927 matches
-
clar, da? — O, ba da, a zis Sheba. Apăruse și doamna Taylor, lângă nepoata ei. — Poate, a zis ea, ar fi mai bine dacă Polly ar mai sta un pic aici. — Nu, a zis Sheba. Cele două s-au retras bombănind. Eu am continuat și am sunat la agenție și am făcut rezervare la un zbor de dimineață. Când am terminat, am stat amândouă și am ascultat smiorcăielile lui Polly în dormitorul bunicii ei și sunetele furtunoase care ieșeau din stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ambii erau o pradă bună și ce rost avea să o ocolesc? Nu voiam să mă creadă prea fraier. Chiar dacă ajung să-i acuz eu pe ei, asta tot n-o să-mi aducă cine știe ce cîștig În bani... Șeful era neschimbat. Bombănea ceva și semăna cu un balon umplut cu apă. — Așa deci, individul iar s-a Întors la spital. Nu mai aveam nevoie de explicații. Știam cu toții cine e individul: cel mai slab dintre anchetatori. Era mereu obsedat de ideea ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ce vreți să spuneți? CÎnd și cînd proprietarul de la Camelia Îmi Înlesnește și mie cîte un cîștig la jocurile mecanice... Nici nu știți ce-nseamă să fii bătrîn... o să vedeți dumneavoastră. PÎnă și proprii mei nepoți le imită pe nurori și bombăne cînd mă văd cum arăt... — Îți promit că n-o să fac nimic care să-ți aducă plăceri. Ce doriți să știți ? — Vreau să dau de individul a cărui fotografie ți-am arătat-o Înainte. — Mi-a mai spus cineva același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că te duci cu ăstalalt bețiv să iei copaci de la școală. N-ai glagore în cap, bată-te Dumnezău să te bată! Doamne iartă-mă că ăsta mă strică de cap, lovil-ar caru’ lu’ Dumnezău să-l lovească”, și porni bombănind și ridicând din când în când mâinile spre cer și trântind ușa. Iar noi am rămas râzând în hohote și în înserare. Și lumea în care trăiam se dizolva în râsul nostru... Mihaela: Câr-Mâr M-au apucat remușcările după comentariile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorând-o, dar ea dispăru în lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și în amurgul altei zile, atunci, altădată, când deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii împletind, bombănind; când ridică ochii spre mine privirea îi luci prietenoasă; sub ochelarii rotunzi, de baga, veselă de prezența credinciosului ei chiriaș: - Câți ani au trecut de atunci, domnule judecător? - De când? întrebai. - Uite, am uitat ce-am vrut să spun, fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Încolo, zăcea cufundată în gânduri dureroase. Ion Rusu venea din când în când pe acasă, trântea într-un colț cortelul de doc și pe un pat pălăria-i cenușie și începea să umble morocănos, mormăind, prin odaie. —Asta-i casă? bombănea el pe nas. Vin eu flămând și năcăjit, de pe toate drumurile, vai de capul meu, și găsesc pustiu... Nici tu o bucățică de pâne, nici tu o leacă de mâncare caldă... Îmi vine să lăs tot, să mă duc dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puțin nedumerită - Wolfman? —Wolfman? Oh, Wolfgang! Soțul meu. Mă rog, unul dintre ei. Ce vrea? Iar umblă cu cerșitul? Zice... înțelegi ceva? Nu vinde încă tabloul. O să-i crească valoarea vertiginos. Îmi tot zice asta de ani de zile, a bombănit Barb. Trebuie să trăiesc și eu, știi. Până la sfârșitul orei, nu apăruse nimeni pentru mine, dar, încă exaltată de confirmarea de la Neris Hemming, nu m-am supărat. Mi-am luat rămas-bun de la toată lumea și am pornit spre lift, întâlnind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă născusem, din voia de neocolit a Celui de Sus, în ultimelele zile din șaabana, chiar înainte de începutul lunii sfinte; Salma, maică-mea, era scutită de post în așteptarea întremării, iar taică-meu, Mohamed, nu mai avea acum de ce să bombăne, nici măcar când îi era foame sau când zăduful era în toi, căci nașterea unui fiu ce-i va duce numele mai departe și-i va purta într-o bună zi armele este, pentru orice bărbat, un motiv de îndreptățită bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vuietul pe care-l auzisem pe uliță era acum asurzitor. Căutând din priviri de unde venea zgomotul, am cătat în jos și nu mi-am putut reține țipătul de spaimă. „Dumnezeu să aibă milă de noi, ăsta e potopul lui Noe!“ bombănea gazda în spatele meu. Mama n-avea să uite nicicând imaginea care se oferea ochilor ei de fetiță înfricoșată, după cum nu aveau s-o uite nici cei ce se aflau în ziua aceea blestemată de Paradă la Granada. În valea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a-l pierde pe tatăl tău, după ce îmi pierdusem orașul în care m-am născut și casa în care am adus pe lume un copil. Am urcat iarăși pe catâri fără să știm în ce direcție s-o luăm. Mohamed bombănea, izbind cu pumnul în greabănul animalului: — Pe țărâna care acoperă rămășițele tatălui meu și ale strămoșilor mei, dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi astfel primit în regatul Fès, n-aș fi părăsit niciodată Granada! Vorbele lui ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mă ia de acolo. Trebuie să spun chiar acum că am fost nevoit să aștept ani buni până să pot cunoaște adevărul despre cele petrecute în ziua aceea. Îmi amintesc doar că, plecând de acolo, mama și cu Sara bombăneau necontenit, dar că, între două izbucniri de furie, făceau schimb de glume și râdeau zgomotos. Îmi mai aduc de asemenea aminte că auzisem vorbindu-se în încăpere despre al-Amira, Prințesa. Era un personaj bizar. Văduvă după un văr al sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tropicale făcută din macadam topit, mocirlosul Ninth Avenue, asemenea unui jalnic Limpopo 1, cară în cârcă lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul de maimuță, apoi focuri înfloresc pentru a alunga monștri. Fii atent străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Un porumbel englezesc obișnuit ar fi ca un cacadu printre ele - un măcăleandru roșu ar fi ca o pasăre a paradisului în comparație cu ele. Păsările New York-ului sunt trântori bătrâni în straie soioase. Trăiesc din mila publică și pomeni. Tușesc și bombăne și își bat aripile să se încălzească. Degenerate, ele au sărit peste câteva verigi din lanțul existențial, care fusese deja zgâlțâit. S-a terminat cu trilurile sau cu viermii cei grași sau cu zborurile către mările calde. Veacul douăzeci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Charles, de vârsta mea, în uniformă, stând printre prinții bățoși. Să aibă Fat Paul dreptate? Să i-o fi dat deja Charles la buci? Oricum, i-o va trage diseară - aici nu-ncape îndoială. Răsucindu-se pe scaunul meu, în timp ce bombăneam ceva doar pentru mine, am descoperit că semăn cu Martin. Buzele întredeschise, răsfrânte, ochii grei, ficși. Dacă mă uit atent la fața lui, pot să descopăr zonele devastate de timp și oboseală, petele lunare și acea configurație a oaselor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Spunk stătea în fața lui Lorne și citea rolul cu un aer scârbit. Lorne îl ascultă până la capăt, apoi se întoarse spre mine și spuse: — John, nu e cazul să suport porcăria asta. De la el? În propria mea casă, John? Spunk bombăni arțăgos că scena e grea pentru el, care își urâse tatăl dintotdeauna. Lorne i-o întoarse, spunând că și el își urâse dintotdeauna fiul (un contabil de vârstă mijlocie, cum am aflat mai târziu). Apoi Lorne îl acuză pe Spunk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
M-am răsucit pe burtă și am făcut o flotare sau două. Prima a fost de-a dreptul remarcabilă. Exact o jumătate de secundă, ambele brațe percutând co-instantaneu, și covorul s-a săltat, pocnindu-mă în nas. În timp ce înjuram și bombăneam, suflându-mi praful din nas, a sunat telefonul. Acum zece minute vorbisem cu Martina, și mă cam așteptam să fie Fielding sau Frank Telefon. Bătrânul Phrank, ologul - cum ar putea să mă mai supere acum? Așa că am avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mulțumesc celui care ne-a făcut să ne întâlnim, orice sau oricine ar fi, îi spunea ea. în cazul în care căsătoriile se leagă în ceruri, atunci a noastră s-a legat în cel de-al nouălea. La care el bombănea și da din cap, iar ea îi adulmeca mirosul liniștitor de șosete curate și se simțea împăcată și împlinită. O femeie avea nevoie de o astfel de dragoste într-un loc precum K. Ținea întunericul la distanță. Susținută de puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ușor. Vultur-în-Zbor era gata să vorbească, dar ea îi făcu semn să tacă. — E timpul să ne uităm pe carte, zise ea și băgă mâna sub pernă. Stând într-o cameră împuțită, cu speranțele de salvare năruite de ratatul care bombănea pe-afară, redus la statutul de pion în jocul altcuiva ca urmare a adevărului rostit de silueta acoperită de văl, Vultur-în-Zbor află povestea muntelui Calf; o află atunci când credea că nu se mai putea face nimic. Ca de obicei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ultimul metrou de la Highbury și Islington. Capitolul 17tc " Capitolul 17" A doua zi m-a trezit telefonul care, din moment ce nu îl pusesem pe robot, suna întruna, țipând la mine ca un disc zgâriat cu o soprană proastă de coloratură, până când, bombănind, m-am îmbrăcat în chimono și am coborât scările să răspund. Luasem hotărârea, pentru a mia oară, să cumpăr un prelungitor. Acum chiar îmi permiteam să fac asta. Nu mai aveam nici o scuză. La telefon era o femeie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din umeri, dîndu-le de Înțeles că făcuse tot ce putea și că nu era dispus să se ia la bătaie pentru o chestiune de pudoare semantică. — Oamenii care nu au viață proprie vor să se bage Întotdeauna Într-a celorlalți, bombăni Fermín. Despre ce vorbeam? — Despre lipsa mea de bărbăție. — Chiar așa. Un caz cronic. Ascultă-mă pe mine. Du-te și-ți caută fata, fiindcă viața trece În zbor, mai cu seamă partea care merită s-o trăiești. Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
chiparoși și de palate Îngropate Într-o lumină sepulcrală. Am zărit silueta tramvaiului albastru În stație, clopotul controlorului secerînd văzduhul. M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul, o veche cunoștință, a acceptat monedele bombănind În sinea lui. M-am așezat Înăuntru, ceva mai la adăpost de zăpadă și de frig. Vilele sumbre se perindau alene Înapoia geamurilor acoperite de gheață. Controlorul se uita la mine cu acel amestec de neîncredere și de sfidare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ce fac eu? Învăț. La revedere... (se așează la masă) Unde-am rămas? Aha: Carpații Meridionali sunt . . . (din nou telefonul: (țârr,țârr...) Spune! Da știu... Vulpea! (trântește telefonul și vine spre masă. Din nou telefonul) Alo! Da! Vulpea ( Închide și bombăne) Mare lucru. Știe orice prost. Sigur că-i vulpea și telefonul sună, smucește receptorul. Știu, vulpea! (închide,) Vulpea! Vulpea! Au telefon și toată ziua: țârr... țârr... Nici nu se gândesc să-i respecte timpul pentru învățat. Halal colegi! (telefonul sună
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a face cu oamenii. Ar trebui să râzi puțin. Ar trebui să scrii. Și ar trebui să porți haine mult mai de calitate. Nu i-am spus că mă gândeam să lucrez pentru o organizație non-profit. Ar fi Început să bombăne despre cum campania lui de a lupta contra spălării creierului meu de către ai mei eșuase și ar fi stat deprimat la masă toată seara. Încercasem o dată, În treacăt, să menționez că mă gândeam să mă duc la un interviu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în vesta lui. Mal îl adăposti acolo, ținându-l cu o mână de umăr, iar cu cealaltă ciufulindu-i părul. Când Celeste se ridică în picioare și îi văzu, el îi spuse: — Nu vrei să renunți niciodată, așa-i? Celeste bombăni ceva. Mal știa că rostea obscenități în limba ei maternă și nu dorea ca Stefan să le audă. Băiatul îl strânse și mai tare, apoi îi dădu drumul și fugi în camera lui de la etaj. Mal auzi ting-ting-ting - soldățeii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
buzunar, Danny se lăsă în voia intuiției. Sună la secția Firestone, ceru să vorbească cu sergentul Frank Skakel și îl întrebă cum se numea „agenția pentru poponari” prin care șantajistul Duane Lindenaur se întâlnise cu Charles Hartshorn. La început Skakel bombăni ceva, apoi îi spuse lui Danny că îl va suna la telefonul public. Peste zece minute sună și îi spuse că găsise raportul original cu plângerea respectivă. Lindenaur îl întâlnise pe Hartshorn la o petrecere organizată de cel care deținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]