1,323 matches
-
altele și despre ceea ce vă interesează magnifice! spuse acesta așezându-se pe o canapea apropiată de ferestre. Tiberius se ridică și se apropie de una dintre fereastre pentru a privi spectacolul ploii care se mai oprise între timp. Un fulger brăzdă cerul scăpărând de mai multe ori, orbindu-l temporar pe Tiberius care își masă ușor ochii. -Cheamă-l totuși aici, spuse el, întorcându-și silueta gârbovă prin semiîntuneric. Nerva! Tu ce zici? -N-ar fi rău să-l auzim, spuse acesta sorbind
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului zăpada care cade din înalturi se va grăbi câmpia s-o îmbrace în ritmuri line rupte ca din valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtii albite peste noapte *** Referință Bibliografică
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369684_a_371013]
-
de oameni în suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații. CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
cei mai avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ROMANȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353425_a_354754]
-
de trăit. Aurel încerca să vorbească dar Maria își așeza palmă peste buzele lui. -Iartă-mă că ți-am adus tristețea în suflet știind cât de mult mai iubit și poate mă iubești încă zise Maria ștergând râurile de lacrimi ce brăzdau obraji singurului bărbat pe care-l iubise cu adevarat. Aurel tăcea dar în sinea lui,durerea urlă asemeni unei furtuni ce amenință să-i distrugă realitatea și dorind să aibă un punct de sprijin,o îmbrățișa pe Maria sperând că
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
continuând să stea îmbrățișați,se întinseră în pat ștergandu-și lacrimile cu sărutări ușoare. -Ști,mi-a fost atât de greu să-mi continui viață după ce am fost condamnată! -Te înțeleg zise Aurel ștergandu-i o lacrima ce se încăpățâna să-i brăzdeze obrazul,nimeni nu merită să primească o asemenea veste! -Si aflând că mai am atât de puțin timp!....am lăsat totul în urmă și am venit la tine! -Și bine ai facut zise Aurel și o săruta în timp ce mâinile sale
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
în: Ediția nr. 179 din 28 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Mai era puțin până la revărsatul zorilor. Barca se mișcă metru cu metru pe luciul apei înspumate. Am plecat de la mal cu teamă și neîncredere. Norii plumburii și fulgerele ce brăzdau cerul, nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre sud-est. Acolo este malul, iar vântul și valurile ne puteau împinge spre larg. Doi
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZILELE PE CAI MĂRUNȚI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 497 din 11 mai 2012 Toate Articolele Autorului zilele pe cai mărunți bat în târguri cu potcoave și brăzdează fața lumii pe când sclavii strigă: Ave! herghelii nenumărate vin în zgomot de trăsuri și convoi după convoi trec prin noi fără măsuri șiruri lungi de deținuți spală zarea pe retină și se duc să moară unde nu mai află nici o
ZILELE PE CAI MĂRUNŢI de ION UNTARU în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354417_a_355746]
-
ba chiar sute de comori naționale, fără de care nu ne-am ști istoria. Dacă cealaltă persoana răspunde afirmativ, eu încep: Iașul este mereu darnic să-și povestească memoriile cu gust de pace și prosperitate, o lacrimă rostogolindu-se pe obrazul brăzdat de tăieturi când ajunge la timpul din război, căci Iașul nu a avut numai pace, ci a fost pentru multă vreme un câmp de bătălie, capitală a țării la nevoie, leagăn al patriotismului românesc. Muzeele împânzesc orașul, fiecare colț ascunzând
DE CE IUBESC EU IAȘUL de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353948_a_355277]
-
dat impresia că oglindeau multă durere și în același timp un haos sufletesc teribil, iar mai tarziu aveam să aflu că nu mă înșelasem, nașul mare croit frumos ce-i dădea chipului sau un aer de bărbăție, obrajii săi erau brăzdați de cute, întreaga expresie a feței lui îmi dădea impresia unui om căzut într-un abism din care se zbătea și numai reușea să iasă. Iar după toate discuțiile noastre nocturne aveam să aflu că așa și era. Ne-am
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
amulete norocoase în coliere și toate nopțile-n care iubindu-te n-am uitat să-ți șoptesc te iubesc . O... mică eroare pe-acest șevalet, dorind să îi pictez un suflet! Și toate culorile au ieșit, sub un cer infernal brăzdat de flăcări, ca o lavă furișată viclean, surpând și înghițind în cenușă, cu mângâierea lor înceată, devoratoare! Sub o negură nefirească a înserării într-o contorsionare delirantă a umbrelor, se-aud țipete-n care bărbați și femei, încearcă să se
PE ŞEVALETUL TĂU de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353118_a_354447]
-
să pleci, tot mai rămâi Cu luna palidă în miez de noapte, Ea să te-asculte și tu s-o mângâi. VERDE Cum se-așează seva-n firele de iarbă Și-n frunzele ce se desfac din muguri, Pământul freamătă, brăzdat de pluguri, Pădurea-și pune ramurile-n barbă. Și când se lasă liniștea-n amurguri, Tristețea, chiar tentantă, grea și oarbă, Sufletul nu mai vrea în el s-o soarbă, Mai bine mierea, cea depusă-n struguri. Când valurile verii
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
ȚĂRANUL SEAMĂNĂ SOARELE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1171 din 16 martie 2014 Toate Articolele Autorului Țăranul seamănă soarele - Costel Zăgan În fiecare dimineață a istoriei Cu ochii plini de înțelepciune cu mâinile bătătorite de speranță cu sufletul brăzdat de jerfe cu umerii iluminați de izvoare Țăranul pune în brazda sămânță luminii Le paysan sème le soleil Chaque matin de l'histoire Leș yeux brillants d'intelligence Leș mains calleuses d'espoir L'âme crevassée de sacrifices Leș épaules
ŢĂRANUL SEAMĂNĂ SOARELE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353593_a_354922]
-
a Hunilor ne-o face ilustrul Ammian Marcellian: „Neamul Hunilor, puțin cunoscut în vechile monumente istorice, locuiește dincolo de mlaștinile Macotrice, în preajma Oceanului Înghețat, și întrece orice măsură a sălbăticiei. La ei chiar în primele zile de la naștere, copiilor li se brăzdează adânc obrajii cu fierul pentru ca nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici și zbârcituri. Încât îmbătrânesc fără barbă și fără pic de frumusețe, întocmai ca eunucii, cu mădulare butucănoase și vânjoase, cu cefe groase și cu
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
unul colateral care șerpuia pe lângă o vale, apoi urcă și coborî niște coline. Intrase într-o zonă necunoscută. Împrejurimile erau pustii, în sate locuințele nu erau luminate, localnicii trudiți de munca pe ogor odihnindu-se. La orizont niciun autovehicul nu brăzda cu fascicolul luminos al farurilor văzduhul întunecat. Era destul de târziu, dar nu-i era nici somn și nici teamă de liniștea și singurătatea ce tronau în întuneric. Străbătu satele unul după altul cu viteză moderată. Undeva în depărtare zări o
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
lumina în mod egal și totul respira în tihnă. De priveam de pe malul pe care mă aflam, pe retine mi se imprima munții stâncoși ai Măcinului care părea îmbujorați de razele aplecate pe fruntea lor de foc. Cârduri de păsări brăzdau cerul cu zămislirile lor în zbor. Câte o pată blândă sau mănunchiuri în ședere pe coastele muntelui, se arăta ca în rugăciune ! Îmi întrebam ochii de s-au săturat de atâta priveliște tămăduitoare în care vuiește cerul răstignit în toată
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
călugăr bătrân de la Mănăstirea Bixad-Oaș, căruia îi mersese vestea pentru rețetele de ceaiuri din plante vindecătoare. Treisprezece liste de ceaiuri și câteva îndrumări pentru tratamente. Reproduc parțial: „ÎNVĂȚĂTURILE CĂLUGĂRULUI MIHAI” FIȚI VESELI! Înainte de orice, fii moral! Certăreții au fața urâtă, brăzdată de riduri, iar cei buni, care sunt gata să ierte oricând și orice greșeală, au fața liniștită. Dacă de la noi pleacă o faptă bună, locul nu rămâne gol, ci se va înmulți de „zece ori” (!) în acel loc. Încercați să
FOREVER de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354552_a_355881]
-
strigat cu voce tare, să se audă în noapte printre tunetele ce nu conteneau: - Atenție pentru toată lumea! Nu folosiți chibrituri sau brichete sub nicio formă! Căutam cu privirea subofițerul de serviciu pe parcul auto. Nu l-am descoperit în întunericul brăzdat de lumina strălucitoare a fulgerelor ce păreau că vin tot mai de departe, cum de altfel și tunetele se auzeau din ce în ce mai lipsite de intensitate. Am strigat tare, într-un moment de liniște și de întuneric deplin: - Planton! - Ordonați! s-a
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
doinele ce-adesea pe-nserat Le îngânau femeile , cu jale... Mi-e dor de tropotul copitelor de cai Ce alergau pe-a satului ulițe, De zilele când că un evantai Răcoarea adia fugara prin cosite... Mi-e dor...atâtea gânduri călătoare Brăzdează inima-mi plină de dor, Si de vre-odata cad în contemplare Ma-nvaluie un sentiment covârșitor.... Referință Bibliografica: Mi-e Dor / Ana Georgescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 920, Anul III, 08 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana
MI-E DOR de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357229_a_358558]
-
echipă Cu meșteri, calfe și zidari Să construim o temelie, În ciuda multor lamentari, Ce pierd mereu în bătălie. Să îndulcim cu-n vers amarul, Cu-n zâmbet, norii, s-alungăm, Din vise să-mblânzim coșmarul Și-apoi, cu stele, să brăzdăm Iubirea-n cea mai pură formă, Iubirea-n haine de smarald, Cea care viața îți transformă Din sloi de gheață-n suflet cald. Să investim în banca vieții Un sentiment nou apărut, Ne dăruit publicității, Născut numai dintr-un sărut
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
sensibil, pe atât de majestuos: împreună cu cinci „bobocei” ai Ansamblului „Boboceii de la Bacău” (Alexia Prihoancă, Andra Maria Rusu, Vlad Amariei, Elisa și Serena Măriuț), pe care-l conduce a cântat Medeei de ziua ei. S-a înălțat deasupra văzduhului scenei, brăzdat de inimile publicului o strofă cântată de voci numai din cristal și un „La mulți ani!” care a izvorât în ochii luminați în irizat surâs și genuină frumusețe, rouă de lacrimi de emoție și fericire. A lăcrimat Medeea! „Boboceii” care
MEDEEA MARINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357471_a_358800]
-
național să fie exploatate la maxim în beneficiul spiritului național. Practic, el este promotorul unei direcții ortodoxe în filozofia românească, deschizând o poartă pe care însă nu a putut să intre și să cerceteze într-o viață relativ scurtă și brăzdată de atâtea lupte, căci într-adevăr, viziunea și poziția lui unică la momentul respectiv nu i-au făcut foarte ușoară viața între gânditorii vremii, fie ei laici sau clerici. Într-adevăr, „Nae Ionescu s-a ridicat împotriva a tot ce
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
Afară, pregătirile erau în plină desfășurare. Câteva mese întinse la umbra brazilor din curte, își așteptau încărcate oaspeții. M-am așezat într-un colț și mi-am scos agenda. Oamenii locului mișunau în jurul meu, cu treabă. Un bătrânel cu fața brăzdată de vreme și cu barba albă și lungă, schimba câteva vorbe cu o altă persoană: „Omul acesta ne vrea binele, mai mult decât ni-l vrem noi. Este cu adevărat Omul lui Dumnezeu. Este un sfânt." Am dedus repede că
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
lucitoare. În adâncuri, dormitoare din scoici și alge de mare puse-n ordine firească fauna să-și odihnească. Fremătând, marea-I oferă un spectacol de magie dăruindu-i primitoare icre și fructe de mare. Ploua iar în miezul verii, fulgere brăzdează cerul și perdele reci de apă limpezesc bolta-nstelată. Un șuvoi sprinten de apă se strecoară printre stânci și coboară în cascadă, de pe muntii-nalți, abrupți. Apă este-nvolburată, sclipiri calde de argint, si goneste-nfrigurată înspre mare, licărind. Observând-o
GELOZIE... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358384_a_359713]