970 matches
-
Acasă > Poezie > Cântec > DURERE Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului "Secetă a ucis orice boare de vânt" Mai ucidem și azi căprioare în gând Ne mai dor chiar și-acum ochii umezi și goi Și mai plângem săraci, plini de griji și nevoi. Mai pândim la apus inc'-un cerb de ucis Mai trăim dezgoliți
DURERE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368161_a_369490]
-
-nvinge. Ne e secetă-n suflet și ne doare mai crunt Când distrunsă-i o viață cu un singur cuvânt Mai avem doar un gând când spre ceruri privim Dă-ne , Doamne, iertare că iubind să trăim. "Secetă a ucis orice boare de vânt" - Nicolae Labiș, poezia Moartea căprioarei. Notă Referință Bibliografica: DURERE / Maria Bălăcianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DURERE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368161_a_369490]
-
de trudă devenite scrum, înnegresc gândurile. Așteptarea ploii a fost consecventă și cu rugăciune. Încă nu se pornesc norii, încă nu scârțâie totul. Se plânge în cor sau separat, se plânge. Uleiul din candelă nu se mai termină și nici o boare de vânt nu dă vreo speranță nimănui. Oftaturile sunt dese, întrepătrunse cu suspinele și nimic nu înduioșează pe cine ar trebui. Limbile câinilor s-au lungit și apa din vasul lor dă în clocot dacă stă răgaz de nicio oră
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
țese, Apare ca felinarul de lumină al vieții, E surâsul ce-ți alungă valurile ceții. Ca mii de ecouri ce inima-ți încânta, Căci ea doar cu inima vrea a-ți cânta, E doar o mireasmă ce-i ca o boare, Ce poate să te omoare cu candoare.. Hei amice, daca-i fi nou pe cale aice, Lasă-i-te cuprins precum acel novice, Gingășia ei ascult-o că să fi un bun, În alegerea căilor omului străbun!! E ca o trâmbiță
GÂND DE FRUMUSEŢE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368281_a_369610]
-
-Doamne! și ce-ai văzut la ea?! Și-am început să ne certăm, Cu probe să argumentăm: Primăvara vine cu multe flori, Ea este -o floare și-mi dă fiori. Primăvara e multă culoare, Ea-mi este inimă ,i-o boare, Eu aduc păsările acasă, Ea e cântarea mea frumoasă, Eu vin cu floarea de salcâm, Eu îs vrăjit de-al ei parfum Și iarba proaspăt încolțită? Ea e divină, e-a mea iubită, Eu vin și vă aduc căldură, Eu
TU ȘI PRIMĂVARA de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362600_a_363929]
-
dintr-un neant.. La toți acei mișei, hoți, venetici le-a dat de leac, Prin 'deretici c-o mare țeapă le-a venit de hac, Înspăimântând odat cu gândul rău din născare, Apare frumos și pedeapsca din cer ca o 'boare! Pentru o țară mică o mare conduită morală, Venit’a în numai doi ani de domnie ‘vocală’, Căci fenomenul care avut-a ecouri epocale, Manifestându-l prin claim de furori abisale. Se mirau și mai marii 'trenători' de la sultan, Ce
VLAD ŢEPEŞ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370256_a_371585]
-
până seara târziu, iar când s-a dus la culcare i-au cântat, în schimbul doi, privighetorile? Nu mai știu... Că și eu am adormit în trilurile suave ale privighetorilor. Dacă vreți să știți cum s-a terminat nunta, întrebați Zefirul, boarea tremurată a nopților de Primăvară, care se transformă în trubadur la „ceasul liniștii depline”. Sigur vă va spune el povestea mai frumos decât mine. SFÂRȘIT P.S.-Mulțumesc cititorilor care au citit toate episoadele romanului „Mărțișor” publicate până acum. Năstase MARIN
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plăpândă floare de cais Ție cântul meu adie, Ești frumoasă ca un vis Puf și fulg de păpădie. Ruptă ești din prag de rai Și firavă ca o boare, Gingașă și fără grai Așteptând un puls de soare. Roua nopții te descântă Răcorindu-te ușor, Albinuțe te alintă Fredonând versuri de dor. Mai presus ești tu de toate Prin lumina ce-o emani, O prințesă din palate Vechi și
PLĂPÂNDĂ FLOARE DE CAIS de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352900_a_354229]
-
Cu pălării-ngrijite și cochete, Trei doamne povestesc câte în stele. Par supărate când, pe biciclete, Doi tineri se apropie de ele. Doar țâncii adormiți prin cărucioare, De biberonul lor de griș cu lapte, Zâmbesc ușor când vântul cu o boare, Îi mângâie ca mamele cu șoapte. Se trece ziua caldă spre amiază, Frunzișul țese umbre pe alei, Pe băncile pustii se aciuiază Adolescenți, sub ploi de funigei. Și plec, făcându-i loc intimității, Lăsându-i să se-ntreacă-n sărutări
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352955_a_354284]
-
vreun sărut dulce pe gură? Să-mi fie dor de țâța mamii Ori de-a tatii, feroci, sudalmii? Să-mi fie dor să merg la școală, Să zac în pat răpus de-o boală? Îmi vine așa, în nări o boare Să pup un sân de fată mare, În brațe-aș strânge o bătrână; Miroase-a cer și a țărână. Să beau un strop de apă rece? Dar nici așa nimic nu-mi trece. Dar cuget iute-ntr-un răsuflet: Mi-
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354379_a_355708]
-
valurile stârnite de ea. Mintea părea a-i fi dusă către un gând fermecat. El înțelesese mesajul de la iubită și inima-i tânjea de dor. Într-o zi, Shinya se plimba pe aleile grădinii de lângă templu, lăsându-se mângâiat de boarea încărcată de aromele toamnei ce tocmai sosise. Frunzele copacilor pe lângă care trecea i se păreau înroșite de iubire. Criss îl privea de după copacul sub care se îmbrățișaseră în primăvara iubirii lor, sărutând frunza roșie ca focul ce-i atinsese umărul
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
din 23 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Din unghere răsăreau umbre sfioase tăcerea deasă transforma tic-tacul în suspin, se adunau secundele rătăcite în casă viața se unduia peste destin. Unde suntem, strigam dincolo de gând, peste unda de vânt ca o boare clopotul rătăcea în adierea de cânt linii negre, linii negre, silnice tenebre. În barba neagră cu sclipiri de argint dorm visuri tainice și amintiri, le-am adunat, le disec în gene peste tăceri, clipe și iubiri. Referință Bibliografică: Începutul / Petru
ÎNCEPUTUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353909_a_355238]
-
datorii. Și-un bordel mai e deschis, până înspre dimineață, Este plin de amatori de amor, tocmit la piață. Luna-și plimbă strălucirea în înaltul boltelor, Somnul pune stăpânirea și pe iarba holdelor, Doar zefirul mai veghează, unduindu-le ușor, Boarea lui desăvârșește pâlpâitul stelelor. Este vremea ca ”poetul” să se ducă la culcare, Și să retrăiască-n vis, ultima lui compilare. De ți-o plăcea cititor, să-i acorzi un like, cum dară, Iar de nu, să-i scrii la
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
de culoare, stropii galbeni de lumină, în inimă, îmi trimit iubirea, izvorul de viață nesecat. În labirintul timpului, curgerea lui nu se mai sfârșește, azi caut ziua de ieri. Undeva s-a ascuns, nu știu exact, nedumerită privesc în urma de boare a pașilor mei, acolo am lăsat-o, e sigur, dar unde anume nu-mi amintesc. Aripa vântului a risipit fiece clipă pregătită să zboare în miez adânc de taină. Pe drumuri neumblate, continui să merg, să caut, să caut, după
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
nevoi, Dor de fraternitatea din noi, Și de prietenia cea mai pură, De ascuțimea ce-o face dură! Dor de griji, dor de-o iubire, Dor de pajiști, din contopire, A inimilor fine-n soarte sorocite De iubirea ca o boare șoptită. Dor de viață, dor de râuri, Dor de palpitația din piscuri, În științi puține, dar voioase Între lumi bune, drăgăstoase. De nu-i dor, nimic nu doare, De nu-i dor, nu e nici soare, Nu-i dor de
DOR DE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353187_a_354516]
-
s-a înțeles nimic. Nu m-am opus. Încă dansam când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea seară... Iustin a îngenuncheat și a început să-mi sărute sânii ușor ca o boare, abia atingându-i, apoi pântecul, ceva mai vioi, trecând gradat la coapse, dar atât de apăsat, încât picioarele mele au început să tremure de plăcere. El a observat acest moment și s-a ridicat încet, m-a luat în brațe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
XIX Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din toate câte-am cunoscut O rugăciune spun în gând ; O rugăciune către soare O alta pentru sfânt pământ. Cerului, un strop de boare Sfinților, tot mulțumind Lumânărilor aprinse Și parfumului de mir, și sufletelor necuprinse Ruga-n tihnă, a lor gir. Cuvioși în rânduială Toți părinții la Altar, Pacea dându-ne ăn suflet Din Sfântul Evangheliar. Referință Bibliografică: Psalm XIX / Constanța Abălașei Donosă
PSALM XIX de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357296_a_358625]
-
așa departe, ...și-ncă m-aș mai duce, să uit de necaz, ca tot omul bun... Mă gândesc la Isus, la Iesle și Cruce, că-s c-o zi-naintea serii de Crăciun. Și o ploaie fină, se porni afară... Boarea ei, duios, răcoros mă plânge. ...Ah, dea-aș fi acum, ...dac-aș fi în Țară: Stropii fini ai ploii, ce frumos m-ar ninge!... Oamenii din jur, ...vorbesc, ...se salută. Toți grăbesc spre case, cu copii lor. Alții, cu bătrânii
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
solzii in valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude, „Simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „Vestitori ai Primăverii”, bucuria tuturor. Iarna însă nu se lasă, „Babele” își pregătește să cearnă zăpadă-n zări troienind din nou cărări. PRIMĂVARA Ca o boabă străvezie Luna-i argintie, cerul e întunecat
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
față . Nea Titi trage vârtos și vede cum pălește iarba verde sub coasă . Ca balauri uriași rămân poloagele în urmă . Vântul le țeseală pe coamă și viața, pe-ndelete, le-o curmă . Soarele coboară, se duce-n apus . Se iscă o boare din nu știu ce și cum și-mprăștie-n altarele ierbii miresmele florii de fân . Ion I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: La coasă, poezie de Ion I.Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul II, 08 iulie 2012
LA COASĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358042_a_359371]
-
din fericirile și necazurile pământești! - Aici pe pământ, lacrima se întrepătrunde cu surâsul, durerea cu bucuria, iubirea cu indiferența... Gustăm pe rând din ele, ca să putem să ne cunoaștem în profunzime latura umană, să putem rămâne oameni - lut suflat de boarea caldă a eternității, îi spun cu resemnare în glas lunii - măreață prințesă. Ea îmi zâmbește tainic, de parcă ar înțelege cum e să fii om. Eu o răsplătesc cu o lacrimă de vise, într-o noapte de primăvară, cu vânt de
LUNA, CONFIDENTA MEA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358105_a_359434]
-
pe somnu-mi adânc sub mângâieri furate. unde-i umbră ? umbră, suntem noi din prea multe priviri, surâdem galeși amundoi prin răspunsuri-întrebări. sub luna tăcută dăltuind sub nouri, îmi dai prin visarea ei, răstignirea ta de doruri. prin orele ce străbate boarea primului sărut și îmbrățișări furate sub taină de legământ. Referință Bibliografica: La umbră nopții / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul ÎI, 08 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantă Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate
LA UMBRA NOPTII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358163_a_359492]
-
mare. Apar trei Ființe dintr--o lumină care îi învăluie și îi cuprinde treptat pe toți. Știu, fără să--mi spună nimeni, că trebuie să pășesc spre ei. De fapt, ei mă atrag prin forța lor în centrul spațiului. Alunec ca o boare și rămân în măreția care începe să mă cuprindă. Un cerc de Lumină începe să se contureze deasupra noastră, cuprinzându--ne în razele care coboară din EL. Ploaie de aur, cu cele mai fine și mai strălucitoare lumini pe care mi--a
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ȘI CÂTE-AI MAI PROMIS! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Pășesc cu aripi frânte și pașii-mi sunt înceți Prin tălpi mai simt o boare de tainică dogoare, Spre rugi și spre icoane din suflete de- asceți În ruga mea nestinsă și umbra ta mă doare... Și merg cu-a mea povară- o cruce-n cuie prinsă De suflet și de brațe ca-ntr-un
ŞI CÂTE-AI MAI PROMIS! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358658_a_359987]
-
care, poate, i-a inspirat pe romani în construirea amfiteatrelor celebre. - Amfiteatrul natural Zeliște - Veligan, aflat deasupra comunei Svinița, pe Valea Țiganski, este impresionant. E format din conglomeratele Jurasicului inferior (200 milioane ani) de origine continentală, aparținând formațiunii de la Cioaca Borii. Acest amfiteatru, una dintre cele mai spectaculoase deschideri de-a lungul Defileului Dunării, ne duce cu gândul la celebrele amfiteatre romane. De pe treptele lui se pot admira apele liniștite ale lacului de acumulare, localitatea Svinița (strămutată în totalitate), vestigiile caselor
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]