1,211 matches
-
urechile. MÎinile lui, care péreau sé fie numai degete, o țineau de picioare și-i atingeau sandalele ei mici cu cataramé de fier... „Și pas cu pas/ și ceas cu ceas... Și pa-a-a-s cu pa-a-a-s... s”. „Și pas cu pas”, bolborosea Șasa, „pa-a-a-s... s...” cu degetele În urechi, Închizînd din cînd În cînd ochii și ridicînd puțin capul, de parcé s-ar fi ferit sé vadé, chiar și așa, cu ochii Închiși, cu coatele Înfipte În cartea lui de citire. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și-i udé cu mîinile. Așa trebuia sé faci că sé nu simți cé apă e rece. Pe urmé Șasa Își duse mîinile În jos și le lipi de corp. Ridicé puțin umerii, se Înélțé pe vîrfuri și dupé ce bolborosi că un cal, Isi dédu drumul pîné la gît În apé, pe urmé séri În cap și dispéru. Pe apé rémaseré numai valurile și bolboroseala lui Șasa, care mai résuna În urechi. Mai Încolo iazul era liniștit și strélucea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În fond, există viață și dincolo de televizor. Am putea: aruncând un ochi afară, aplecând urechea la idei proaspete și oneste, ignorându-i pur și simplu pe toți ceilalți. La Voiculescu și Patriciu balta s-a stătut de tot. La Vântu bolborosește vioi. Realitatea lui a devenit suprarealistă: recuperează personaje din lada de gunoi a istoriei, le urcă în cârca unor personaje stimabile ca într-un Babilon politico jurnalistic. La el, moliile și fluturii se zbat sub același bec. Această joacă morbidă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
o forță devastatoare“, strigat în 2004, s-a șters repede din memoria sa. Desprinderea sa de realitate și transformarea totală s-au produs în apropierea lui SOV. Fostul mare gazetar vorbește azi ca o țață veșnic opărită pe tot Universul. Bolborosesc în el frustrări cosmice și uri meschine, e o bubă de om, o umbră acrită și dezorientată, o fantoșă gesticulând împotriva tuturor. Devine isteric când vorbește despre Traian Băsescu și ajunge la el chiar dacă e întrebat despre gripa porcină. Băsescu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ei nu i‑ar fi dorit deloc acolo. Smith, unul din vechii lui rivali, și‑a făcut apariția alături de o nevastă nouă care‑l instruia la marginea patului: - Spune‑i că‑l iubești. Haide, spune‑i‑o! Și profesorul a bolborosit moale: „Te iubesc”, când era limpede ca lumina zilei că‑l ura. Se detestau reciproc. Ravelstein a destrămat acest moment imposibil cu un zâmbet de aur, dar nu mai era În stare să intervină. Categoric, Smith era furios pe noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
concediu cu logodnica mea și vreau să-ți las toate hârtiile în ordine. Luana se crispă. Logodnică! Nu era posibil. Omul ăsta nu știa ce face. După terminarea programului, se duse direct la Ștefan. Intră în casă ca o furtună, bolborosind cuvinte din care bărbatul nu pricepu nimic. O obligă să se așeze, să-și adune gândurile și să vorbească pe înțelesul lui. Se lămuri curând că nu ardea nicăieri și că femeia, ce se tot foia pe scaun, se agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Patru zile am stat în cavernele acelea săpate-n stânca de deasupra râului Natisone, dormind pe paiele putrede prin care mișunau păduchi și pureci, printre excremente, fără să mă spăl. Împărțeam menajeria cu un om care zgâria încontinuu gratiile cuștii, bolborosind cuvinte de neînțeles. În starea asta m-a găsit tatăl meu când a venit să-mi aducă banii, ca pe un cerșetor. M-am aruncat la picioarele lui, implorându-l să mă ierte și asigurându-l de dragostea mea filială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căutăm pe rabinul Hiyya. Ne arăți și nouă care e casa? S-a oprit, privindu-ne pieziș, neîncrezător, căci nu era obișnuit să i se vorbească frumos, după care a făcut semn cu bărbia spre o locuință. - Bateți acolo, a bolborosit. Am observat că lipsea acel mezuzah în scobitura anume făcută în ușorul porții, la baza căreia se strânsese murdărie. Am bătut, știind dinainte că n-o să deschidă nimeni. - Ce doriți? a întrebat un bărbat apărut ca din pământ în spatele nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a face cu indivizi creduli, săraci cu duhul. - Puternicul acela nu-i ajută pe osândiți, fiindcă e un temnicer. Ah, dacă aș putea vorbi! Am redeschis pumnul, și monedele au sclipit în soare. - Poate că ne-au informat greșit, am bolborosit eu șovăielnic, dacă tu ai putea să ne-ajuți... I-am întins banii, dar m-am răzgândit la iuțeală, retrăgându-mi mâna. - Nu, i-am spus ca un țăran încăpățânat tocmindu-se la prețul unei capre. Nu. Mama acelui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Am venit cu vești pentru Andras. S-a uitat la noi bănuitor. - Trebuia să sosim de ieri, dar au fost probleme. Du-te și spune-i lui Andras că suntem aici, am insistat. Soldatul nu știa ce să facă. A bolborosit: - Excelența Sa a plecat la Ravenna. Căutați-l acolo. M-am arătat supărat. - Și când se-ntoarce? - Peste cinci zile. Ne-a închis în nas ferestruica. Am bătut din nou mânios. De data asta a deschis o aripă a porții, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
soldat sprijinit în lance. M-am dus până acolo și, după cel puțin douăzeci de pași, am reușit să zăresc două gratii deasupra solului. Glasul veteranului m-a făcut să-ncremenesc: - Unde te duci? M-am prefăcut mirat și am bolborosit: - Ah, da, pe-acolo trebuia s-o iau. În cantină erau trei soldați. Am socotit într-o clipă. Doi la turnuri, unul sub peron, patru aici și cu alți doi care probabil că dormeau, deoarece asiguraseră garda de noapte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari și-a îmbrățișat iubita și pe frățiorul acesteia. Toți aveau fețele învinețite. Unii clocoteau de mânie, iar alții păreau năuci. Bayan le-a spus ceva oamenilor din suită, și aceia au izbucnit în râs. Un tânăr de lângă mine a bolborosit o înjurătură. I-am șoptit la ureche: - Le cunoști limba? Mi-a făcut semn că da, și tocmai voia să mai spună ceva, dar i-am strâns tare brațul ca să-l fac să tacă: nu trebuia să dea de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pus o groază de întrebări și mi-a vorbit la rândul ei, dovedind o cultură remarcabilă. La sfârșit, m-am convins că, dacă frumoasă n-avea cum să fie, măcar distinsă ar fi putut fi. S-a ridicat cu greu, bolborosind și suflând. Legănându-se ca o gâscă, m-a dus într-o încăpere alăturată, unde se afla o masă de scris plină de cărți tencuite dezordonat. Atunci m-a întrebat pe neașteptate: - Stiliano, nu-i așa că arăt oribil ca femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rege și să-i ceară imunitatea mea. După ce l-am liniștit, l-am întrebat: - Nu-i așa că ai nevoie de tăietori de piatră pentru înlocuirea capitelelor sparte de la biserici? S-a uitat la mine ca și cum aș fi înnebunit și a bolborosit: - Dacă spui tu. Am stăruit: - Aici n-avem pe nimeni care să se priceapă la dăltuirea unui frumos capitel sau a unei pietre de altar. Dacă ești de acord, m-aș duce să caut așa ceva. A ridicat din umeri. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
confortabilă, dar sigură. S-au arătat deosebit de mulțumiți văzându-mă, au dat o petrecere în cinstea mea, și am putut să mă bucur de fericirea lor. Rodoald mi s-a cățărat în brațe, agățându-se de tunică. La doi ani bolborosea câteva vorbe longobarde și latine, amestecate într-un limbaj numai de el înțeles, spre amuzamentul general. S-a uitat țintă la mine, s-a gândit puțin și mi-a surâs. După isprava asta s-a dat jos așa cum urcase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de veștile ajunse până la mănăstire, pe care noi i le-am relatat cu lux de amănunte. Pentru prima oară și-a îmbrățișat din nou soțul, privindu-l cu dor în ochi. Rotari era atât de emoționat, încât a roșit. A bolborosit ceva de neînțeles și, în loc să răspundă cum se cuvine acelei afecțiuni, mi s-a adresat: - Spune-i tot ce știi despre Romilde și pune să-i fie împlinită orice dorință și vrere. Oare sufletul lui Romilde să fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deschid tot felul de noi posibilități. Sau poate că nu. Dar nu conta. Nu conta decât că-și găsise iubirea vieții și că și el o iubea. Pe lângă asta, îi fulgeră un gând prin minte în timp ce ultimele picături de apă bolboroseau prin scurgere, i-o și lua înainte lui Nieve la altar. Sigur, n-ar fi trebuit să aibă vreo importanță. (De data asta, Darcey chiar simți o urmă de vinovăție față de cauza feministă.) Nu era vorba de un maraton până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
închina la icoane cu toate marafeturile pe ea și se ruga de părintele Ioan s-o ierte că nu știu ce păcat făcuse, săruta mâna la preoți, în ochii mei privirea senină a femeii ce mă aștepta de un veac și eu, Bolborosea în limba ei, cine s-o înțeleagă, cu clopoțeii la gât prin biserică înaintea părintelui la dar, La urechile mele susurul viu al cuvintelor ei neînțelese pentru ureche, dar cu dezlegare în suflet, îmi reînnoiește la ureche Florița promisiunea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aveți voie să consumați alcool În perimetrul campusului ? Abia atunci mi-am dat seama că pornisem să o caut pe Dana cu sticla de Chardonnay În mână. Am răsuflat ușurată. Tipul era doar omul lui Bachus. Îmi cer scuze, am bolborosit eu. Nici măcar nu mi-am dat seama. mă duceam să caut o prietenă și... — VĂ rog să nu se mai repete, pentru că voi fi nevoit să vă amendez. Acum, vă rog să-mi dați sticla. Trebuie să v-o confisc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Umple-l cu apă și luați-l cu voi, Îi spuse ea. O să vă fie sete pe drum. Hideyoshi și ceilalți se bucurară. Până atunci, suferiseră nu o dată din cauza lipsei de apă. Existau doar câteva locuri unde, dintre steiurile stâncoase, bolboroseau izvoare. Și, cu cât se apropiau mai mult de vârf, cu atât avea să fie mai puțină apă. Când ajunseră la o râpă, Mosuke aruncă funia, o legă de rădăcina unui brad și se cățără primul, după care, Îi trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Kagetake se albiră la față. Nagamasa, În special, resimțea totul deosebit de acut; Nobunaga era fratele soției lui, un om care, În trecut, Îl tratase cu bunătate. Spectacolul furiei lui Nobunaga Îl făcea să se Înfioare. — Retragerea! Înapoi la Muntele Hiei! bolborosi Nagamasa. Asakura Kagetake percepu tonul urgent din vocea aliatului său. — Ne retragem la Muntele Hiei! În același timp, Începu să le dea ordine vasalilor strigând: — Dați foc caselor țărănești de pe drum! Nu, așteptați să treacă avangarda noastră. Pe urmă, puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zero. Nu numai atât, dar companiile sunt Într-o dezordine totală și e clar că Întăririle lui Nobunaga nu au deloc voință să lupte. Dacă profitați de acest prilej, stăpâne, și atacați, nu se poate să nu Învingeți. În timp ce Nobushige bolborosea astfel, Shingen privi În urmă, după care ordonă unor cercetași să verifice raportul lui Nobushige. Auzind tonul pe care vorbea Shingen, Nobushige Își struni puțin calul și rămase În așteptare. Cei doi cercetași porniră În galop. Se știa că forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
armuri și de lănci. — Scoală! strigară ei. Kanbei puse ceașca jos, privind chipurile agitate din jurul lui: — Și dacă mă scol, ce-o să se Întâmple? — Seniorul Murashige a ordonat să te escortăm la temnița castelului, răspunse unul dintre soldați. — În temniță? bolborosi Kanbei, venindu-i să izbucnească În râs. În acel moment, gândi că se sfârșise totul și-și dădu seama cât de caraghios părea, după ce căzuse În cursa Întinsă de Murashige. Se sculă, cu zâmbetul pe buze. Atunci, să mergem. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară În lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât Înainte. Mitsuharu Își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, În fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu Îngăduia să-i stea În cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, Începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, Își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om În om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]