2,555 matches
-
să lase ușa deschisă în urma ei. Rudele bătrânului se ridicară din nou în picioare. Când Bonaria Urrai li se adresă, femeia și soțul ei regretară că nu s-au născut surzi. - Antonia Vargiu, pentru că m-ai chemat fără motiv, fiți blestemați toți cei de față! În atâția ani de zile nu fusese niciodată obligată să rostească acele cuvinte, dar acum, când se dovediră necesare, îi veniră pe limbă firesc ca respirația. - Pentru că m-ați mințit spunându- mi că nu vorbește, fie
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
cei de față! În atâția ani de zile nu fusese niciodată obligată să rostească acele cuvinte, dar acum, când se dovediră necesare, îi veniră pe limbă firesc ca respirația. - Pentru că m-ați mințit spunându- mi că nu vorbește, fie-vă blestemați copiii, cei pe care-i aveți și cei care or să vină! - Nu! Femeia care o întâmpinase țipă ca s-o oprească, în timp ce ceilalți făceau un pas înapoi rugându- se în șoaptă. Era pe moarte, a spus-o și doctorul
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
o candelă pâlpâitoare, vegheat De cele două fântâni oculare ale sevei: Seva de martir Și seva de trandafir. îmi pusesei lanțul și-mi dădeai senzația că zbor Prin toamna de laborator Cu burlane organic înfipte în décor Pentru lacrimi. Te blestemam în versuri, sub ultimul pin Care înțeapă cu vârful lui parfumat Un organ ceresc umflat - Că doar d^aia am căzut la pat. Tu te dădeai în leagăn: arcuș și declin, Lustruind aerul cu șoldurile strânse în satin Singură între
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
întrebat de atâtea și atâtea ori. Mă atinge îngerul negru cu aripa ei, pentru a mă întoarce cu fața spre mine? Demonul ei iubitor mă răsare în fiecine, pentru a-mi readuce sub pleoape limpedea întunecime? Îmi încearcă duhul, tăria, blestemat nesecata candoare!? Dar - mai ales poate - foamea de viață mi-o pune la încercare? Da. Foamea de mine care mă face să mă recunosc după lungi pribegii, departe de țărmul sfâșietor de viu care sunt eu pentru eu însumi. Ah
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
satul Certeze, județul Maramureș. Oamenii din Certeze muncesc 11 luni pe an la Paris, unde trăiesc în condiții austere și economisesc fiecare bănuț, pentru a se califica acasă într-o competiție socială halucinantă, din care nu se pot opri. „Suntem blestemați să băgăm banii în betoane. Așa suntem noi; dacă vecinul are casă cu trei etaje, eu trebuie să-mi fac cu patru” I.O., 24 de ani, din satul Certeze, betonier de 8 ani în Paris. Mândrie și beton este
Mândrie şi beton sau cum se întâlnesc râsul cu plânsul în aceeaşi viaţă de om by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18684_a_20009]
-
fi iubit cu adevărat ,l-ar fi așteptat ! Îl bate un gând să-l sune pe taică-său .Îl chinuia o remușcare,știa că bătrânul suferă enorm, însă își dădea seama în același timp, că o să răspundă ea,o să-l blesteme din nou,deși tare mult și-ar fi dorit să se bucure pentru că lui, fiul ei,îi este bine. Îi lăsase bătrâni și bolnavi ,îl chinuia gândul ăsta ,dar avea de ales între viața lor ,și-așa destul de oropsită sau
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
oriunde, textul rămînea curat și citeț, fără ștersături, adăugiri, intercalări și tăieturi. Parcă lucram într-un laborator perfect aseptic în care, oricîtă murdărie aș fi făcut, totul lucea de curățenie. Adio, tu, stilou antediluvian, unealtă primitivă și mîzgălitoare, adio, tu, blestemată de hîrtie poroasă și scorțoasă, care m-ai torturat cu petele și rănile tale, adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
erotică, viziunea fostelor (sau posibilelor) iubite venite la mormânt ne seduce. Poate fi vorba de un ritual de vrăjitorie, sugerează precizarea de ordin temporal : „ca la răsăritul lunii” - oră propice pentru astfel de ceremonii... Chemându-l pe dispărut ca să-l blesteme „cu ocări de crizanteme”, femeile își exprimă ciuda drăgăstoasă de a fi fost părăsite. Această reacție pasională este dovada că ele nu l-au uitat, și că el dăinuie în ele. Ca și în poezii similare din lirica populară românească
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
proferat împotriva fiului care insistă ca sora unică să se mărite departe de casă, jurând că el o va aduce înapoi ori de câte ori mamei îi va fi dor de ea. El moare în război sau secerat de o molimă, iar mama blestemă asupra mormântului, menindu-i să nu aibă liniște în moarte din vina de a nu-și fi îndeplinit jurământul. Sub puterea blestemului, fiul mort se preface în strigoi, încalecă și, în miez de noapte, ca timp dilatat, își aduce sora
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
Dan Puric, tabloul ar fi însoțit sonor de bocetul pe nai al lui Zamfir. Acesta e momentul de ruptură, de trecere spre macabru. Rămasă singură, fără fii, mama „își trăiește tragedia lăuntrică”, înghenunchează pe mormântul lui Constandin, „ridică brațele și blestemă”. Aici accentul cade pe forța blestemului, în timp ce la Kadare accentul e pus pe respectarea jurământului (besa), blestemul e doar un pretext provocator. Dar ambele texte lasă să se înțeleagă că biserica osândea legenda învierii unui om de rând. În scena
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
cei care nu mai sunt? Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare... Aici e totul negru și sărac: Barăcile de lemn în care stăm Și cerul surd spre care blestemăm! Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler, În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Lupii-și flutură iar goana, Haita-ntreagă-și linge rana. Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, leru-i ler, Țara mea de
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” / Am tresărit și ridicând mâna /am alungat, blestemând, arătarea nătângă- /ca tâlharul din partea stângă /pe Răstignitul de pe Căpățână. Se-nvolburase bezna, ca-n seara aceea de Vineri grozavă, /și mi-era sete, sete fără sațiu, de răzbunare. / Îmi străjuiau Golgota doar amintiri amare /ce-mi întindeau, în suliți
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
care ne pretindem civilizată! Și masacrarea aceasta barbară, nedemnă de vremurile pe care le trăim continuă fără opreliști. Pruncii pe care îi nașteți acum și de care vă bucurați vor duce în spate păcatele voastre și dacă ei vă vor blestema, nici în morminte nu veți avea parte de liniște! Să țineți minte lucrurile acestea că nu sunt vorbe goale. Ne așteaptă vremuri grele, grele, din ce în ce mai grele. Domnul va arde recoltele pe câmpuri, veți semăna dar nu veți avea ce culege
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
că nu știe cu cine se pune! - exclamă o bătrânică de alături făcându-și semnul crucii. - Ptiu! - tresări vrăjitoarea. Să nu aud acest nume în jurul meu că fac prăpăd! - Ți-e frică de Dumnezeu!? - rosti băiatul. - Taci, prăpăditule, că te blestem de nu-ți mai rămâne nici cenușa din vatră! - Eu unul nu cred în bazaconiile tale! - Pleacă fiule! Nu-ți pune mintea cu ea că-i de rău, strigă un bărbat din mulțime. Pătru ridică brațele către cer și rosti
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
fost arestat în 13 ianuarie, după ce a făcut sex oral cu o tânără, apoi a înjunghiat-o. La audieri a spus că două luni se gândește să ucidă un om pentru că bunica lui a fost o vrăjitoare care l-a blestemat și numai prin crimă poate scăpa de blestem. După încarcerare, în timp ce se afla în Penitenciarul Jilava, pentru expertiza psihiatrică, și-a înjunghiat un coleg de celulă, astfel că i s-a mai întocmit încă un dosar pentru tentativă la omor
Agenda2005-20-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283693_a_285022]
-
a culcat la pământ și, în înverșunarea lui, dădea cu pumnii și picioarele oriunde apuca. Părintele își apăra doar capul și la un moment dat, în toată durerea și frica lui, a început să râdă. În timp ce ăla îl înjura, îl blestema și-l umilea, Părintele râdea, dar asta era și ca o protecție psihologică la presiunea foarte mare, la suferința foarte mare. Încât ofițerul ăla, înverșunat și îndrăcit cum era, s-a oprit și i-a zis: „Tu râzi de mine
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
bătut de gardian - dacă știți vreun exemplu de îmblânzire de felul acesta a gardienilor din penitenciare. Știu că sunt câteva exemple în care oamenii s-au convertit sau cum reușeau cei care erau torturați să rabde și să nu-i blesteme, ci dimpotrivă să se roage pentru ei... - Da. Și după ce a trecut regimul comunist oficial, unii voiau să-i tragă la răspundere pe torționari, dar acești Părinți și mărturisitori din temnițele comuniste n-au cerut răzbunare, nici măcar dreptate. Însă e
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
de sfintele lumini! Să ai pe frunte zorii dimineții; Scântei de rai, În ochii tăi divini! Să te desprinzi de ură Și durere, Să fii un pom sădit de Dumnezeu! Cu ramuri verzi Și roade parfumate, Iubire și candoare, Nu blestem! Stejar voinic, Cu fruntea către soare, Să te înalți din luturi și din ierni! Să fii străjer și flacără eternă, Un far aprins Spre zori de primăveri! Referință Bibliografică: Fiului meu / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FIULUI MEU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385206_a_386535]
-
de promptitudinea cu care mă monitoriza lecturând amărâtele mele de cugetări, îl înștiințai că plec la munte, la Râvnita. -...să le-aduci pe cele trei grații încoace? S-a întâmplat ceva? La ce bun să revină-n Capitală pe așa blestemată de vipie? Ah, dar am uitat, ele sunt ocrotitoarele frumuseții și harului tău! -Așa vor, dădui buzna cu răspunsul. Agripina m-a lăsat cam nelămurită după ce a implorat să le-aduc. Dar încotro? Că n-am apucat să te chestionez
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
gravita întreaga acțiune a romanului: „Zadarnic încerca să-și acopere rana cu ambele mâini, licoarea aceea sărată se scurgea caldă din vene peste propriul trup îngenunchiat și odată cu ea și viața i se prelingea în pământul ce avea să fie blestemat pe vecie. Muri cu ultimele ei cuvinte pe buze: « Ce-a unit Dumnezeu, omul să nu despartă »”. Prozatorul își creionează personajele tocmai sub egida acestui imperativ, accentuând conturul lor psihologic, conflictul lor interior, metamorfozele de ordin psihic si afectiv în
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU Prin lucrările sale, Ion Nălbitoru se înscrie în marea congregație a prozatorilor
CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384553_a_385882]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU Prin lucrările sale, Ion Nălbitoru se înscrie în marea congregație a prozatorilor de seamă din literatura română. Dacă ne-am referi numai la descrieri l-am pune în rând cu Ion Ghica, Grigore Alexandrescu, A- lecu Russo
CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384553_a_385882]
-
în noul curent literar globmodernist - curent teoretizat de criticul Al. Florin Țene - Președintele Ligii Scriitorilor Români; Membru co- respondent al Academiei Americană Română de Științe și Arte. ION I. PĂRĂIANU 22 ianuarie, 2015 Referință Bibliografică: CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384553_a_385882]
-
mari... îi urmează drumul. Dar, acesta primul, care așa a considerat să răspundă unui pustiu de bine, când va ajunge în cele mai adânci și întunecate umbre ale minții lui și ale hadesului, să nu-mi spună că l-am blestemat, pentru că așa s-a comportat... de la sine. Chiar așa e în lumea asta scriitoriceasca? Mă întreb, totuși, pentru că de vreo doi ani de când am făcut imprudență să fiu ‘printre’, nu am numărat niciodată nicăieri așa de multe orgolii.. și, pot
CULTURA CE APRECIAZĂ BINELE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384577_a_385906]