490 matches
-
și din Ravenna (Bazilica San Vitale). Bisericile, mai ales cele mari, impresionau prin dimensiuni, măreția cupolei, bogăția ornamentelor. Astfel, arta mozaicului atinge la bizantini o splendoare fără precedent, fiind utilizate materiale ca: marmură, sidef, aur, argint, pietre prețioase. Specifice perioadei bizantine mijlocii sunt: bazilica San Marco din Veneția, biserica Sf. Sofia din Kiev, Sf. Sofia din Novgorod, biserica mănăstirii Hosios Lukas din Focida. În perioada bizantină târzie, sub dinastia Paleolog, s-au construit: palatul Paleologilor din Constantinopol, mănăstirile din Salonic, Muntele
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
-se printre satele și orașele locuite de populația romanica preexistenta. A urmat un proces de asimilare a culturii greco-romane, în care triburile slave au încercat să imite și adopte organizarea și structurile statale tipice Imperiului român, preponderent în forma sa bizantina. Pentru multe secole din acest moment uniunile politice ale sârbilor au fost făcute cu ajutorul conducătorilor valahi și bulgari, rezultând un intreg șir de așa-numite tarate, având conducere, populație și frontiere foarte imprecise, măcinate de puternice certuri interne. Unul dintre
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]
-
și castele din Tracia, devastându-le. Regența Constantinopolului era ajutată de slavii din Sud; în afară de Ștefan Dușan, ea câștiga pe țarul bulgarilor, Ioan Alexandru și pe vechiul aliat al lui Ioan Cantacuzino, Momtchilo, care avea o armată proprie la frontierele bizantino bulgare. Dar prietenia suveranilor slavi nu aducea mare ajutor împăratului legitim, costând imperiul mari sacrificii. Situația devenea din ce în ce mai sumbră; în timp ce aliații lui Cantacuzino răvășeau teritoriul bizantin, aliații lui Apokaukos jefuiau mari teritorii. Dușan își continua cuceririle în Macedonia; păstra pentru
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
compoziție. Cântăreții trebuiau să se bazeze în interpretare pe tradiția orală sau pe experiență proprie. Pentru păstrarea tradiției muzicale a fost necesară dezvoltarea unui sistem de notație mai exact. Două sisteme principale au apărut în timp: în cantul de tradiție bizantina este notata mărimea intervalelor (diferența între două note), în cantul gregorian este notata înălțimea notelelor individuale. Sunt cunoscute două sisteme inițiale de notație cu neume, denumite "Coislin" and "Chartres", înlocuite în secolul al XII-lea de o notație exactă. Ioan
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
inițiale. Neumele dintre mărturii coboară sau urca un numar fix de trepte. "Ritmul" este indicat de un set separat de semne care modifică durata unei neume (vedeți figură). În prezent, notația cu neume bizantine este folosită în cantul de tradiție bizantina în Bisericile Ortodoxă Română și Greacă. În prezent, cantul de tradiție bizantina este uneori reprezentat pe portativ. Deși notația pe portativ diatonic nu poate reda fidel intervalele modurilor bizantine (vedeți tabelul), aceasta a fost considerată acceptabilă atât timp cât există în paralel
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Ritmul" este indicat de un set separat de semne care modifică durata unei neume (vedeți figură). În prezent, notația cu neume bizantine este folosită în cantul de tradiție bizantina în Bisericile Ortodoxă Română și Greacă. În prezent, cantul de tradiție bizantina este uneori reprezentat pe portativ. Deși notația pe portativ diatonic nu poate reda fidel intervalele modurilor bizantine (vedeți tabelul), aceasta a fost considerată acceptabilă atât timp cât există în paralel o notație cu neume care reprezintă standardul. Reprezentarea cantului în notație neumatica
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
oferea împărătesei cartea, el o califica drept doamnă foarte îndrăgostită de Homer. Acestea se petreceau în anul 1147. Puțin mai înainte, Tzetzes dedicase de asemenea Irinei o primă ediție din Chiliade și se părea că prințesa germană devenise cu totul bizantină, în cercul său de gramaticieni și retori. Totuși, cu toată această reciprocă bunăvoință, căsnicia imperială nu întârzie să se dezbine. Se pare că vina a fost a amândurora. Irina pe de o parte se sătură repede de rolul său de
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
D'min Akko care îndeplinea și funcții de fruntaș al comunității locale. După divizarea Imperiului Român în 395 d.Hr. Acra a fost administrată, ca și întreaga Palestina, de către Imperiul Român de Răsărit, cunoscut și ca Imperiul Bizantin. După ce armata bizantina a lui Heraclius a fost distrusă de armată musulmană a lui Khalid ibn al-Walid în Bătălia de la Yarmouk și orașul creștin Ierusalim a capitulat în fața califului Umăr, Acra a fost ajuns sub stăpânirea Califatului arab începând din anul 636 sau
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Arhitectură bizantina este stilul arhitectonic dezvoltat în cadrul Imperiului Bizantin. Această terminologie este folosită pentru a desemna arhitectură medievală din partea de răsărit a Imperiului Român, deoarece a evoluat că o entitate artistică și culturală distinctă având în centru nouă capitala Constantinopol, spre deosebire de Romă
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
de apus a vechiului imperiu. Imperiul Bizantin a avut o existență de mai bine de un mileniu influențând în mod dramatic dezvoltarea arhitecturii din Europa și din Orientul Apropiat, devenind precursorul principal al arhitecturii renascentiste și al celei otomane. Arhitectură bizantina s-a manifestat în general prin construirea unor edificii religioase. După căderea Imperiului Român de Apus în anul 476, partea Răsăriteana a imperiului a supraviețuit suferind numeroase schimbări politice și teritoriale. Tot în acest timp au avut loc numeroase progrese
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
fortificațiile de apărare ale orașului și Palatul Scufundat. În această perioadă a avut loc maturizarea culturii bizantine. S-au înregistrat, din Caucaz până în Peninsula Balcanică, vii interferente culturale și o remarcabilă circulație de valori estetice, care au creat artă ambiantei bizantine. În această strălucită perioadă au fost construite edifici precum Biserică Chora din Constantinopol și Hagia Sofia din Trabzon. Această perioadă coincide cu misiunile pentru creștinarea slavilor, finalizate cu creștinarea sârbilor, bulgarilor și în final a rușilor. Populația slavă a fost
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
Mesopotamia, Armenia de sud și Capadocia au călătorit spre Apus și au purtat cu ei semnele culturii bizantine. Bazilica Sân Marco din Veneția și Catedrală din Torcello se numără printre edificiile construite în această perioadă în Peninsula Italica sub influența bizantina. Specifice acestei perioade sunt construcțiile de dimensiuni relativ mici, diametrul cupolei nedepășind de obicei 10 metri, în comparație cu bisericile din perioada anterioară. Împăratul Mihail al VIII-lea, întemeietorul ultimei dinaștii bizantine, cea a Paleologilor, a reconstruit unitatea politică a Imperiului Bizantin
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
ca și în perioada anterioară, își face apariția construcția de dimensiuni mici precum și atmosfera discretă. Centrul de greutate al artei bizantine se mută de la Consantinopol la Mistra și pe Muntele Athos. După căderea imperiului în anul 1453, artă și cultură bizantina va fi preluată de către statele din Balcani și de către Rusia, unde vor fi construite numeroase biserici după modelul celor bizantine. Moștenirea arhitecturii bizantine este de necontestat, mai ales în Peninsula Balcanică și în Rusia. În Grecia, Albania, Șerbia, Bulgaria, România
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
bizantine se mută de la Consantinopol la Mistra și pe Muntele Athos. După căderea imperiului în anul 1453, artă și cultură bizantina va fi preluată de către statele din Balcani și de către Rusia, unde vor fi construite numeroase biserici după modelul celor bizantine. Moștenirea arhitecturii bizantine este de necontestat, mai ales în Peninsula Balcanică și în Rusia. În Grecia, Albania, Șerbia, Bulgaria, România și Rusia există o serie de biserici în stil bizantin. Arhitectură islamică, mai ales arhitectură otomană, a fost influențată de
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
Rusia există o serie de biserici în stil bizantin. Arhitectură islamică, mai ales arhitectură otomană, a fost influențată de construirea unor moschei după modelul bisericilor bizantine. în timpul Renașterii din Europa secolelor XV-XVI au fost construite biserici inspirate de modelul celor bizantine. De asemenea, în secolul al XIX-lea a început Mișcarea Neobizantină, ce promovează construirea unor edifici moderne în stil bizantin.
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
în care a dat măsura deplină a capacităților sale si care l-a consacrat definitiv a fost numismatica antică. Repartizat la Cabinetul numismatic al Institutului de arheologie "Vasile Pârvan", Gh. Poenaru-Bordea a putut aprofunda studierea monedelor grecești, romane, barbare și bizantine, alături de nume prestigioase ale domeniului. A cunoscut și studiat cu precădere monedele grecești ale zonei Mării Negre și ale Peninsulei Balcanice. Mai rar a abordat descoperiri din alte zone ale țării, efectuând inclusiv cercetări competente asupra emisiunilor romane și bizantine sau
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
Dubla lovitură dată avarilor de hanul Krum și de armatele regelui francilor, Carol cel Mare, a dus la destrămarea definitivă a hanatului (care fusese timp de aproape două secole o putere în Europa), până în 815. În 811, o mare armată bizantină a fost învinsă decisiv în Bătălia de la Pasul Vrabița. Împăratul bizantin Nechifor I a fost ucis alături de cea mai mare parte din trupele lui, craniul lui fiind folosit pe post de pahar pentru băutură. Krum a îndreptat trupele către Tracia
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Mesopotamia. Antiohia a fost cucerită la sfârșitul anului 637. Apoi musulmanii au ocupat întreg nordul Siriei, cu excepția Mesopotamiei de Sus, cu care au încheiat un armistițiu timp un an. La expirarea acestui armistițiu în 638 - 639, arabii au invadat Mesopotamia bizantină și Armenia bizantină. În același timp arabii au finalizat cucerirea Palestinei printr-un asalt asupra orașului Caesarea Maritima și capturarea cetății Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
vânduți ca sclavi, iar veniturile obținute din vânzarea lor a intrat în tezaurul public. Un alt lot de 30.000 de captivi au intrat în serviciul militar. Musa, de asemenea, a trebuit să se ocupe de hărțuielile constante din partea marinei bizantine. Prin urmare el a construit o flotă proprie, care a continuat să cucerească insulele Ibiza, Mallorca, și Minorca (Insulele Baleare). Avansând în Maghreb, forțele sale au cucerit Algerul în anul 700. În 709 toată Africa de Nord era sub controlul Califatului Arab
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Tunisia ca rampă de lansare, arabii au început să cucerească orașele Palermo în 831, Messina în 842 și Enna în 859. Pacea religioasă a început în imperiul bizantin odată cu apariția dinastiei macedonene în 867 împreună cu o conducere puternică și unificată bizantină; în timp ce imperiul Abassidian era împărțit în mai multe facțiuni.Vasile I (cca.811 - 29 august, 886) a revitalizat Imperiul Bizantin într-o mare putere regională, de-a lungul unei perioade de expansiune teritorială, ceea ce a făcut ca Imperiul să devină
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
al puterii pastorale. În Orient, cârja a fost întâi de lemn, terminată de obicei printr-o cruce, în forma unui Ț. Cârjele pastorale de azi însă, cu aspectul lor impunător, par a ne arată o altă origine. La curtea imperiala bizantina, ofițerii curții purtau la ceremonii un baston înalt, care era oferit că o distincție de către împărat. Împodobirea lui era felurita, potrivită cu gradele curtenilor. Pentru "„crossa”" apuseana există documente mai vechi pentru a fixa existența ei încă din secolul al
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
să slujească, se îmbracă în mantie și primește cârja. În afară de cult, cârja se poate purta și la procesiuni. Paterița se termină în partea superioară cu un motiv decorativ care diferă formal, tematic și simbolic de la arta apuseana la cea orientala bizantina. În arta apuseana capătul răsucit al cârjii arhierești este împodobit fie cu motive vegetale fie cu șerpi cu gurile deschise. Motivele vegetale amintesc de toiagul lui Aaron, care a înfrunzit, înflorit și dat fructe înaintea Domnului că însemn al alegerii
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
apusene medievale apare un șarpe înghițind un alt șarpe, un motiv al autorității și puterii divine, cu trimitere la acelasi toiag al lui Aaron. Există și exemple în care motivul vegetal și cel al șarpelui sunt combinate. În arta răsăriteana bizantina capătul pateriței este împodobit cu șerpi afrontați, privind unul spre celălalt, având între ei un glob sau o cruce. Șerpii afrontați din paterițele bizantine simbolizează înțelepciunea pastorala, cu trimitere la citatul: "„Iată Eu vă trimit că pe niște oi în mijlocul
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
certitudine. Sfanțul Ioan Damaschinul (675? d.Hr.-749 d.Hr.) a contribuit la "Octoechos", un tratat care organizează canturile în întreg anul liturgic în grupuri de 8, iar spre sfârșitul secolului al VII-lea sistemul era practicat în muzică religioasă bizantina. Cantul gregorian a fost organizat în moduri (în sensul de grupuri de 8) în secolele VIII-IX, aproape cert că o imitație a sistemului bizantin de care reformatorii carolingieni. Este important de diferențiat între organizarea cantului bizantin și gregorian în grupuri
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
ale modului formează două tetracorduri separate de un ton. Modurile au preluat terminologia tetracordurilor: ele pot fi diatonice (1,4,5,8), cromatice (2,6) sau enarmonice (3,7). Modurile (lat. "modus") cantului gregorian (numerotate 1-8) sunt diferite de cele bizantine deși unele au același nume. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea o conexiune clară este făcută între moduri și hexacorduri. Modurile 9 și 13 au fost acceptate în secolul al XVI-lea și au fost ulterior redenumite gamele re minor
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]