463 matches
-
Film cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film al anului trecut, este o dramoletă mediocră, tezistă și superficială, dar cu cel mai mare potențial de ideologie adăugată, cu ratingul implacabil al demonstrației din categoria discutabilă a "corectitudinii politice". Această bizarerie politico- ideologică, care marchează un avatar occidental, eminamente american, al gândirii marxiste și care reprezintă o formă activă de mentalitate totalitară (obstinația de a face binele cu forța!), a depășit în ultimii ani zona campusurilor americane de pe Coasta de Vest
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și șocant al politicii de violență simbolică, de minciună și manipulare, în spiritul propagandei de război, care a dominat spațiul public în ultimii ani, culminând cu recenta campanie electorală, grație oficinelor de propagandă de esență stalinistă (chiar dacă sunt coafate în bizareria numită "capitalism roșu"), cred că am putea vorbi, totuși, de ieșirea din ultimele rămășițe ale stalinismului. Un regim bazat pe crimă, ilegitimitate, partid unic, violență structurală, doctrină de extremă stânga și, mai ales, pe concentrarea maladivă a puterii în mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai ales, rezultate lamentabile, inversarea canonului, corectitudine politică și așa mai departe. Poate că, în interiorul unor tradiții în care clasicii au spus cam totul în materie de Shakespeare încă de acum 200 de ani, culturaliștii se dedau la astfel de bizarerii. În schimb, la noi, unde clasicii au fost analizați încă de la început mai mult modern decât contemporanii (vezi cum scrie Călinescu despre Creangă. Vezi apoi cum scrie despre Bacovia!Ă, studiile culturale, se vede din lucrarea lui Iulian Costache, pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
memorie, ale lui Rabelais. Când au apărut, și după aceea, cu o ciudată pudibonderie înscorțoșată de tâmpenie, au fost ocolite de comentariile critice sau pe nedrept diminuate în importanță, zbenguielile și scamatoriile ortografice luându-se în derâdere, privite ca o bizarerie trilulilistică a autorului tumultuostaltic, dornic de a se elibera, de a respira vocala și consoana cu paișpe plămâni deodată, de a spune pe șleau socoteala plus daravela, de a se debarasa de pruderii inutile-n catifeaua frazei reiate hăisa, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Transilvania e sărbătorită, la toponimele maghiare, la burgurile săseși cu toate casele lor cuminți, la sentimentele naționale, la o anume rigiditate socială și lipsă de compromis morală, dar și, pe de altă parte, la clanurile familiale colorate și gureșe, la bizarerii fizice și psihice, la destine romanești, la kitsch, la răsfățuri orientale și la neseriozitatea reconfortantă. În paginile sale, găsești ișlerul la aceeași masă cu cataiful. Mutările dintr-o locuință în alta, nenumăratele personaje secundare și ciudate care invadează pagina (puține
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
tandră, când disprețuitoare, mândră sau distrată; se vede bine că nu este expresia nici unei stări interioare, ci doar o afectare, pentru a fi mai emoționantă, mai impozantă etc. Ora când se gătește, când mănâncă, ora vizitelor sale, totul poartă pecetea bizareriei și a capriciului, fără deferență față de cei care îi sunt superiori, fără considerație sau politețe pentru egalii săi, fără blândețe sau omenie pentru servitori. E temută și urâtă de toți cei siliți să trăiască în preajma sa. Nu același lucru se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un amestec de atâta bine și de atâta rău, că n-ai putea avea pentru ea nici un sentiment bine hotărât: place, șochează, este iubită, este detestată, oamenii o caută și o evită. Ai putea crede că ea transmite și celorlalți bizareria caracterului ei. DUCESA DE CHAULNES Spiritul Doamnei ducese de Chaulnes este atât de ciu dat, încât este cu neputință de definit: el nu poate fi comparat decât cu spațiul; are, ca să spunem așa, toate dimensiunile lui, adâncimea, întinderea și neantul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu punga: una dintre băieri o ținea generozitatea, cealaltă zgârcenia. Geniul său, făcut totodată pentru scena lumii și pentru o scenă de bâlci, reprezenta o mantie regală îngemănată cu un veșmânt de arlechin. Era omul extremelor, omul care, după 1. Bizareria care a infectat întregul caracter al lui Napoleon se regăsește și în ceea ce urmează să spun. Același om care primise în dar de la natură o prețioasă facilitate de exprimare părea lipsit de capacitatea de invenție prin faptul că se repeta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lui Blondel, nu i se repro?eaz? celuilalt mare arhitect român, Borromini, c? ignor? ra?iunea: Nu a? vrea că, asemenea Borromini, la Romă, s? r?storn baze, s? �ntorc pe dos volute ?i s? introduc o mie de alte bizarerii care ștric? frumuse?ea acestor edificii�. Borromini (1599-1667), dup? o tinere?e laborioas? ?i obscur? la Romă, �n special pe ?antierul bazilicii Sf�ntul Petru, �ncepe o carier? de arhitect de un oarecare r?sunet, dar departe de str?lucirea
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
demetrice"2. George Călinescu 3 are în vedere două lucruri în ceea ce privește onomastica personajelor. Primul este în legătură cu sonoritatea numelor din seria de proze care încep cu Întoarcerea din rai; acestea "nu sunt românești, n-au situare geografică" și sunt caracterizate prin "bizarerie", după ce, anterior, în Adevărul literar și artistic, din 20 decembrie 1936, la întrebarea de ce Eliade dă personajelor nume așa de exotice, Călinescu răspunde că această problemă sugerează un "substrat", Eliade neavând "simțul autohtonic"4 (la ideea "numirilor imposibile" subscrie și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
oameni de stânga au migrat la un moment dat spre baricadele dreptei - domnii Victor Babiuc și Radu F. Alexandru. Dl Andrei Marga a fost prizat de mulți țărăniști doar ca un om de stânga refugiat în fiefurile dreptei. A renunțat. Bizareriile de acest fel se înmulțesc, îngreunând efortul electoratului de a înțelege cine și de ce este de dreapta, cine și de ce este de stânga, cine și de ce cochetează cu idei de centru-stânga ori de centru-dreapta. Nu există un singur set de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
atâta stranietate - în timp ce dl Năstase, doctor în Drept, recitește din Montesquieu tocmai Scrisorile persane, eu, un pârlit de scriitor, copleșit de a fi devenit coleg de editorial cu dl Năstase, recitesc din Montesquieu tocmai Spiritul legilor. Și, asediat de atâtea bizarerii disperante, mă întreb: n-ar fi fost mai natural ca eu să recitesc Scrisorile persane, iar dl Năstase să recitească Spiritul legilor, pe care, orișicâtuși de puțin, ar fi trebuit să-l știe pe dinafară când era premier? Poate că
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
este cea la Llivia, pe care noi o cunoaștem pe dinafară și o facem de dragul drumului prin Catalonia, atît cea franceză, cît și cea spaniolă. Llivia are o poveste care merită să fie cunoscută, ca un exemplu în plus pentru bizareriile Istoriei. Trec peste perioada antică, în care Llivia, sub Romani, a avut statut de castrum. Prin sec. al VIII-lea, musulmanii o numesc Medinet-el-Bab, adică Orașul Porții fiind poarta spre Franța iar, mai tîrziu, Carol Quintul confirmă Lliviei statutul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pot fi complexele noastre cotidiene și năstrușnicele paradoxuri de care ne împiedicăm ca de o confrerie solidă a vremurilor, născută nu din spuma ideilor, ci dintr-un nedeclarat dar sigur instinct al supraviețuirii, mintea o ia razna, comportamentul devine ciudat. Bizareriile, excentricitățile, sofisticările par seducții învăluitoare. Și culmea, ne mai căutăm și filiațiile. Ca și cum am mai avea nevoie de vreo justificare în noianul acesta de experiențe și împliniri fără formă și fără fond (în limpede opoziție cu entelehia aristotelică). Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mare importanță, toate constituind izvoare ale muzeisticii românești. Trebuie să amintim că, în Europa occidentală și, ceva mai mult încă, în Rusia timpului, erau la modă acele "muzee de curiozități", deseori incluzând obiecte și creații a căror valoare consta în bizareria lor, în "curiozitas". Se puneau bazele, felurite, ale spiritului colecționar, deseori fără interes științific. Nimic din aceste frivolități, care constituiau amuzamente pentru cercurile deseori de snobi în donațiile medicilor ieșeni. De la început s-a evitat excesiva facilitate vulgarizatoare. Se adună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
opera lui Mihai Eminescu, fapt condamnat de Nicolae Iorga într-un articol (Eminescu și urmașii) din Ramuri, la 15 iunie 1923, data comemorării trecerii în neființă a poetului. El îi denunța pe acei scriitorii bucureșteni "doritori de senzații neașteptate, de bizarerii scânteietoare, de cacofonii în genul jazz-bandului, de rafinării toarse la cafenea" pentru care Eminescu a fost mereu un "neînțeles", sau căruia i s-a refuzat înțelegerea, tocmai pentru că "e adânc român chiar cu subiectele, fie și cu modelele cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
știi să faci niște integrame? Și-n momentul acela mi-am dat seama, cum să vă spun, că tot ceea ce mă chinuiam io să produc n-avea absolut nici o valoare. Ei nu dădeau trei lei pe mine, eram doar o bizarerie, un ciudat cu ceva farmec, unul care „ne face nouă de râs“ uneori, da’ în ce privește presa, subiectele despre care poți să scrii, știm noi mai bine ce vrea publicul. Ăștia din showbiz care rimăm inteligent show cu popou. Io trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
când am fost, nici unul dintre colocatarii ăștia nu a mai dat semne de viață. După ce-mi pierdusem garsoniera, devenisem neinteresant. În liceu, absolut nimeni nu crezuse că am talent literar sau, mă rog, văzuseră în asta un soi de bizarerie care nu-ți folosește la absolut nimic, ba chiar uneori ajunge să te incomodeze. Ceva frumos până la urmă, dar care nu are nici un fel de utilitate practică. Acum era superb să știi că oamenii te așteaptă să le citești producțiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iar mai târziu de consensul tacit și liber acceptat al tuturor priete nilor de la Ideea Europeană. Am putut duce casă bună cu o lume Întreagă de colaboratori cu caractere, firi, temperamente, titluri și pretenții, fizionomii fizice și morale cu umori, bizarerii și capricii, oameni cu talente, competențe și fărâmi de geniu - atât de feluriți! - respectând, menajând sau Înlăturând În fel și chip susceptibilitățile unora, gâdiliciunea altora, competițiile și rivalitățile abia aparente sau născânde ale acestui neam al scriitorilor, reputat genus irritabile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fapt că vrea să se instaleze acolo devine o sursă generatoare de profit. Dacă se adaptează sau nu, chiar nu mai are nici o relevanță mai târziu; el deja a "consumat", scopul a fost atins în cadrul economiei migrației. Și încă o bizarerie a magazinului: tot ce este colorat sau cuprinde culori mai vii, fie că este vorba de o față de pernă sau de o pătură, costă aproape dublu față de nuanțele gri, neutre. Să fie vorba oare de apropierea Nordului, fapt care-i
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu atâta șansă mi-am reamintit-o - să (m)i se întâmple o asemenea catastrofă. Povestea avea, desigur, și un scop educativ, moralizator (iată unde duce necumințenia, neascultarea...) dar, în varianta mamei, accentul cădea pe întâmplarea ieșită din comun, pe bizareria ei. Nu-mi amintesc de nici un epilog. A scăpat, până la urmă, băiatul de ac? Putea acesta - ajungând, de pildă, la inimă - să-i pună viața în pericol? Întregul meu interes se concentrase pe segmentul de povestire ce evoca alunecarea lentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
moravuri demodate; unele de-a dreptul suspecte: sunt politicoși, respectă ritualuri care impun comportamente ieșite din uz: cedarea locului unei persoane în vârstă și, curios, nu-și permit să înjure în public, respectă un număr de autorestricții și au atâtea bizarerii încât par să se izoleze în virtuale compartimente speciale, separându-se de restul lumii care se comportă normal; nu se jenează de fleacuri, se poartă firesc, vara în șlapi și slip, chiar când se află la instituții sau la biserică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
totalitarism mai ales în sens stomacal și epidermic; alții și în sens medical, al informației, al fricii. Încet, sentimentul terorii în fața lipsurilor de toate felurile: hrană, căldură, electricitate, siguranță personală, ca să nu mai vorbim despre frustrările afective, culturale sau de bizareria numită împlinire omenească, a devenit un sentiment încercat de peste douăzeci și două de milioane de români. Era să nu nimerești scara că s-a luat curentul, să n-ai cu ce încălzi ciorba, să n-ai cum usca un scutec
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
doica sa Eugenia a descoperit ciliciul pe care îl folosea contele. Viața creștină a contelui era mult mai admirabilă și extraordinară: frecventarea zilnică a sacramentelor, învățarea catehismului la copii, cititor pasionat al Sfintei Scripturi, vizita la bolnavii spitalului. Acum, aceste bizarerii au creat în jurul contelui Francesco o alură de admirație, uimire, perplexitate. Întâlnirea cu don Calabria era inevitabilă. Pentru prima oară s-au întâlnit la parohia San Lorenzo, unde tânărul Calabria asista copiii de la oratoriu. Dar cel mai frecvent au avut
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
acestui delir". Este vorba, în același timp, și de o monomanie afectivă, pentru că, deși bolnavul deține încă o judecată rațională, i s-au pervertit afectele, de asemenea și caracterul: prin motive plauzibile, prin intermediul unor raționamente lucide, el își motivează propriile bizarerii și conduita necuviincioasă. În această "monomanie fără delir" (monomanie sans délire), afectivă, pacientul este prins în acte instinctive ori involuntare, pe care nici rațiunea și nici sentimentele nu le mai controlează. În monomanie, sensibilitatea pacientului este excitată, monomaniacul trăiește "în afara
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]