769 matches
-
1570), o Psaltire slavo-română (1577), culminând cu monumentala Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). Adăugând, la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi brașoveni contemporani lui Coresi (diacul Lorinț tipărește un Evangheliar la 1570 și o Evanghelie la 1579, Călin tipograful reproduce la 1566 Evagheliarul coresian), se poate conchide că sfârșitul secolului al XVI-lea a fost momentul decisiv de trecere de la circulația orală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
prin care se în cearcă nu atât mulțumirea părților, cât stingerea conflictului. Constrângerea este folosită de cele mai multe ori pentru a-l impune, iar Franz Joseph Sulzer rezumă la 1781 cel mai bine această idee. Aflat în judecată cu un negustor brașovean, el se prezintă la starostele negustorilordin Focșani pentru judecarea pricinii care s-a rezolvat astfel: „Împacă-te cu acest domn, altminteri trebuie să te bag împreună cu hoții și tâlharii, căci nu am decât o singură închisoare“, îi spune judecătorul acuzatului
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Gionea, Alain-Fournier în românește, LU, 1942, 12; Octavian Șuluțiu, Cuvinte despre o traducere, UVR, 1942, 44; Ion Biberi, Mărturia unei vieți triumfătoare, AST, 1969, 10; Constantin Cubleșan, „Cartea pierdută”, TR, 1973, 43; Titel, Pasiunea, 112-114; M. N. Rusu, Dicționarul scriitorilor brașoveni, AST, 1982, 1; Ion Vlasiu, Monolog asimetric, București, 1988, 105-106; Z. Ornea, O prietenie amoroasă, RL, 1995, 46; Gheorghe Grigurcu, Poetul și Muza, RL, 1996, 34; [Scrisori de la Șerban Cioculescu], ALA, 2003, 657. S.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
din capitală. A mai fost redactor la „Apostrof” și „Viața românească”, muzeograf la Muzeul Literaturii Române. Debutează în 1975, cu versuri, la „Echinox”. Preocupările sale literare erau însă anterioare anilor studenției. În adolescență a învățat multe despre literatură de la poetul brașovean Darie Magheru. A activat în cenaclul revistei „Astra” (1969-1973), apoi în cenaclul de la „Echinox” (1975-1979), iar după decenii a devenit unul din principalii animatori ai dezbaterilor în cadrul unor importante cenacluri bucureștene: din 1998 la cenaclul Asociației Scriitorilor (condus de Nora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
secolul al XV-lea, alături de variante fonetizate în greacă (Prasovu, Prasovos). Alte nume de locuri foarte asemănătoare sunt atestate în județul Hunedoara (Brassá, Braseu, în maghiară Brasső, în germană Braschen), lîngă comuna Hajdŭ (Brassó), în județele Timiș, Neamț, Vaslui, Ialomița (Brașoveana Mare, Brașovenița, Poiana Brașovului, Brașlovița). În Serbia există toponimul Brașevo (< numele de persoană Braș, Brașa, Brajișa etc. formate de la radicalul hipocoristic Brî, extras din antropo nimele Bratoslav, Bratislav, Braislav, Bratoliub), a cărui bază se regăsește în numele de persoane Bráșić, Brașina
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în mod precis. Nici un produs al unui meseriaș nu trebuia să difere de al altuia, ceea ce însemna „osificarea în datinele vechi". Pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea, când începe europenizarea societății românești, când austriecii și rușii, meseriașii germani și negustorii brașoveni, evreii, consulii, călătorii și dascălii străini ne deschid ochii și ne împing spre europenizare, mai întâi cu privire la destinele portului și locuințelor noastre, apoi și restului trebuințelor, găsim pe meseriașii români „amorțiți în rutinele vechi". Dar cum domnii țărilor române dau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
le-am ținut la Facultatea de științe Politice, secția Jurnalism, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, În perioada 2002-2005: este vorba despre Andreea Iacob (care semnează un studiu despre greva minerilor din 1977), Daniel Iftene (cu un studiu despre revolta muncitorilor brașoveni din 1987) și Octavian Coman (care semnează un studiu de caz despre Doina Cornea). În ce mă privește, am renunțat la publicarea În varianta românească a celui de-al doilea text pe care Îl aveam În volumul francez, și anume
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de invocarea imunității, prin prescriere, dar și de declarații politice de sprijin din partea unor oficiali. Pentru România, putem oferi ca exemplu cazul În care un deputat al Partidului Social-Democrat (din timpul regimului Iliescu 2000-2004) a fost acuzat de un muncitor brașovean că l-a anchetat cu brutalitate În 1987. Acest deputat, fost ofițer de Securitate vreme de 28 de ani, nu numai că s-a bucurat de declarații de sprijin din partea primului-ministru (Adrian Năstase) și a președintelui țării (Ion Iliescu), ci
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
drept comun). În cadrul acestor ședințe, protestatarii sunt proiectați ca „huligani, lipsiți de patrotism, autorii unor fapte vandalice”3 și, În repetate rânduri, diferite voci reclamă pedeapsa capitală pentru a fi soluționat exemplar, În stil comunist, gestul de revoltă al muncitorilor brașoveni. Aceste atitudini ajung și la urechile celor vizați, mărind presiunea psihică În care au trăit acele zile. Mai mult decât atât, teama le era sporită și de ieșirile impulsive ale unor superiori sau reprezentanți ai partidului care Încercau să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
banale accidente, participanților nu li s-a spus adevăratul motiv al arestării, chiar dacă majoritatea intuiau cauza pentru care erau luați de acasă. Pentru mulți dintre cei arestați, primele maltratări au venit chiar din partea celor care Îi aduceau la sediul Miliției brașovene. Însă, dincolo de durerea fizică, acela care ajungea pe coridoarele instituției respective era marcat de atmosfera „de abator”, după cum remarcă unul dintre muncitori: anchetatori și anchetați ce urlă, unii pentru a intimida și ceilalți de durere. De aici, din această anticameră
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nu În ultimul rând, a capului. Unul dintre cei molestați astfel Își amintește că pielea capului i se făcuse ca un basc din pricina loviturilor. Asemenea celor Întâmplate În abominabilul experiment de la Pitești, de la Începutul anilor ’50, și În cazul muncitorilor brașoveni arestați au fost folosite victime ale torturii securiștilor pentru a lovi alte victime de-a lungul anchetelor ce au urmat revoltei. Unul dintre cei arestați se referă la acest lucru chiar ca la un „obicei”: „Aveau obiceiul să ne pună
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
muncitorilor de la Brașov din 15 noiembrie 1987, Doina Cornea, Împreună cu fiul ei, În noaptea dintre 18 și 19 noiembrie, răspândește 160 de manifeste În centrul Clujului și În zona industrială, prin care le cere concitadinilor să se solidarizeze cu protestatarii brașoveni. A doua zi, atât disidenta, cât și Horațiu Iuhas sunt arestați. Acuzele ce i se aduceau Doinei Cornea erau de „propagandă Împotriva orânduirii socialiste și instigare publică și apologia infracțiunilor”. Horațiu Iuhas a fost reținut pentru complicitate. După cum reiese dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
, publicație editată la Brașov în 1940. Într-o prefață semnată de Gh. I. Gologan, este exprimată dorința editorilor brașoveni de „a expune într-un volum problemele cu caracter moral, economic și social, legate de orașul Brașov”, de a trata pe larg „problemele ce interesează propășirea culturală și economică a neamului nostru”. Elisabeta Hențiu semnează două poeme în proză. Publicistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285302_a_286631]
-
pe larg „problemele ce interesează propășirea culturală și economică a neamului nostru”. Elisabeta Hențiu semnează două poeme în proză. Publicistică dă Sterie Stinghe, care scrie despre Junii Brașovului și originea lor, în vreme ce Sebastian Gologan face o scurtă prezentare a presei brașovene. Poate fi citit și un articol despre trecutul Asociațiunii „Avram Iancu”. V. Spiridonică se ocupă de Brașovul literar. Alți colaboratori: Dem Rădulescu, Mardare I. Mateescu, Maria Baiulescu. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285302_a_286631]
-
patrie, să întrebuințeze acest sac ca mijlocul cel mai nemerit pentru înmulțirea și statornicirea roiurilor. Fabricantul țesător acestor saci este G. Klain în Heldsdorf, lângă Brașov; un sac costisește 9 două-zeceri argint și lesne se poate comisiona prin un neguțitor brașovean. Autorul acestui sac, onorabilul paroh Fogt, la orice întrebare este gata a da în scris lămuririle privitoare de întrebuințarea și folosul acestui sac-roi. C. Mihalik de Hodocin 6 Descriere sinoptică a mineralelor din munții Moldovei 16, "Foiletonul Zimbrului", an IV
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
PITIȘ, Ecaterina (13.XII.1882, Brașov - 14.I.1963, Brașov), poetă și publicistă. Este fiica Raveicăi (n. Din) și a lui Nicolae Pitiș, avocat. Urmează o școală de contabilitate, apoi deține funcții la diferite instituții brașovene sau din alte orașe - pedagogă la o școală profesională din Sibiu, directoare a internatului unei școli profesionale din Arad. A debutat în 1900, la revista „Literatură și artă română” (București), unde continuă să publice și în anii următori, dar treptat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
să fie destituit. Împreună cu fiul său trece în Moldova. Se pare că la Iași a avut o oarecare înrâurire asupra învățământului. Reîntors în Ardeal, în 1820 e iarăși protopop. Se înrudea cu scriitorul Ioan Barac și cu N. I. Ciurcu, editorul brașovean. Cunoscător de limbi străine, T. colaborează în 1802 la traducerea, din grecește, a Acaftistului Sf. Cruci. Lucrarea sa de căpetenie este însă Gramatică românească (1797), îndatorată lui Samuil Micu și lui Gh. Șincai, lui I. Piuariu-Molnar, dar și lui Ienăchiță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290129_a_291458]
-
actor și autor la câteva spectacole de teatru în limba română, organizate la Seminar, printre primele de acest fel din Transilvania. În 1835, la terminarea studiilor, este numit profesor la liceul din Blaj. Cunoscut și apreciat de mai mulți negustori brașoveni care își aveau fiii elevi la Blaj, este chemat să conducă școala română din Brașov. Dar înainte de a se așeza în acest oraș, pleacă împreună cu T. Cipariu într-o călătorie ce va avea rezonanță în activitatea celor doi. Vizitează mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
istoria epidemiologiei. Personajul suscită În zilele noastre interesul entuziast al tânărului Eugen Ciurtin, autor al unei teze de doctorat despre Imaginea și memoria Asiei În cultura română și contextul european (sec. XVII-1940), care repune cu succes În circulație figura poligrafului brașovean prin mai multe publicații și manifestări: ediția de față, o nouă contribuție În Stvdia Asiatica și o alta, În colaborare, Într-un periodic din Occident, precum și un simpozion În pregătire la Brașov. Acum aproape o jumătate de veac, când m-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dasgupta: „În 1939 primisem, la București, telegrama lui Dasgupta propunându-mi să vin la Roma, unde se afla, oaspetele lui Tucci, «ca să ne reîntâlnim»”2. Urmează Nae Ionescu, reîntors prin surprindere din lagăr și de la sanatoriu, și cum Honigberger e brașovean, În locul maharajahului se plasează cu ușurință un editor bucureștean (nu Alcalay, cum scrie În Memorii, ci Socec 3). Maharajahul din Lahore și maharajahul de Kassimbazar nu au avut același rol? În fond, Între ceea ce scrie Honigberger despre mirajul Orientului și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ascendenții lui Honigberger devin acum niște „vechi brașoveni”, deși nici Eliade, nici naratorul, nici altcineva nu s-a preocupat de genealogia sa. Dacă s-ar fi Întâmplat altminteri, Eliade ar fi știut În primul rând că Honigberger este un farmacist brașovean, că țara lui natală e Transilvania și abia apoi că memoriile sale cuprind episodul Haridas. Dna Zerlendi continuă: „Soțul meu a purtat o Întinsă corespondență cu feluriți medici și savanți care Îl cunoscuseră pe Honigberger, căci deși acesta murise În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Honigberger și a contextului euro-asiatic din care Își extrage el importanța. Dacă ne gândim o clipă că și bibliotecile visate s-ar putea moșteni- În timp ce arhivele lui Honigberger sunt poate definitiv pierdute -, Înțelegem că efortul de restituire a călătorului brașovean este infinit periclitat de prestanța unui erudit imbatabil, care a cercetat ani la rând urmele sale pentru a dispărea asemenea bibliotecii lui, adică fără să fi publicat vreun rând despre el. Între dosarele lor paradiziace și umbra unui Honigberger al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sikh din slujba lui Guru Govind Singh, pe care Îi descrie și Honigberger, sunt foarte asemănători tocmai cu cavalerii teutoni. Johann Martin Își va face studiile la liceul Honterus din oraș, după care va intra ca ucenic Într-o farmacie brașoveană, continuându-și apoi studiile și practica la o farmacie din Bistrița 1. Farmaciile În care Își descoperă vocația medicală sunt o instituție veche a civilizației germane din spațiul transilvan, iar originea lor coboară În Evul Mediu către Începutul mileniului trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Principate, lasă inclusiv urme literare - mai târziu, În periodice, va fi semnalată anonim o Legendă a cholerei, de proveniență asiatică 5, sau să amintim doar că ea devenise pe la 1830 un personaj În fanteziile lui M.G.Saphir 6. Dar perioda brașoveană dinainte ca tânărul sas să treacă munții e sincronă cu amestecul Încă dureros al calamităților: n-ar trebui văzută aici o sincronie promițătoare Între dorința de a pleca Înspre Orient și necesitatea de a lăsa În urmă acest Brașov? Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
interesului istoricilor. Sperăm Însă că ele vor fi editate, cel puțin parțial, de Jean-Marie Lafont, În colaborare cu unii descendenți ai lui Court 2, și că astfel se va mai adăuga o mărturie primordială asupra destinului În Panjab al călătorului brașovean, pe care o pot fructifica și autorii altor comentarii recente 3. Sunt adunați aici, prin urmare, treizeci și cinci din cei cincizeci de ani petrecuți de Honigberger În Asia1 Într-un du-te-vino pentapotamid, cu zilele și nopțile lor pentru care, potrivit unui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]