3,270 matches
-
urlând, pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau de izbitura botului, capotele mușcau din oameni, lovindu-le tâmplele de baterie ori sugrumându-i cu cureaua alternatorului. Nu puțini au fost cei care-și recunoșteau În fruntea cetei năvălitoare propriul automobil, pe care cândva Îl spălaseră, căruia Îi fixaseră jucărioare la oglinda
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
contaminarea cu germenii unei boli tinere, proaspăt coborâte din Anzi. Odată instalat oficial asediul, din clădiri au Început să iasă animalele de companie, alungate de stăpâni nu atât pentru că asupra lor plutea riscul colaboraționismului cu inamicul, cât pentru că reprezentau un bot ori un plisc În plus de hrănit. Primii au ieșit, În mod neașteptat, câinii, pe care i-am fi bănuit de ceva mai multă fidelitate, dar care și-au demonstrat cu această ocazie caracterul slugarnic, redați activității lor primordiale, aceea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să mă ridice, iar ambulanța n-a venit pentru că n-avea cum să vină, am sângerat Înăbușit pe asfalt, bâzâit de muște curioase, În bătaia periscoapelor ridicate din iarbă de șerpi sâsâitori, cu palmele ciugulite de pliscuri și linse de boturi umede. Era o zi minunată, pe cuvânt. Fără oameni, fără Întrebări, fără direcții de mers, fără proiecte și drumuri musai de făcut, doar cu soarele și frunțile Înalte ale caselor dimprejur. Am rămas cu fața În sus și cu picioarele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu mai văd. Minunea ? O aștept și pe asta, dar nu mai cred în ea. Dacă se termină povestea cu noi din Crimeea, păstrează adresele și dă-le și alor mei. Prietenul meu care pleacă spre țară, are adresa, Iordache Bot, Com. Deleni, jud. Vaslui. Lui îi mai poți scrie și îți va spune cum ni-a fost viața noastră de aici. / Moș Mihăiță (...), dacă nu ne mai vedem, spune tuturor fetelor că le-am iubit din toată inima. Am doar
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
praf și pulbere-s toate; obosit, timpul Își caută și el un popas, aciuîndu-se pe unde poate. Dar În albastrul imens, zămislind din lumină cristale de rouă; se pregătește pentru cei de jos Încă o dimineață senină și nouă; cu botul ei umed, va paște iar oaia, cu mielul alături, pe pajiștea udă; și boul și vaca vor rupe cu poftă din iarba jilavă, lucioasă și crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe altcineva. De la distanța la care ne aflam, În jur de douăzeci de metri, n am văzut decît o femeie Înfofolită Într-un palton. Undeva mai În spate, printre copaci, un cățel de rasă mică, probabil un bichon, scormonea cu botul În frunzele uscate de sub stratul subțire de zăpadă. Aveam să aflu mai tîrziu că Îl chema Pufi. — Ea e! Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns, temîndu-se parcă să nu o iau la fugă. Dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tablă ondulată care acoperă parțial incinta stă parcă să se prăbușească și să provoace o catastrofă. Totul e hîrbuit, plin de rugină și praf, pompele, stingătoarele de incendiu, lopețile, tîrnăcoapele, gălețile de tinichea, lăzile cu nisip, vitrinele, pînă și Mercedesul Bot de Cal care alimentează. Avea dreptate Bătrînul cu previziunile lui, își zice oprindu-se din nou ca hipnotizat de indivizii grăbiți care îi taie calea, îl îmbrîncesc, îl calcă pe picioare, i se freacă de haine, nici măcar n-a fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
produs o ruptură cu mai mult timp înainte, ruptură care a dus la un conflict care acum a ajuns să răbufnească. Mi-am promis în primul rînd mie însumi să te înlătur de la putere prin orice mijloace. Odată pus cu botul pe labe soarta ta nu mă va mai interesa. Cei care sînt mînați de alte tipuri de sentimente vor avea grijă de detaliile astea revoluționare, despre care dacă aruncăm o scurtă privire la tradiția europeană ne putem da cu ușurință
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Și-a scos arma și, deși nu mai avea gloanțe în încărcător, a-nceput să tragă în cei aflați pe culoare declanșînd panică. Șase sanitari și un medic s-au luptat cu el pînă au reușit să-l pună cu botul pe labe. Înțelegi deci de ce m-am săturat de infiltrații ăștia, Poștășelule, sare iarăși Bătrînul pe marginea textului, pentru că sînt peste tot, în toate structurile, și cele dinainte, și cele de acum, că e totuna, uite de ce-mi vine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
verse și apoi să-i aducă sticla cu apă ca să și spele mațele. Nenorocitul de Curist avea chef de glume, își amintea de fiecare dată Dendé cît de greu reușise să se stăpînească atunci să nu-i ardă una peste bot lui Milițică, să o țină minte. Prin cîte am trecut noi doi împreună, scumpule, era prima dată cînd îi spunea așa, dar el nu era în stare să-i răspundă. Nu te-ai săturat s o facem tot pe ascuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mult mai serios, zice pe un ton puțin mai grav. S-o luăm din punctul zero, dacă tot se spune pe la colțuri că inginerii sînt proști, că n-au viziune și așa mai departe. Trebuia să le dau cumva peste bot. La început m-am mulțumit cu scenariile, ți-o spun ca să-ți dai mai bine seama de unde-mi trag seva, îl țintește cu privirea, apoi cu operarea cîtorva filmări speciale și numai după aceea mi-am permis să intru cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce intră. Dar ei nu s-au gîndit la altceva decît la lovele și zaiafeturi. Prea s-au întins mai mult decît le era plapuma. — Ai dreptate, spuse Timișoara, nu spun că nu merită să și-o ia fiecare în bot cu vîrf și îndesat. Mă tem numai ca nasolia asta să nu se întindă pînă la noi. Există cîțiva indivizi care ar fi în stare de orice numai ca să ne vadă scoși pe tușă. Am făcut și eu aceleași legături
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de doi bani ai Armatei Române din trecut. Care mai e situația din teren? te întrebi obsesiv, îți rozi unghiile pînă la carne. O să vă prăpădiți de rîs, forțele sînt disproporționate, n-o să avem nici o problemă să-i punem cu botul pe labe, ești indus în eroare, prăpădiții luptă cu mijloace primitive, ceea ce încearcă să facă e sinucidere curată. Cu toate astea viermii au reușit să-i construiască un fel de fortăreață la Inter, vă vine să credeți una ca asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și Ray Lennox stau la discuții. — Gascoigne a avut dreptate, pînă și Best a spus-o. Nu egzistă niciun bărbat adevărat care să nui fi tras o palmă nevestisi. Toate porcăriile alea liberale aiurite. Dacă iea depășește limita, salege cuunan bot, asta ie. Lennox clatină Încet din cap scîrbit. — Noi investigăm delicte de violență domestică. Ăstai atac șimpotriva legilor țării. — CÎh, rînjește Gillman și nimeni nu rînjește la fel ca el. Dacă mi-ar zice cineva pe bune că mă hlizesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu am privire inocentă și nici nu vorbesc cu soarele și cu stelele. Mi-am pierdut instinctul social și bucuria de-a visa. Tot ce mi se Întâmplă e Însă viu, nu am de ce să mă plâng. Mă pup În bot cu șobolanii, mănânc câteodată pâine mucegăită, Înot prin gunoaie, mă Împrietenesc la cataramă cum se spune, cu propriile gânduri, mă Închid În șandramaua mea care tremură din toate Încheieturile și scriu, revărs pe hârtie povești pe care le mai țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajuns și În preajma cinematografului. Un câine s-a apropiat de mine, gudurându-se. I-am vorbit, l-am mângâiat, i-am dat o felie de parizer pe care-a hăpăit-o imediat, după care s-a strecurat, deschizând-o cu botul, printr-o ușă laterală, În fapt o intrare părăsită, Întorcându-și privirea spre mine. Era seară mersesem mecanic, aiurea prin oraș și mintea Îmi era la fel de amorțită ca și picioarele M-am furișat după câine, care-și avea culcușul acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o văd. Aveam nevoie de consolare, de iubire, o iubire puternică, uriașă, care să mă salveze, o iubire cum nu mai cunoscusem nicicând. — Sosește trenul, domnule, spuse controlorul. Vuietul trenului invizibil se intensifică, apoi slăbi devenind doar un zăngănit și botul locomotivei apăru la capătul peronului. În scurt timp oamenii își făcură apariția lângă bariera din capătul peronului, iar eu m-am concentrat asupra misiunii - care acum mi se părea imposibilă - de a recunoaște persoana pe care trebuia să o întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de ușă și mă privi insistent, iar chipul ei trăda o concentrare calculată. Purta un costum verde închis care cândva, probabil, fusese considerat elegant și, îmbrăcată astfel, parcă arăta mai puțin rău decât ieri, la gară. Își lustruise pantofii cu bot pătrat. Părul scurt, drept și unsuros, îi înconjura fața palidă ca de ceară, cu trăsături evreiești, ca o perucă tunsă. Ochii înguști semănau cu două așchii negre. Mă întreb, zise ea, dacă vă dați seama câtă consternare le-a produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mă, am vrut să zic zece. Adică cinci! Adică, zero ani! Un bărbat evreu cu părinți în viață e, jumătate din timp, un bebeluș neajutorat! Auzi, ajută-mă, te rog - da’ repede! Catapultează-mă odată din rolul fiului pus cu botul pe labe în bancul evreiesc! Nu de alta, dar, la treizeci și trei de ani, începe să devinaă nițel plictisitor! Și mai și hoits, știi, presupune durere, simți un pic de suferință omenească, dacă pot să zic așa - numai că asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de frică, până să sosească aceștia, iar domnul Girardi e trimis acasă devreme, să se odihnească și el ca lumea? Dar dacă fata are sifilis?! Păi, ar însemna că de-acuma îl are și Smolka! Smolka ăsta, care-și bagă botul în sticla de suc a tuturor celorlalți și care are boala să-i tragă pe toți de puță! Asta mi-ar lipsi, cu o mamă ca a mea! S-ar pune pe dat din meliță la nesfârșit. — Alex, ce-ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În sus, jenați. Sophia D’Arlan stătea În fața noastră, cu un zâmbet orbitor pe chip. Pletele ca mahonul erau lăsate În valuri libere și era Îmbrăcată foarte rive gauche au weekend 1 cu pantaloni lungi din lână bleumarin, pantofi cu botul ascuțit, cu talpa dreaptă, o jachetă din piele și o eșarfă Îngustă care-i ajungea până aproape de genunchi. Arăta ca Lou Doillon 1 În ziua ei liberă. Îmi pare rău. Nu m-am putut abține să nu vin să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spre o umbră gri, care se mișca prin apă, În stânga ei. — Uite, șopti. Este o țestoasă. Iubesc țestoasele. Sunt atât de urâte și de drăgălașe. Crezi că stric costumul ăsta Thomas Maier dacă fac o săritură de la prova? Chiar atunci, botul unui delfin lovi cu putere apa când ieși la suprafață să respire. La fel de brusc, dispăru În depărtare. —Vai, a plecat, zise Lauren. Ți-am povestit despre Salome? — Ce anume? am Întrebat eu, ridicându-mă de pe marginea vasului și uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
curge din vaginul scroafei. După cum se spune în culegerea ebraică de vrăji Sepher ha-Razim, trebuie să omori un cățel negru nenăscut. Apoi să-ți scrii blestemul pe o tăbliță și s-o pui în căpățâna câinelui. Apoi să-i pecetluiești botul cu ceară și să ascunzi căpățâna în spatele casei cuiva, iar omul acela nu-și va mai găsi în veci somnul. După cum spune Teofrast, citește Mona, bulbul de bujor trebuie să-l scoți din pământ doar noaptea, pentru că, dacă te vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
își vor aminti cu amarnică rușine timpul acela ciudat, cînd cinstea noastră cea de toate zilele se numea curaj... Evgheni Evtușenko din poemul Convorbire cu un scriitor american, 1960 (traducere publicată în revista Ateneu în anii '70) Mare, greoaie, cu botul ei imens, de cetaceu pornit agale, cursa iese din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ales la anii tăi, trebuie să muncești cinstit, nu să te ții de găinării. Altfel... Ești liber! Să trăiți! Mircea Emil se înclină în fața comandantului, apoi în fața plutonierului și se întoarce să iasă, făcînd cu ochiul cîinelui care stă cu botul pe labe lîngă ușă. Cîinele ridică buza se sus puțin, atît cît să i se vadă dinții. Ce ți-aș mai întinde pielea pe veșca unei site, să fac o dobă pentru Anul Nou, ca-n copilărie gîndește Mircea Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]