547 matches
-
un pahar de vorbă, beau câte o ceșcuță de cafea, care le mai subțiază sângele, pentru că folosesc îndulcitor de teamă să nu facă diabet, evită sandvișurile cu grăsime să nu le crească colesterolul. Eu, la întoarcere uneori, mă abat pe la bodega „LA COCOȘUL NEBUN”, unde, din micile mele economii, trag repede un țap de bere să mă echilibrez. Înainte de a ajunge la blocul unde locuiesc, trec prin parcul din mijlocul cartierului, unde de dimineață și până seara târziu, pensionarii cartierului se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
da răspuns. CUM S-A RELUAT HORA TRADIȚIONALĂ Era pe la jumătatea lunii iunie, înaintea postului de Sfântul Petru, zi de vară cu o căldură dogoritoare ce te îmbia să te răcorești cu bere rece la vreun bar. În drum spre bodega „PAHARUL PLIN” situat pe o străduță străjuită de niște tei falnici înfloriți care-și revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spre bodega „PAHARUL PLIN” situat pe o străduță străjuită de niște tei falnici înfloriți care-și revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții vorbeau tare de credeai că ești lângă un stup de albine, fiindcă zumzetul și vorbăria estompa programul muzical al televizorului care stătea agățat ca un fluture uriaș pe unul din pereți. După ce m-am așezat, am făcut comandă de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
harță. Dacă ar fi fost la cârciumă, scandalul ar fi fost inevitabil. Ippolit Își aduse Însă aminte că are În fața sa o altfel de persoană. „Nicidecum nu trebuie s-o iei razna, Își spuse șeful de hamali. Nu ești la bodegă. Ai totuși de-a face cu o persoană educată, prin urmare, te rog să te porți civilizat...“ Nici singur nu Înțelegea Subotin de când Începuse să vorbească atât de calm și elevat. „Mă vedeți, sunt calm, continuă el, de aceea vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar numărul bancnotelor scăzuse de la douăzeci la douăsprezece. Totuși, nici această sumă nu era de lepădat. Ippolit opri două bancnote, iar restul le dosi Într-un loc sigur din biroul său. În drum spre casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete, abordând un aer sobru. Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat de dorul conversației, ci mai mult ca să probeze dacă vedenia din depozit va Îndrăzni să apară, după primul păhăruț băut, Într-un loc public. „Se vede, Își spuse el, că puterea sa de influență se limitează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Începu s-o facă pe prostul, susținând sus și tare că n-a văzut nici o șobolăniță. Subotin Își dădu Însă seama că tovarășul său umblă cu minciuni și Îl luă cu binișorul. Până la urmă, după câteva votci băute la o bodegă aflată la intrarea În port, salahorul povesti ce se Întâmplase. „Și spui că i-ai venit de hac?!“, Îl Întrebă zâmbind brigadierul. În sinea lui Însă Ippolit fierbea. Nu era vorba la mijloc numai despre bani, șeful salahorilor se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prăvăli și străzi, poposind și pe la Mitropolie, unde se rugă la moaștele Preacuvioasei Parascheva, aprinzând lumânări și pentru vii, și pentru morți. La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă și se arăta a fi cu chef; văzându-i fața roșie și mustățile răsucite cu semeție În sus, vecina Îi ținu isonul. La jumătatea drumului, tot trăgând câte o dușcă din sticla de rom pe care o cumpărase de la MAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
CU GREU SĂ MĂ ANGAJEZ MUNCITOR NECALIFICAT PE UN ȘANTIER DE CONSTRUCȚII DIN BUCUREȘTI. SEPTEMBRIE 1989-MĂ TRANSFER CA PRIMITOR-DISTRIBUITOR LA ALIMENTARA SECTOR 2 APRILIE 1990-RENUNȚ LA SERVICI-FAC DIVERSE AFACERI(GĂINĂRII)-SCHIMB VALUTĂ LA OTOPENI, TAXIMETRIST DE OCAZIE, DESCHID O BODEGĂ ÎMPREUNĂ CU TATA. NOIEMBRIE 1991-ÎMI IA FOC APARTAMENTUL(2 CAMERE)-EXISTĂ PAGUBE IMPORTANTE ȘI LA VECINI ȘI SUNT CONDAMNAT LA 2 ANI ÎNCHISOARE PENTRU DISTRUGERE DE BUNURI. 1993-1995-LUCREZ CU CONTRACT DE COLABORARE CU MAI MULTE FIRME SOMAR-SIRIA, KAHEMATSU-SECȚIA FOTOKONICA-JAPONIA, SUN-SET GERMANIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de-a lor. Abia a scăpat... Sunt cam iuți de mânie pe-acolo. Acum câteva luni i-au bătut măr la Topraisar pe niște soldați de-ai noștri care se pregăteau să plece în Afganistan. S-au ascuns ăia în bodega din comună, au venit de la unitate să-i scoată, dar sătenii poate aveau și ei dreptatea lor... - Cine știe ce-au făcut și soldații... - ... le-au mai tras vreo două ciomege și de față cu căpitanul. Cică, odată ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
exemplu, noi acum stăm aici de vorbă ca doi prieteni care se Înțeleg bine. Dar dacă am zice să mergem În altă parte, tu n-ai putea veni În barul În care merg eu de-obicei, noi Îi zicem La bodegă, nici eu n-aș fi primit În nici un bar sau În nici o cafenea În care ai putea intra tu. Diferența constă doar În aspectul nostru exterior, Înțelegi? Acesta a fost un exemplu exagerat ca să poți să Înțelegi mai ușor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
peste tot, făcând ca, pe moment, să treacă pe un al doilea plan de interes public chestiunea bolnavilor care nu mureau. Nu că ar fi fost uitată, cum o dovedea o frază pusă În circulație și mult repetată de obișnuiții bodegilor, Cel puțin, se spunea, chiar dacă va fi o lovitură militară, de un lucru putem fi siguri, oricât s-ar Împușca unii pe alții nu vor reuși să omoare pe nimeni. Se aștepta În orice moment un apel dramatic al regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
iar cârciumarul se conformează În doi timpi și trei mișcări. De data asta, Gicu și Gore beau coniace. Sandu nu-și iese din ritm, tot cu Tămâioasa lângă el. Cum lumea se pregătește pentru Înviere, cei trei sunt singuri În bodegă. Ei și combina muzicală din care acum Își varsă amarul Constantin Eftimiu... Mă, Gheorghiță, un’ te duci, de nu stai nici să mânânci? Mă duc, mamă-n sat la fete, unde dorul mă trimete... Vocea lui Gore face geamurile să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai poți, tu parlamentar trebuia să te faci. Dădeai Legea Șprițului Gratuit - să vezi ce de lume fericită ar fi fost prin decor. Aveai două mandate asigurate fără să-ți mai faci campanie electorală. Și puneai secțiile de votare În bodegi! Cei trei prieteni degustă băuturile câteva minute, fără să mai spună nimic. În cele din urmă, tot Sandu Șpriț destinde atmosfera. Hai, bă, nu mai fiți cu capsa pusă, noi să fim sănătoși, că belele curg! Și când ne-o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mare și tare. Eu m-am controlat, nu m-am enervat, mi-am ținut tensiunea-n lesă, m-am dus acasă și am trecut la pregătirea unui contraatac literar și filozofic. Spune hoașca de la cinci că bem toată ziua la bodegă și nu știm decât nume de podgorii. Nu-i adevărat, trebuie să protestăm energic și public! Cu sticlele În mână, evident, ele sunt - pot să spun așa? - un fel de blazon al nostru. Iar inculți nu suntem. Sandu citește din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pentru că a deranjat onorata asistență, apoi se retrage la masa pe care o ocupă de vreo douăzeci de minute. Și când ne-o fi mai rău așa să ne fie! Exclamația lui Gicu descrețește și mai mult frunțile, iar patronul bodegii, aflat la bar, le oferă o dedicație muzicală consumatorilor. Aplauzele concretizează starea de bine a mesenilor, Sandu Își mai toarnă un pahar și murmură aproape neauzit: Suprema fericire poate fi cea mai mare cauză a nefericirii, dragii mei, asta a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
deși Împărțim aceeași masă, aceeași cârciumă, aceeași stradă și același bloc de patru etaje intrat În reabilitare de fațadă. Nu mă cunoașteți neam, așa cum spunea acela care a fost socră-miu, Dumnezeu să-l ierte. Trei pahare se Înclină spre podeaua bodegii, spre pomenirea celui decedat. Sandu oftează ca profesorul aflat În fața elevilor sortiți prematur, dar iremediabil, repetenției: Vă mai dau un indiciu, fiindcă-mi sunteți simpatici foc și n-aș renunța la voi nici pe o insulă pustie, dacă nu vă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
le zic de dulce, da` Îți respect alegerea politică, sunt democrat. Coincidență sau nu, din boxe răsună melodia ” Ia ți mireasă ziua bună”. Sandu le face semn să asculte Și duce un deget la tâmplă. Pare Gânditorul de la Hamangia, varianta bodegă de cartier. Gore Și Gicu duc paharele la gură. Iar Gicu oftează... De la tată, de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori... Bine că nu m-am născut mireasă, e cam trist. Mai bine ginere, am avut Și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
reclamai pe polițai că nu-ți respectă drepturile? Vai, popor, cât ești de smintit! Și substantivul comun „popor” își continuă dialogul cu nostalgia. De Oxford nu a auzit, de înjurat public își înjură, ca de obicei, rudele și vecinii, pe bodegă nu scrie Quattro Stagioni, tocana își păstrează aceiași parametri, în partide îi vede mai ales pe gură-mare și învârtiți (categoria celor care l-a băgat în colhoz, da’ vorbind acum o neotablă despre integrarea europeană, eventual cu o cabală mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noroc. O nenorocise primul ei bărbat, inginerul acela de la gaze, care-i facuse și lui racordare în ’70. O lovise boala când îi mergea mai bine. S-a dus în ’88, când a fost și cu demolarea bisericii de lângă Belitu, bodega unde le plăcea să meargă mai ales toamna, când dădea tulburelu în limpezire. Îi spuneau Belitu pentru că chelise, îi căzuse părul de la radiații. Făcuse și cârciumarul cobaltoterapie. Carmen n-a scăpat. Belitu mai trăiește și acum. Privi iar spre rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la pieptul lui. Șopti speriată: - Zice lumea că a mai rămas unu’ acolo. Unul Chiru. Din neamul lui Ioanidis, care aveau palatul unde era casa Pionierilor. Chiru n-a vrut să plece și l-au prins apele într-o casă, bodegă, ceva cu pivniță. Mai este Cherhanaua și zice că ar sta acolo. Alții spun că l-ar fi lăsat dinadins, că știa nu știu ce lucruri grele despre unul altul care era mare în ceceu. Stătuse în pușcărie, sau în lagăr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nopții. Mâinile îi tremurau și și le înfipse cu ciudă în vata de sticlă izolatoare a țevilor cu triplă folosință: pat, masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând bucata de tablă care masca ascunzătoarea. Era prea devreme și bodegile din Piața Săracă și cele de pe Calea Galați încă nu se deschiseseră. Se așeză pe stinghia băncii din părculeț și arestă un chiștoc de lângă picior. Fumul își făcu preț de o secundă veleatul prin gură, după care își urmă plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de a se teleporta, ale pescarilor braconieri de a deturna cursul Dunării pe deasupra orașului, ca un uriaș pod de apă aerian pentru a putea doborî peștii cu praștia, ale soților încornorați de a se înființa în biserici și câte o bodegă; ceea ce răsese lama a rămas ras pe veci! Atunci s-au născut și vagabonzii. Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-mpiedice și de vechile cioturi. Cum-necum, Primarul le-a dat loc de casă în cartierele Chercea și Radu Negru. Putem admira și acum în arhitectura cu design modern a peisajului citadin: caii cu trăsuri, alături de Cielo, Volvo, Espero și Nubira. Bodegile, covrigăriile, cuptoarele pentru cozonaci, alături de pizzerii, cazinouri și cluburi de noapte. Meseriile dispărute își făcură loc: cizmarii, pălărierii, croitorii, ceaprazarii, ghicitorii în palmă, alături de zodiacul pe internet, poștalionul în paralel cu Prioripost și coletăria prin poșta rapidă, pompele de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]