1,186 matches
-
nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și cu apă neîncepută stoarsă din păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ea (poate ca pentru noi?), cu o voce atât de slabă, că parcă nu făcea decât să respire melodios. Conducătorul nostru era ea. Semnalul popasurilor ea îl dădea, fugind înainte și așezîndu-se pe câte o bancă de pe malul pârâului, care bolborosea naiv la cascadele minuscule, formate de pietre mai mari. Și tot ea dădea semnalul plecării, ridicîndu-se brusc. Își desfășura viața intens. Îmi umplea ochii și sufletul cu existența ei. Într-un loc ferit din cărare, unde patru bănci alcătuiesc un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se deretică dimineața, nu seara sau noaptea, și apoi eu sunt obișnuit cu praful cosmic. Pe lângă acela, ăsta-i un fleac. Un mizilic. O cantitate cu totul și cu totul neglijabilă, pe care nu merită să-o bagi În seamă, bolborosi oaspetele. Închipuie-ți că-ți iese-n cale o nebuloasă, ce te faci atunci? Te apuci de măturat? Lasă, te rog, prafu-n plata Domnului, nu te obosi cu dereticatul. Nu sunt mofturos... Mașa nu spuse nimic, de rușine nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea. Soluția extremă Își făcu efectul. Trupul bătrânei fu cuprins de spasme, ca și cum prin el s-ar fi scurs curent electric. Tremurând din toate Încheieturile, babulea se ridică Încet-Încet În capul oaselor și scoase un oftat adânc. „Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Acum fă-ți bagajele și valea!“, zise unul dintre petrecăreți. „Dar unde să mă duc?“, bolborosi bătrâna, ținându-și În continuare ochii Închiși... „Pe lumea cealaltă, mamaie, mai faci și mata un pic de loc pe aici, ca să mai respirăm și noi...“ „Respirați, respirați, dragii mamei, murmură babulea. E suficient aer pentru toți...“ „Păi, dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
eu...“ „Ei, dacă nu te doare, atunci mă culc. Că dacă te durea, poate nu mă mai culcam...“ „Hai, noapte bună“, Îi urase din ușă gazda. „Mai este și mâine o zi...“ „Sigur că este. Somn ușor și vise plăcute“, bolborosise vizitatorul pe jumătate adormit. După ce oaspetele se culcase, Mașa strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze prin odaie. Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își făceau cu teamă semnul crucii. - Întotdeauna, bolborosi prin somn Extraterestrul, răsucindu-se pe laviță, Necuratul Îl ispitește pe om cu adevărul, cu libertatea, cu dragostea supremă și Întotdeauna omul se lasă dus de nas. Ce poate să știe despre adevăr o ființă plămădită din carne și sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și fericire tulbură mințile și inimile oamenilor. E ca și cum ai goni să prinzi cu o pălărie vântul ce bate peste stepă... Și chiar dacă, să presupunem prin absurd, l-ai prinde, la ce ți-ar folosi? Fără voia ei, Mașa răspunse, bolborosind la rîndu-i: - Poate că mi-ar folosi, de ce să nu-mi folosească... Mirosul de bălegar și de pământ reavăn Îi umplu nările. Ce i-a venit oare În toiul verii să-și aducă aminte de iarnă și de copilăria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
amabila lui gazdă: nu-l gratificase măcar cu un singur cuvânt”. Dar, atunci când se aștepta mai puțin - deja adormise - Carla trase plapuma de pe el articulând abea auzit: „E timpul să te scoli... N-ai auzit soneria ceasului?” Tony Pavone tresări, bolborosind Încruntat. „ Te credeam plecată...” Se răsuci de câteva ori În așternut, făcând considerabil efort de-a deschide ochii. Reuși s’o privească rugător: „Fă-mi te rog un ceai, În mod sigur... am răcit!”. Carla surâse ironic. La trei ore
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În rostogolire și, se Întâmpla să piardă, accesele de isterie se amplificau răsunător punând la grea Încercare nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion...!” Dramatică situație. Înfricoșat la maximum, Tony Pavone nu mai știa dacă respiră...! Jocul se desfășura la cea mai Înaltă tensiune, În timp ce imaginația sa, propulsa la dimensiuni incredibile iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ne-ai dat cu desăvârșire uitării...? După cum vezi, toate paharele sunt goale...Mai schimbă și tu câteva cuvinte cu domnul inginer, care după cum știm cu toții e prietenul domnului Doctor „ Mănânce-l viermii pământului!!”, Îi fulgeră lui prin minte. Tony Pavone, bolborosi: „Ce pot spune? Fascinat de tăria și evoluția acestui joc de noroc, efectiv am uitat de... existența mea !” La rândul ei Gironda execută ordinul, făcând plinul paharelor și se Întoarse cu intenția de a pleca, dar bărbatul ei o reținu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
funcționează după „fabrica de Împachetat fum!” - după al meu Însă, am intrat În dormitor la, unu și jumătate...!” „Ce ghinion...! Probabil ceasul meu...” Îl duse la ureche, Îl scutură de câteva ori cu aerul celui mai nevinovat om din lume bolborosind. „Da, parcă funcționează...” „Nu te mai osteni...” - Îl scoase Carla din Încurcătură. „Să admitem totuși, ceasul tău tocmai În seara aceasta s’a dereglat dar, cu o chemare telefonică nu puteai să mă anunți...? Ori poate le-ai găsit pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu două săptămâni În urmă...? Dacă atunci când vi-i la mine faci alergie, te avertizez:, te Înșeli amarnic...Pe mine nu mă poți păcăli după bunul tău plac. Spune, ți-e foame, așez masa...?” Încercă să-i raspundă Însă nu bolborosi decât unele cuvinte fără Înțeles. Atunci Îi făcu un semn negativ cu mâna În timp ce privirea lui bolnavă Îi cerea Îndurare. Carla Însă, În furia ei oarbă nu Înțelese ori nu vroia să Înțeleagă primejdia de moarte În care Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fel de substanțe dăunătoare corpului omenesc! În concluzie, peștele e comestibil...!” Fiecare cuvânt rostit de laborantă avea o rezonanță sinistră, În care bolnavul rămase buimăcit. Se desmetici Însă repede, verificînd inscripția de pe ușă care corespundea cu locul unde se aflau, bolborosind cu vocea sugrumată de emoție, de incertitudine. „Imposibil...!! E o confuzie...!! Îmi da-ți voie să văd Înscrisul cu ochii mei...!?” Femeia făcu ochii mari ascuzând la spate registrul. Preciză cu vocea evident iritată. „Străinii n’au acces... Bună ziua...” - mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la barăci, planul de producție În perioada iernii era ratat, iar muncitorii lui să-și caute de lucru În altă parte producând o serioasă degrigoladă În activitatea lui profesională. Din moment ce sabia avea două tăișuri, urma so manevreze cu suficientă precauție.Bolborosi cu vocea sugrumată de emoție. De acord. Mâine dimineață aduc o parte din bani iar la primirea barăcilor restul...! Ai altă propunere...?” „Mai Încape discuție? Întodeuna am avut Încredere În cuvântul tău...Cum primesc banii, putem ridica marfa. Să-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să te grăbești... Timpul trece...” Tony Pavone se Înroși până În vârful nasului. Îi era rușine de el, de situația umilitoare În care Îl azvârlise năzdrăvanul lui Șef de Șantier, de fata de alături care nu avea vină.Reuși totuși, să bolborosească unele cuvinte de scuză „Îmi pare rău domnișoară... Ști-ți...Deocamdată...” Înțelegând greșit, țiganca, articulă cu o dezinvoltură dezarmantă. „Dece nu spui omule...Asemenea cazuri sunt frecvente...! Va trebui totuși să te grăbești...!” Se răsuci rapid, strecurându-i o mână
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe Gică Popescu după el. Cum depozitul de vinuri nu se afla prea departe, se năpustiră În biroul de lucru al Directoarei Tatiana,cu evidente eforturi de-a se menține pe verticală. Făcând un mic efort de voință, tony Pavone, bolborosi. „Tatiana, Tatiana...! Sărmanul de mine, te iubesc! Nu am rezistat tentației alergând să te mai văd odată.Te iubesc mult...!!” Amabila femeie realizând cine de fapt vorbește, le mai puse la dispoziție o sticlă cu vin, sperând să fie lăsată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Foarte curios...!” Ospătarul mulțumit de ciubuc și de diferența de bani de la Încărcarea notei de plată, aduse rapid sticla de vin aburindă Încercînd să umple paharele Însă, Gică Popescu i-o smulse din mână, oferinduși serviciul. Reuși cu greu să bolborosească. „Aduc un prinos de recunoștință prea frumoasei noastre fete care ne suportă În acestă avansată stare de ebrietate. Vă sărut mâinile, domnișoară...!” Paulică ridică paharul străduindu-se să-l țină În echilibru, ciocnind zgomotos paharele În timp ce Tony Pavone se ridică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nimic de ascuns, deci nu are de ce să-mi fie teamă...!” Evident, surprins de refuzul categoric,Mingoti afișă o mutră Înfricoșetoare În timp ce din ochii săi congestionați scăpărau scântei de ură, de dezamăgire.Făcu un efort să pară cât mai relaxat, bolborosind. „În ce mă privește, am conștiința Împăcată. Pentru binele care mi la-i făcut, am Încercat să-ți dovedesc prietenia... Te avertizez Însă la modul cel mai serios, refuzul tău te va costa mult mai mult. Salutare...” Tony Pavone era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Gurile rele bârfesc și eu te Întreb: ai unele relații de amiciție cu maiorul Huzum...? Mingoti triumfa. Totuși Își ascunse cu dibăcie bucuria, peștele se apropia de momeală. Se prefăcu surprins. „Deci, lucrurile se precipită. Vezi dacă nu mai ascultat...!” - bolborosi el, oferind impresia unei profunde meditații, ca după câteva secunde să precizeze. „Prietenul la nevoie se cunoaște. Hai, vino cu mine...!” Mingoti Îl conduse cu o amabilitate exagerată la mașina lui, iar primul popas Îl făcură la circa 7-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acum când lucra la reglementarea gestionară a celui arestat. Îl dojeni totuși cu reproș. “Bine domnule Gică Popescu, ce gândești mata...? Te am respectat și te respect iar dacă nu mă Înșel, ți-ași putea fi copil...!!” Contabilul Șef, jenat, bolborosi ca pentru sine. “Ești frumoasă Atena. Imaginea chipului tău adeseori, Îmi dă un impuls metaforic În clipele mele de meditație...! Te rog scuzămă...! Hai spune, ce-i cu dosarul acesta...?” Atena păstrând discreție apsolută, incidentul trecu fără urmări neplăcute iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum să o scoată pe Shula din asta. I se aprinseseră călcâiele după indianul ăsta. Își avea și ea dorințele. Nevoile. Era femeie, până la urmă. Ce se putea face pentru o femeie? Puțin, foarte puțin. Sau pentru Elya, cu jetul bolborosind În cap? Groaznic. Elya reapărea straniu și continuu, ca și cum fața Îi orbita - de parcă era un satelit. Cu toate acestea, se așezară la masă pentru o mică cină În bucătăria lui Elya și conversația continuă. Acum că Sammler fusese fermecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-mi, încă te mai supără? Nu, nu mă supără. El... eu... — Te rog, Sheba. Dă afară. Care e relația ta cu el? S-a uitat din nou la mâini. Presupun că suntem împreună. Vreau să zic... avem o legătură. Am bolborosit ca o proastă: — Adevărat? A dat din cap. — De când? — Oh, nu știu. De mult. — Aproximativ. Cam de când ți-am spus de sărutul de pe Gafton Lane... — Dar ai spus că... Nu, ne-am sărutat atunci. N-am spus tot adevărul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și nimeni n-ar știi nimic. Apoi Ellis a zâmbit. Arăta ca un băiat de douăzeci de ani, dornic de puțină distracție. După care a dat drumul generatorului. Presupun că-și fac doar meseria, a remarcat prudent Zach. Meseria, a bolborosit Ellis. Îți zic eu ce-i aia meserie. În primul rând, să ții râul curat. Să instalezi cinci kilometri de țevi prin care să aduci apă de izvor și să construiești bazinul ăla de lângă Barth, bolovan cu bolovan. Puștii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]