîndele comprese și sedative, ca prin această tăietură îndrăzneață și iscusită să vindece vechea cangrenă 208. Acesta a refuzat mai întîi pontificatul, dar l-a acceptat mai tîrziu considerînd aceasta voia lui Dumnezeu. Știa că un Papă care dorea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în numirea Episcopilor și mijloacele folosite pentru obținerea scaunelor de către principe sînt poate altceva decît simonie? Simonia rafinată, cumsecade și chiar modestă: nu dă pe dinafară de nerușinare, nu doare: semn rău, spun eu!? Cangrena există și este nevoie de bisturiu. Este adevărat că procesele pentru simonie au dispărut în vremurile noastre? Cine va îndrăzni să le reintroducă? Dar este poate acesta semnul sigur că au încetat acele cumplite vicii sau că, mai degrabă, și-au găsit o stîncă de necucerit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai putea stimula. Nici măcar copilul sau soția care asistase neputincioasă la transformarea bărbatului iubit, un băiat vesel și sociabil, într-un individ complet străin. Iar această instabilitatea emoțională l-a măcinat până în ziua când și-a tăiat venele cu un bisturiu uitat de infirmieră pe noptiera patului său. Cum revenise Marius la ea? Marcat, evident. Cât de mult? Habar nu avea. În timpul petrecut la masă, rememorase povestea anilor lor comuni. Obstacolele obișnuite ale începutului, fiorul transmis întregului corp atunci când degetele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Inclusiv în Viața de Apoi, fiecare dintre cei buni își va purta însemnele profesionale: "Să-ți spun eu cum e./ Acolo fiecare stă împreună cu prietenul lui cel mai/ apropiat./ Cizmarul cu un calapod./ Doctorul cu gentuța lui burdușită cu stetoscoape,/ bisturie, seringi și parafe./ Secretara cu mașina ei de scris./ Grădinarul cu sapa lui." (Ce povestește muncitorul). Iar cei răi vor primi câte o pedeapsă pe măsură: "Pedeapsa e mare și cizmarului rău i se va lua calapodul./ Strungarului rău i
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]