1,903 matches
-
mânioasă și... pur și simplu mi-a scăpat. Și a fost o mare greșeală. Dar... și tu ai greșit, și eu te-am iertat. Nici măcar nu se uită la mine. Nu-mi dă nici măcar o șansă. Mașina argintie oprește lângă bordură și el deschide portiera. Mă străbate un atac de panică. — Jack, eu nu sunt așa, spun Înnebunită. Nu sunt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea mai mică intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o ultimă ocheadă în urmă, pentru a vedea dacă nu cumva cineva cunoscut a ieșit să se uite la mine iese și mă privește admirativ. În acel moment, o mașină din spate începe să claxoneze și opresc cu grijă lângă bordură. — Gata, zic. E rândul tău. — Rândul meu? Luke face ochii mari la mine. Deja? — Trebuie să‑mi fac unghiile, îi explic. Și oricum ai impresia tu crezi că nu știu să conduc. Și n‑am chef să te văd strâmbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sè-mi imaginez cum am lèsat cameră înainte de a mè îmbrèca pentru petrecere, nu despre asta e vorba, dar n-aș vrea sè par în ochii ei, poate cè mercedes-ul e al domnului procuror, firește, mercedes, parcat cu jumètatea din dreapta peste bordura drumului, Cel putin dacè aș avea o mașinè! situația mea ar fi atunci mai simplè acum, dar Matei nu are nici mècar carnet de conducere, desi tatèl meu m-a rugat de multe ori, Hai, sè-ți iei și tu carnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să Îmi amintesc! Capitolul 26 Păcate neispășite Nu se uită la Christa. S-a răsucit pe scaun și privește pe fereastră culmile Împădurite pe care umbra serii le crește. Încă puțin și În aerul transparent albăstriu vor pluti luminile de pe bordura autostrăzii. E conștient că, vorbind, face drumul să pară mai scurt pe această porțiune care pare totdeauna mai lungă pentru că, după ce se lasă noaptea, autostrada e atât de monotonă! Lumina farurilor mătură gărdulețul de leandri și scoate fulgerător la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
traficul de pe stradă. — Se pare c-a fost un accident. O mașină a intrat pe trotuar și-a lovit o femeie. Femeia a făcut o pauză și i-a arătat Fionei mașina din apropiere, care era cea mai apropiată de bordură. —Tipul de-acolo crede că femeia a ieșit de la club, fiindcă e îmbrăcată în trening. —Pe bune? Fiona a simțit c-o ia cu stare de vomă. Oare Susan fusese îmbrăcată în trening? Nu reușea deloc să-și aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
închis ușa în urma mea fără zgomot și am ieșit în stradă. Acum cunoșteam drumul și cu ochii închiși. Dădeam de două ori colțul până la stație. Mă simțeam deja ca un orășean, atât de bine mă deprinsesem să mă opresc pe bordura trotuarului până când strada era necirculată și o puteam traversa, ca să aștept tramvaiul în stație. De regulă, făceam blatul și așa economiseam ceva bani. Câteodată călătoream pe scară, ca să mă răcoresc și pentru că de acolo puteam sări iute jos, dacă apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trotuar. Negrul cu arma automată aproape că și-a lipit fața de asfalt și a tras pe sub rulotă făcÎnd-o să sară-n sus și - sigur că da - unul dintre băieți s-a prăbușit, căzÎnd pe trotuar cu capul pe bordură. Se legăna acoperindu-și capul cu mîinile, și șoferul trăgea-n el o rafală de gloanțe, În timp ce negrul Își reîncărca arma. Trotuarul era acoperit de urmele gloanțelor ca niște stropi argintii. Celălalt tip l-a tras de picioare pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele Întărită. — De unde vii? — Casa del Campo, Îmi spuse cu o intonație muzicală, așa cum auziserăm la un valet În holul unui hotel din New Orleans, și care devenise acum o glumă Între noi. — Uite-o masă, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mea, Manolita și englezul făceau ceva zgomot. Ceea ce Însemna În mod clar că nu fusese arestată. — Da, așa e. Așa trebuie să fiu. Doar că uneori Îți ia vreo trei-patru ore ca să-ți revii. Își pusese casca de piele cu bordura Întărită și chipul i se Întunecase; observai cearcănele negre pe care le avea sub ochi. — Ne vedem mîine seară la Chicote, i-am spus. — Da, spuse fărĂ să se uite-n ochii mei. MÎine seară, la Chicote. SĂ nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
după cum se zice și „Cítroen” și „Renaul”): ceva simplu, patru pagini, dar pe hârtie patinată. Prima pagină reproducea ceea ce trebuia să fie coperta seriei, un fel de sigiliu În auriu (este Pentaculul lui Solomon, explica Garamond) pe fond negru, cu bordura paginii Încadrată de o friză ce evoca o Împletitură de zvastici (zvastica asiatică, preciza Garamond, aceea orientată În sensul soarelui, nu cea nazistă, care merge În sensul acelor de ceasornic). În partea de sus, În locul titlului volumelor, o inscripție: „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un gândac de Colorado obez. Încerc să o ridic, dar carapacea ei e prea grea. Iar risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-o răstorn într-o parte. Repede, nepoate, că se varsă toată fasolea! Găsesc lângă bordură o bucată de lemn și i-o înfig sub coaste. Cu icnete reușesc să o răstorn pe partea stângă. Mă mut rapid în față, îi bag șipca sub umăr și împing din răsputeri. În sfârșit, gândacul de Colorado e din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-a exprimat chicotind doamna cu orarul, care era și doamnă de franceză - i-au pus în cap o pătură profesorului care avusese ore la seral și l-au caftit de i-au umflat capul. L-au dus apoi pe bordura trotuarului din fața liceului și i-au zis: bă, vezi că ești pe marginea acoperișului școlii, dacă ai făcut un pas, cioburi te faci! Și s-au cărat stricându-se de râs. Într-un târziu, văzând momâia cu pătură-n cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și i-au zis: bă, vezi că ești pe marginea acoperișului școlii, dacă ai făcut un pas, cioburi te faci! Și s-au cărat stricându-se de râs. Într-un târziu, văzând momâia cu pătură-n cap bălăngănindu-se pe bordură, portarul liceului a ieșit în stradă și i-a strigat: ce faci, băi nene, la ora asta p-aici? te dai fantomă? Profesorul însă a urlat: nu mă atinge! nu mă atinge! cheamă pompierii să mă dea jos de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochi : oare cui i-o fi mai frică dintre noi doi ? Mă privește la rîndul lui și parcă are o revelație : se întoarce cu spatele, se face covrig și se culcă la loc pe un pat de frunze căzute lîngă bordură. — Nu-i place !... - mă aflu și eu în vorbă cu o doamnă în vîrstă, în papuci și halat, care ademenește un maidanez cu o bucată de pîine. — Cred și eu, s-a obișnuit cu carne, îmi explică bătrînica. În fiecare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nici să ștergem cu talpa subțiată a tenișilor căsuțele albastre, pomii galbeni și mamele verzi pe care fetele le desenau pe asfalt, doar ca să le-auzim urlând și fugind acasă, ne strângeam în gașcă și, așezați pe niște bucăți de bordură încă nearanjate în linie, începeam să povestim tot felul de lucruri sau să jucăm Fazanul pe filme; îmi amintesc cum a povestit Țaganu o escapadă de-a lui în curtea morii: "Am sărit gardul pe la căsuța cu cap de mort
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întîlnire în Grădina Icoanei, dimineața. Aerul era rece și cerul foarte albastru printre copacii încă dezgoliți. A venit îmbrăcată într-un poncho de lână colorată, peste blugii ei care-i acopereau vârfurile pantofilor. Ne-am așezat pe o bancă de lângă bordura de piatră care desparte parcul de strada Pictor Verona. În parc nu era nimeni, doar mai departe o femeie în vârstă, cu un cățel cafeniu, cu vestuță, după ea. O țineam pe Gina după umăr, iar ea, blândă și delicată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întrebă emoționat Pantelimon. - Nu înțeleg nimic, dar, evident, eu nu știu mare lucru. Știu doar ce mi s-a spus: că este la mijloc un complot vast și foarte inteligent organizat... Mare ghinion! exclamă după un răstimp. Se apropie de bordura trotuarului și scuipă, cu furie, de mai multe ori. - Mare ghinion! Și pentru mine, că am fost trimis la Slatina, și pentru d-ta, că te-a interesat o pelerină cu petice în dreptul epoleților, și ai intrat pe mâna lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
controla, în fiecare noapte, zeci de mii de exemplare. Ai paraliza circulația ziarului... În plus, exemplarele apocrife apar neregulat, uneori două, trei zile în șir, apoi deloc, o săptămână întreagă... Tăcu brusc, își frecă nervos mâinile, apoi spuse încet privind bordura trotuarului: - Ar trebui să te însori, să ai și d-ta o familie, să-ți cumperi televizor. Ești tânăr. Să nu ajungi ca mine, adăugă. Răsuflă adânc, obosit, și întoarse capul spre Pantelimon. - Tot ce ți-am spus adineaori, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de comunicare prea mare, ca orice lungan, privește lucrurile de sus, mijindu-și un pic cam disprețuitor ochii - sper să-și dea seama pînă nu e prea tîrziu cît de dăunătoare e atitudinea asta, mai ales aici. Călin stă pe bordura de beton a biutei În care e Îngropat tunul. Trag cu ochiul la mîinile lui Îngrijite, acoperite acum cu răni și jeg, la aerul detașat din care răzbate totuși un fel de nedumerire pe care o cunosc foarte bine. Discuția
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu 5 sau 6 km la oră. Imi urează drum bun și așa ne despărțim. Imi continui drumul spre Ceriale, Albenga și apoi Alassio. La Ceriale, zona pentru turiști este de o frumusețe rară. La Albenga mă așez pe o bordură la marginea unei piețe cu fructe și legume și devorez un pepene galben, în spatele unei tarabe unde se vând flori, dar vânzătorul își vede de ale sale și nu mă ia în seamă. Cât de gustoase sunt fructele când ți-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
umeri și să fac un gest de neputință... Apoi am ajuns la întretăierea de la Universitate, dintre Bulevardul Magheru și Bulevardul 6 Martie unde trebuia să traversăm. Semaforul s-a făcut verde cu puțin înainte ca noi să fi ajuns la bordură și lumea care aștepta acolo a pornit să traverseze. Mama m-a întrebat uimită de unde s-a ivit acea mulțime de oameni i s-a părut ei care a umplut trecerea de pietoni. Era oare un grup de turiști? Mi-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei de a fi. Reușea să atragă doar privirile lui, însă într-un chip malefic. Dar Viviana, deși părea să se miște într-o altă lume, o dată strada trecută, îl dibuia numaidecât pe Dragoș dat pe după stâlpul de fier de la bordură. Stâlpul era mult prea subțire. Și Viviana, în loc să-și continue drumul, dacă tot se arăta atât de grăbită, se oprea lângă el. Dragoș!... Uite, renunț. Nu te mai invit la mine. Era ziua mea, acuma pot să-ți spun dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
grâu înconjurat de crini. Sânii tăi, amândoi precum doi iezi, gemenii unei gazele. Și voi vorbiți de punctaj, de juriu, vite încălțate ce sunteți! Dacă-i așa, înseamnă că s-a dus dracului camaraderia! Se așezau unul lângă altul pe bordura rotunjită a bazinului cu fântână arteziană din dreptul Sfatului Popular, toți în paltoane mai degrabă negre. Gemenii unei gazele! râdea Cuzino. Păi gazela aleargă prea repede! Hai să-i mai tăiem din avânt. Ia uitați-vă cine trece! Era Antonia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tulpinile subțiri și dese, acolo unde iarba nu ajungea să crească, locul de trecere spre lumea de dincolo... Ce își apăra Antonia strângând caietul la piept în timp ce trecea prin vânt? Gemenii gazelei! Râsese prostește toată banda de nătărăi așezată pe bordura rotunjită a bazinului cu fântână arteziană din dreptul Sfatului Popular, toți în paltoane negre. Dragoș privise în urma ei în timp ce se îndepărta și se gândise că aveau înaintea lor o viață întreagă ca să afle ce avea să se întâmple după ce avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
finalul activității elevii vor fi capabili să: O1 identifice elementele specifice artei decorative; O2 compare procedeele de organizare a suprafeței decorative, înțelegerea artei decorative din perspectiva celor două tendințe: figurativ abstract; O3 stilizeze unul sau mai multe elemente, folosind chenarul, bordura, jocul de fond sau motivul unic; O4 armonizeze culorile folosind o dominantă cromatică; O5 utilizeze adecvat tehnica și materialele de lucru; O6 evalueze și să autoevalueze lucrările pe baza criteriilor de evaluare, îndrumat de profesor. Obiective operaționale: Pe parcursul și la
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]