4,944 matches
-
dincolo de orice închipuire. Își ducea, atunci, spaima devenită coșmar în iatacul tatălui lui, emirul cel smead și odinioară atât de temut, care-l asculta niciodată sever și spunea că nu, nu era o Madonă mama lui, dar era frumoasă și blondă, așa ca el, purta perle în jurul taliei și se îmbrăca în catifea albastră... Dar cum, se minuna copilul, ea o prințesă creștină... ...și eu un prinț arab, continua tatăl, reluând, a nu știu câta oară, firul poveștii lor favorite, al
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
își despa che tează lucrurile, se spală pe cap, își ia halatul de baie. Privește trist o zgardă care nu mai e a nici unui câine pe care-l cheamă Finn. E slab de-i numeri coastele. Și nu mai e blond. Cum spuneam acum... nu știu câte pagini, dispariția mea a fost o întâmplare ciudată, bine determinată meteorologic, impecabil documentată și excelent structurată narativ. Părerea mea! Iată-ne reuniți într-o poveste de iubire roz-vânăt. Tu, citi toarea cumintecredulătâmpită și eu, autorul-erou, absent
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
același timp, chinuit de temerea că sufletul copilei nu se potrivea defel cu înfățișarea ei plăpândă și încă și mai puțin cu sângele care-i curgea prin vine. Simțea nenorocirea apropiindu-se cu fiecare zi pe care fiul lui cel blond o petrecea alături de fiica lui Rodrigo, cel care pierduse Spania. De la o vreme, nu mai avea din nou somn, slăbea și-și întărise paza, după cum își sporise și numărul războinicilor. Ce era de făcut? De Julián, bunicul copilei, îl lega
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
văduva seniorului de Murcia și să-l facă pe Tariq să și întindă mrejele spre sultan... ...nu uita de aurul lui Musa! Aurul s-a împuținat, iar Musa nu-și mai încape în piele de mândrie la vederea fiului celui blond, care cârmuiește nu prin puterea armelor, cât prin cea a minții. Nunta copilei ascunse de lume cu Theodomer i-a domolit temerile și l-a făcut să-și drămuiască darurile către sultan. Și încă n-ar fi însemnat nimic faptul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
complicată de genul că dacă ar fi ceva mai precisă cu siguranță ar recunoaște-o, dar acum abia ce se trezise și el dimineața este așa..., cum să-i explice, foarte confuz. Îi pare rău, dar... — Vai, Gigi - se văicări blond vocea -, să nu-ți mai aduci tu aminte de mine... Sunt Marina, dragă. Și să știi că mă simt chiar jignită. Pe cuvânt... Gigi Pătrunjel se ciupi pe ascuns de buza de jos, ca să se asigure că nu e o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ideea de geniu, dar amintindu-și că doar aspirând la inaccesibil poate fiecare, ajuns pe culme, să-l facă să fie accesibil, dar tace. În această clipă se ivește fața placidă și surâzătoare a doñei Edelmira, încadrată de peruca sa blondă și după ce învăluie băiatul într-una din privirile sale inchizitorii de presă, zice: Fulge, îmi faci o favoare să ieși o clipă; îndată vii. Mira, Mira, nu-mi zice Fulge spune filosoful soției sale, când nu îl aude băiatul. Da
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vii. Mira, Mira, nu-mi zice Fulge spune filosoful soției sale, când nu îl aude băiatul. Da, te înțeleg; n-are importanță. Și rămân șușotind un moment. Între timp, Apolodoro contemplă în gând acest chip surâzător și placid, adăugat perucii blonde peste acea figură masivă. Privește în jur, la Simia sapiens și la Homo insipiens; ce vor să însemne astea? Intră don Fulgencio, merge direct la fotoliu în care se așează și înainte de a scrie în carnețelul său această cugetare: "Bărbatul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
una pe invizibila-i față. Ce vis, ce dulce vis! Ce somn cu ochii deschiși și sufletul deschis viziunii de primăvară! Imediat acum inima îl cheamă cu o pulsație, întoarce capul și după rafala acestor ochi, vede doar două cosițe blonde care îi cad pe spate ca două ramuri ale unui copac înflorit, iar jos, începutul trunchiului. Sărmana inimă îi dă alarma, ce e asta? Întors acasă se apucă să scrie concepția sa despre univers, dar trebuie să se întrerupă pentru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
măști, care accentuau trăsăturile și măreau figura, având pictate pe ele pasiunile dominante pe care personajele le întruchipau. Trebuie amintit caracterul convențional al acestor măști; astfel, un om ras însemna un bătrân nenorocit, un om alb reprezenta un preot, omul blond - un erou etc. Printr-un dispozitiv special, masca amplifica vocea actorului. Astfel, chiar și spectatorii din ultimele rânduri puteau împărtăși aspectele vizuale, ca și pe cele vorbite ale piesei. Costumele erau și ele convenționale și sugerau măreția sau grația; din
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
care zeul I?i f?cea sim?it? prezen?a prin crea?ie, iar omul putea oricând accede c? tre lumea absolut? a cunoa?terii: „ În vremi de mult trecute, cănd stelele din ceruri Erau copile albe cu p?rul blond ?i des ?i coborând pe raz???ara lor de misteruri În marea cea albastr? se cufundau adesea; Când basmele iubite erau Înc-adev?ruri, Cănd gândul era paz? de vis ?i de eres ". B.Reprezentari cosmice ale Paradisului pierdut Motto: „A
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aceasta s?pat? nu În „sc?ri de valuri", ci În piatr?, În marmur? de cear?, ori granit. ?i acesta este un loc sacru, pentru c? aici se afl? templul magilor cu sc?ri str?juite de stâlpi „de aur blond", cu „muri netezi de-o marmur? de cear?", „cu arcuri ce-?i ridic? boltirea temerar?", „cu stele că flori ro?îi pe albastrul ei plafond", „cu arbori ce din iarn? fac blând? prim?văr? / ?i-ntind umbre cu miros pe-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care prin?ul f??? stea o afl? de la b?trânul mag ce domnea „cu-adânc?? ?i dreapt?-n?elepciune" demult, când lumea tr?ia În vremea de aur a „mitelor", „când stelele din ceruri / Erau copile albe cu p?rul blond ?i des / ?i coborând pe raz???ara lor de misteruri / În marea cea albastr? se cufundau adesea; / Când basmele iubite erau Înc-adev?ruri, / Când gândul era paz? de vis ?i de eres ". Alteori, steaua reprezint? Ins??i Întruparea puterii diverse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nemaiv?zuta feerie" a codrilor, cerul I?i revărs? lumină prin „oglinzile m?re?e ale stelelor icoane" În „pulberea de-argint" a plaiurilor verzi; aerul „scânteiaz?" În „unde albastre", iar luna -„diadem de topi?i a?tri" „arde-n blondele ei plete". (Memento Mori). În acest univers mitic, codrul este „Împ?rât sl?vit": „Împ?rât sl?vit e codrul, Neamuri mii Îi cresc sub poale, Toate Înflorind din mila Codrului, M?riei Sale! [...] „Peste albele izvoare Luna bate printre
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
niște pastramă, cine știe când om mai avea prilejul... — Tovarășu’ prim... Nu mor caii când vor câinii, tovarășu’... O să ieșim noi și din asta. „Noi?“ s-a gândit Parolică... Și s-a văzut cu douăzeci și cinci de ani În urmă, svelt, blond, mai slugarnic, dar mai pesimist decât Costel, disciplinat și credincios partidului, care aprecia În tristețea lui atitudinea unui om cumpănit și rezonabil, adică ușor manipulabil. Fusese un complice inteligent al politicii comuniștilor, tovarășul Nicolae Ceaușescu Îl remarcase, Îl sfătuise, el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
frișcă.Am ciocnit o cupă cu șampanie.Lecțiile de dans au debutat pe cele mai frumoase melodii.Pașii mei erau nesiguri.Plictisită de lipsa mea de talent coregrafic s-a prăbușit în fotoliu.Bosumflată nu-mi mai acorda atenție.Puful blond al feței m-a ispitit s-o mângâi pe obraz.Mi-a prins mâna,m-a tras spre ea .I-am simțit parfumul.Buclele ei roșcate s-au revărsat pe fața mea în evantai. Am uzitat de manevra lui G.
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o firma impozantă cu neon roz și albastru.Textul : ”La Mulți Ani 2005 ! «Agenția conjugală Eros»”. In sediu se găsesc doua persoane.Un bărbat cu ochi albaștri și barbă albă și o femeie tânără cu ochii verzi și părul vopsit blond. Pe un perete există un motto auriu: „Vremurile,ploile și femeile trebuie să le accepți așa cum sînt”. (Alfred de Musset). Fiecare personaj stă la un birou ergonomic. Camera este dotată cu birotică modernă. Dan Durău îi vorbește colegei sale,Gina
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pregătiți încă din copilărie pentru o viață dură, plină de lipsuri și pericole. În urma căruțelor, opt soldați, așezați pe două rânduri, mergând ordonat, cu sulițele în mâini, avangarda unei trăsuri de la fereastra căreia privea zâmbitoare o fetișcană. Clic, clic, păr blond, lung, ondulat, o față albă, rotundă, privirile li se intersectează pentru câteva secunde, ba nu, mi s-a părut că mă privește, însă privirea ei a trecut prin mine, ca și cum nici nu aș exista, poate că este frământată de griji
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să plece după ajutor și te descoperim prăbușit în vreo râpă, cu frunze uscate în gură!, îi strigase unul, iar el se uitase lung de la unul la altul... Nu spusese nimic, preferase să mai soarbă, placid, o gură de bere blondă, în timp ce altul cu pretenții de filozof nedescoperit sugerase cherchez la femme, prietene, nu e muntele mult mai plin de mistere dulci dacă îi adaugi și misterul feminin devoalat încetul cu încetul, de-a dreptul senzual, la lumina stelelor desfășurate provocator
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
opri în prag și se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că leșină, că i se moaie picioarele. Se sprijini de tocul ușii. Femeia înaintă către el. Era frumoasă, blondă, cu părul bogat revărsat pe umeri, cu ochii mari ațintiți asupra lui. Auzi: Tu ești, Petre? Și el șopti: Clotilde! Nu, nu sunt Clotilde, sunt Eleonor, sora ei! Ai uitat? Ea nu mai este, doar știi, nu? Dar ești atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acolo, la Bayreuth, ea a vrut să fie alături de mine. Și-a prezentat expoziția și a plănuit totul, întâi expoziția, apoi venirea la București... De aceea era atât de tristă! Și-o amintea în sala de expoziție, cu părul ei blond, bogat, lăsat pe umeri, dând mâna cu unul, cu altul... Da, ea știa ce va urma. Nu, nu pot să cred că totul era calculat. Cred că destinul... Așa suntem noi. Ca să scăpăm de o responsabilitate, invocăm destinul. Destinul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
muzici divine, în surdină. Îi picura încet, în suflet, liniștea de care avea nevoie. Când muzica nu se mai auzi, sări în picioare. A fost un vis, am visat sau chiar am auzit acea muzică? Era tot ea, sora Clotildei, blondă, delicată? Clotilde era moartă și ea... Îl cuprinse o furie de nestăpânit. Se repezi spre ușa dinspre scări, coborî în goană, străbătu coridorul, își strânse repede lucrurile, își luă șapca din cuier, lăsă cheile la portar, opri un taxi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întâlnească pe Beatrice, care l-a înțeles, l-a susținut, l-a încurajat. Beatrice avea același fel blând, generos și înțelept de a fi ca și mătușa ei, draga de Clody... Îi seamănă atât de bine și fizic. Aceeași podoabă blondă, aceiași ochi ca floarea de in, aceiași privire caldă, aceiași voce mângâietoare... Trezește-te Petre, mi-am zis, lasă comparațiile și amintirile! Abia trezit din visări, a intrat pe ușă și Camelia, care m-a readus complet cu picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
știau ce. Din când în când, ea râdea, cu un râs tineresc. Începu un tango languros, iar Petre, parcă împins de cineva de la spate, se ridică și o invită pe Beatrice la dans. Beatrice era nespus de frumoasă. Părul ei blond cădea în bucle pe umeri, avea un costum "lie de vin", nu purta nici o podoabă. Petre se simțea ca principele Salina din filmul lui Visconti, văzut cu mulți ani în urmă. Era și el "Ghepardul", rănit uneori de viață, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
făcea griji pentru fata cea mică, pentru Ana, ci pentru Alice și Radu. Și problemele lui? Îi făcuse o mare bucurie venirea lui Beatrice și Mihai. Era mândru de Mihai, se vedea realizat prin el. Dar Beatrice cu părul ei blond, căzând în cascade, cu ochii aceia ca cerul, cu vocea blândă și caldă... Și lovitura aceea în moalele capului cu inelul cu ametist. Fugise de la Paris, voia să-și afle liniștea, să scape de fantasme. De aceea își luase casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prin bănci, investiți în afaceri prospere, ne-am trezit bogate, bine situate pe propriile picioare și cu un viitor asigurat. Sora continua să aibă succes, să fie căutată, iar nepoata înflorise într-o adolescentă gingașă, dulce și nespus de frumoasă, blondă, cu ochi albaștri, calzi și mângâietori, cu un trup armonios, cu un mers de prințesă un Frăgezel adorabil pe care o păzeam ca pe ochii din cap. Mă iubea mult și eu la fel, eram mamă și fiică, eram prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]