1,995 matches
-
două pastile odată, dar abia după ce am luat unsprezece am putut În sfârșit adormi. Am dormit atât de adânc că nici n-am auzit când m-au sunat cei de la recepție ca să mă trezească. Îmi simțeam trupul greu ca un bolovan. M-a cuprins o ură Înverșunată, care m-a surprins chiar și pe mine, față de orice sau oricine Încerca să mă trezească. Și pe bună dreptate. Înțelegeam acum bine cum erau drogurile capabile să te devoreze cu totul. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cameră separată pentru ea. În noaptea aceea Keiko ne-a anunțat că se retrage În camera ei pentru că era obosită. Maestrul era extenuat fiindcă luase Încă de dimineață tot felul de medicamente, așa că s-a prăvălit pe pat, ca un bolovan. Mă durea sufletul să-l văd În starea aceea și nu știam ce să fac ca să-i ușurez suferința. Nu-mi venea nici o idee, tot ce puteam să fac era să rămân Întinsă lângă el. La fiecare etaj al hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
privind în spațiu. Când eram mic și făceam vreo prostie, tata, ierte-l Odobleja, mă vâra în camera de încercări și dădea drumul la imponderabilitate. Și când începeam să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam pe ciment ca un bolovan. Și apoi iar imponderabilitate, și iar gravitație, că am rămas c-o traumă: „binomul lui Newton” se numește medical. De-aia nu-mi place în spațiu, în imponderabilitate: când ți-e lumea mai dragă, dă gravitația peste tine. Stejeran 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23. — Nu mergem să-i vedem? Putem să ne apropiem, dar nu prea tare. — De ce? întrebă curioasă Getta 2. — Dau cu pietre. Lucrează toți la o carieră și cum văd o navetă terestră, cum dau după ea cu bolovani. Nu ne suportă. — De ce? — Am fost obligați să-i izolăm. Susțin că omul nu se trage din maimuță, cum zice Darwin, ci din strămoșul lor Tantal, care, acum vreo treizeci de mii de ani, însoțit de doi inși, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și dacă țâșnești/ Izbutind libertatea/ (O altă efemeră prăpastie)/ Atunci/ Propriul tău vertij poate deveni/ O șansă pentru cuvânt.” „Poezia dospește undeva, în sufletul meu. În viziunea Corinei Petrescu, poezia este”latentă sinucidere/ în timp;/ cap plecat pe/ propriul umăr,/ bolovan atârnând/ de funia sinucigașului.../ descătușare.../ dureroasă povară;/ duminică uneori;/ fântână a singurătății,/ gând spre ceea ce ar fi putut fi,/ rar de tot,/ o zi de mâine;/ cer albastru de adânc,/ poartă/ spre neuitare,/ spre libertatea/ de a împiedica timpul să
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
s-au unit Moldova și Țara Românească, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a dansat și s-a cântat această Horă a Unirii. În minte îmi vine dialogul descris de Creangă: „ ... Și Roată se duce și vrea să ridice bolovanul, dar nu poate. -Ia, du-te și dumneata moș Vasile, și dumneata ... În sfârșit, se duc ei vreo trei-patru țărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umeri și-l aduc lângă boier. -Ei, oameni buni, vedeți? S-a dus
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
a Unirii. În minte îmi vine dialogul descris de Creangă: „ ... Și Roată se duce și vrea să ridice bolovanul, dar nu poate. -Ia, du-te și dumneata moș Vasile, și dumneata ... În sfârșit, se duc ei vreo trei-patru țărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umeri și-l aduc lângă boier. -Ei, oameni buni, vedeți? S-a dus moș Ion și n-a putut face treaba singur; dar când v-ați mai dus câțiva într-ajutor, treaba s-a făcut
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
au sărit câinii la namila cât un juncan de mare, când baciul șef al stânei a vrut să-l lovească cu bâta în moalele capului, ursul a reușit să se ferească și lovitura a căzut ca un trăsnet peste un bolovan apărut parcă din senin lângă stână, cu toate că el a fost acolo din totdeauna. Mâna i s-a zdruncinat atât de tare, încât a sărit de la locul ei. I-au venit în ajutor și ceilalți ciobani și așa au reușit în
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului Mai pot să râd,să plâng ? Este un semn că sufletul din mine este demn și nu îi pasă când în sentimente se-aruncă uneori cu bolovani de către cei ce cred că-n ai mei ani curaju-a obosit sau chiar absent e. Mai pot să râd,să plâng ? Sunt fericit că inima nu mi-a îmbătrânit și împletește miilor de visuri superbe aripi spre-a ajunge-n
MAI POT SĂ RÂD,SĂ PLÂNG ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362945_a_364274]
-
funingine și praf gros, așezându-se continuu peste sat. De abia după o săptămână, văzduhul începu să se limpezească. Începură să se vadă proporțiile dezastrului. Încet, încet, mânia muntelui se potoli. Vulcanul mai fumega, dar nu mai arunca furtuni de bolovani și lavă. Domnul stăvilise urgia! Credincioșii din comunitatea lui Theodoros și Artemios începură să se regăsească unii cu alții. Prin îndurarea Celui de Sus, scăpaseră toți. Însă mulți oameni din localitate plătiră preț mare vitregiilor vulcanului. Se-nțelege, din ziua
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr, au luat pe umere sicriul și l-au dus lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei l-au coborât ușor în hăul pământului. Maiorescu cu câțiva prieteni au aruncat primii bolovani care au sunat straniu peste cutia de brad, care-i purta rămașițele pământești ale poetului. Așa s-au terminat ultimele clipe legate de viața poetului. Ca o ironie ă sorții, înmormântarea poetului fusese făcută cu cheltuială din chetă publică. Iată
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
boabele date în pârgă. Săpa tata spre drum în capătul lotului, o groapă peste care construia din lemne de salcâm o formă de piramidă, pe care punea niște crengi și peste ele paie de grâu apoi cartonul asfaltat, fixat cu bolovani de piatră legați cu șfori. Toate acestea pentru ca în caz de ploaie sănu pătrundă apa în bordei. Ușa beciului o așeza la capătul dinspre răsărit al bordeiului, iar sub ea pe la mijloc pe lățime un zid din chirpici de tizic
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
de piele maro, moale și confortabilă, îi îmbia la odihnă. Ajunși în așternut, au simțit, fiecare în parte și amândoi deodată, un val de căldură ca o binecuvântare. Ploaia încetase. Însă de pe dealuri apele învolburate, continuau să prăvale crengi și bolovani amețiți. Mihai adormi cu gândul la câinii săi, întrebându-se cine și de ce i-a omorât. Ilona mulțumi cerului că pentru moment aveau un acoperiș sigur. Mintea îi era limpede precum dimineața ce urma să vină în scurt timp. Când
PROMISIUNEA DE JOI (XVI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363511_a_364840]
-
râde mândri împreună/trec tancurile noastre, /trec tancurile noastre, mândre...» ( Trec tancurile noastre mândre - SÂrg, 64). Într-o Anti-ars poetică (de joi, 27 octombrie 1955), declară urmuzian și „mironparaschivesc “: Foaie verde fir lalele, /din puzderia de stele, /galaxii, cuvânt, luceafăr, /bolovani în pieptul teafăr, /inimă în piept bolnav/stă luceafărul jilav, /diamantul în gunoaie/te dospește, te ogoaie, /de auzi voce năroadă: /câini cu galaxii în coadă, /patimi, vers cuvântului, /câinele pământului... // Foicica macului, /să ne ducem dracului!» (SÂrg, 66). II
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz pentru hrană, cele de grâu pentru așternut. De asemeni și tulpinile de porumb după recoltarea știuleților erau în căpițe. Sare în bolovani cumpărase de la magazin. Acum putea să vină iarna, avea cu ce-și hrăni cele treizeci de oi. Cu atât mai rămăsese. Restul le-a vândut să-și ridice casa și să-și cumpere o vacă pentru lapte la copii și
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
babă. Cu fiorii fricii în inimă făcu cale întoarsă, fără să arunce măcar o privire înapoi. Ajunși la poalele muntelui ordonă unuia dintre oșteni ca în ziua următoare, împreună cu câțiva tovarăși de-ai săi, să zidească intrarea în cheiuri cu bolovani și trunchiuri de copaci, ca nimeni să nu mai pătrundă vreodată în acea zonă blestemată. La o răscruce de drumuri zări urmele cailor ce duceau în pădure. Din impuls dădu pinteni armăsarului, dar un camarad mai tinerel îi prinse căpăstrul
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
încotro dorește fiecare, că nu am contabilizat negativismele, așa cum se poartă astăzi. Risc, așa ca-n vremea Orânduirii fără libertate, cu scrisoarea deschisă. Atunci era altceva. Și astăzi este altceva. Concret, am promovat și promovez prietenia-moralității și mulți dau cu bolovani. Cu toate acestea continui. De ce? Mi-aș dori ca până la plecarea Dincolo, România să se ridice de pe ultimul loc din Europa. • Membru al Ligii Scriitorilor din România. • Membru fondator al Fundației „Origini Carpatice”. • Inițiator, redactor-șef al revistei „Uscând o
DUMITRU K NEGOIŢĂ de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362440_a_363769]
-
pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz pentru hrană, cele de grâu pentru așternut. De asemeni și tulpinile de porumb după recoltarea știuleților erau în căpițe. Sare în bolovani cumpărase de la magazin. Acum putea să vină iarna, avea cu ce-și hrăni cele treizeci de oi. Cu atât mai rămăsese. Restul le-a vândut să-și ridice casa și să-și cumpere o vacă pentru lapte la copii și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
de mișcările tectonice? Drumul până la Sordland este frumos. Șoseaua șerpuiește un timp pe malul fiordului, apoi se desparte de el spre stânga, intrând printre munții înzăpeziți încă în luna mai. La poalele lor pe suprafața mai puțin înclinată sunt numai bolovani mari de piatră, așezați de milenii fără nicio noimă, parcă ar fi rodul unei ploi cu meteoriți. Nu există nicio explicație logică al apariției lor așa cum sunt aruncați ca din întâmplare peste tot, inclusiv în apa de la mal, de unde apar
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
promitem Realizarea visurilor în stadiul de proiect Dar iureșul cotidian...s-admitem Ne-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect. Lăsăm dorințele să se stingă Ca artificiile în noaptea dintre ani Tihna așezării-n sine într-o chingă Ne-nlănțuie cu lacăte și bolovani. Speranțele tinere ce înmuguresc Cu freamăt nou înfiorându-ne ființa Udați-le cu răbdare până cresc Și scuturați temerile, golind conștiința. Pe sub poarta dintre ani să trecem Cu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde
DE ANUL NOU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361060_a_362389]
-
Cezar Dunăreanu nu-și descoperise vocația de numărător al picioarelor în campania de recensămînt modern al populației, responsabilul cu protecția socială încă nu avea puterea în mînă, Alunică zis și Alu Gore își șlefuia lucrarea capitală, “Tragedia globalizării”, iar Lilicuța Bolovan nu și-ar fi închipuit în ruptul capului că se va îndrăgosti de caraghiosul ăla de Neacutare Pandișpan, numit așa pentru că, atunci cînd uita cum îl cheamă pe vreun tip cu care avea el treabă, îl lua scurt: “Băi, neacutare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
pământ: Și-n seara asta, Doamne,-Ți bat la ușă,/ Cu inima tot frântă ca și ieri./ M-am adunat și astăzi din cenușă,/ Ca să fiu martor altei Învieri.// Iar am ucis, iar Te-am văzut pe pâine!/ Ia-mi bolovanul ăsta, tare-i greu,/ Și mai îngăduie-mă până mâine,/ Că nu mai sunt stăpân pe mine eu!// Le-am spus că nu mai știu nimic de Tine,/ Că m-ai trăzni-ntr-o clipă dac-ai fi;/ Și-n ochii lor
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Doguță, dădea culoare tabloului satului, pentru că era al nostru, al satului, al tuturor. Când boala îl lega la pat, satului îi lipsea ceva, o rotiță nu funcționa. Și ce mult s-a bucurat acest truditor al satului când gropile și bolovanii străzii au fost acoperite cu asfalt în 1968. Putea să manevreze altfel roaba sa, înlocuind roata din fier cu spițe cu o roată pe care un binevoitor a aplicat un cerc din cauciuc masiv. Se mândrea cu obiectul muncii lui
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
Doguță, dădea culoare tabloului satului, pentru că era al nostru, al satului, al tuturor. Când boala îl lega la pat, satului îi lipsea ceva, o rotiță nu funcționa. Și ce mult s-a bucurat acest truditor al satului când gropile și bolovanii străzii au fost acoperite cu asfalt în 1968. Putea să manevreze altfel roaba sa, înlocuind roata din fier cu spițe cu o roată pe care un binevoitor a aplicat un cerc din cauciuc masiv. Se mândrea cu obiectul muncii lui
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
de dincolo? Oare aceeași soartă de truditor o are? Știe doar Dumnezeu! 2. Slugă la „Mussolini” Om înstărit conu' Nae: grajduri cu cai și vaci, cârciumă cum alta nu era în Domnești, pământ destul de mult, o curte mare pavată cu bolovani de râu, multe hangarale și în spatele casei o gră �dină mare. Beci răcoros pentru păstrarea vinurilor și sifoanelor în căl �durile toride ale verii și călduros în zilele geroase ale iernii pentru păstrarea zarzavaturilor la nisip, a murăturilor și mai
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]