49,935 matches
-
o zi pe alta, de la atacul la beregată, cu dezvăluiri care mai de care mai apelpisite despre trecutul, prezentul și viitorul lui Băsescu, la pupături lipicioase, pe prima pagină. În libertatea lor, aceste publicații l-au lăsat mai întîi din brațe pe Adrian Năstase. Apoi au început să descopere că Băsescu nu e chiar personajul malefic despre care scriau cu cîteva zile în urmă. Ba că, de fapt, are și el meritele lui. Iar dacă ne gîndim mai bine, poate că
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
oameni. E aproape dimineață. Oala mea a fiert de mult și tace. Nu pot să dorm. Fumul coșurilor iese drept, spre cer. Luminile chioare s-au stins de mult. Îl aud pe cel mic văitîndu-se în somn. Îl iau în brațe, îl mîngîi și îl întreb dacă a pățit ceva, dacă îl doare ceva. Îmi spune că nimic din toate astea, dar că are, totuși, o problemă: cu cine votează? "Sus legea bună!", spune hotărît. Și adoarme. Să-i spun că
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
Pleșu, Despre îngeri, Cristian Tudor Popescu scrie cu năduf, fără să clipească: "Departe de a se afla în zona de vîrf a creației lui Pleșu, această compilație plăcută la lectură satisface nevoia multora de a fi văzuți cu ea sub braț sau de a spune că au citit-o. După care, se duc să se cufunde în vizionarea showului ŤCiao Darwinť, a emisiunii lui A. Gheorghe sau a îngeresei Mihaela Tatu" (p. 199). Despre cei care au mărturisit că au fost
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
o povară ușor de dus" (p. 217). Presupun că nu există nici o legătură între acei "simpli cetățeni", care "îl iubesc" pe autorul Libertății urii și sofisticații cumpărători ai cărții lui Andrei Pleșu care defilează pe stradă cu Despre îngeri sub braț, dar care, odată ajunși acasă "se cufundă în vizionarea show-ului ŤCiao Darwinť, a emisiunii lui A. Gheorghe sau a îngeresei Mihaela Tatu". Luările de poziție ale lui Cristian Tudor Popescu sînt uneori (de multe ori) corecte, alteori discutabile sau
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
de ce, în timp ce se plimba pe străzi apoi oprea un taxi ca să meargă la docuri, lumea exterioară nu mai exista pentru el. Era acolo Little John cel de altădată, cel care sosise din Franța la bordul vasului Aquitaine, cu vioara sub braț, însoțit de Joseph clarinetistul. ...Little John care, în cursul turneului său jalnic prin statele americane din Sud, împărțea masa cu o fată slabă și bolnăvicioasă, cu o Jessie hrănită cu cîte o parte luată din porția lui și a lui
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
mașinal acele persoane, se gîndea la clarinetist și la Jessie, care probabil așteptaseră și ei, ca și dînsul, cu capul în sus, să vadă zidul mișcător al navei desprinzîndu-se de chei. Apoi... Apoi plecau amîndoi... Oare Joseph o prinsese de braț pe Jessie? Sau Jessie se agățase mașinal de brațul lui Joseph?... Fata plîngea? Oare el spunea: Se va întoarce curînd"? În orice caz, rămăseseră singuri la New York, în timp ce Joachim, în picioare pe punte, privea America. Aceasta devenea din ce în ce mai mică și
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Jessie, care probabil așteptaseră și ei, ca și dînsul, cu capul în sus, să vadă zidul mișcător al navei desprinzîndu-se de chei. Apoi... Apoi plecau amîndoi... Oare Joseph o prinsese de braț pe Jessie? Sau Jessie se agățase mașinal de brațul lui Joseph?... Fata plîngea? Oare el spunea: Se va întoarce curînd"? În orice caz, rămăseseră singuri la New York, în timp ce Joachim, în picioare pe punte, privea America. Aceasta devenea din ce în ce mai mică și se pierdea apoi în ceața serii. Și de data
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
fel de societate. Controlul asupra serviciilor secrete, asupra sistemului bancar și asupra justiției i-ar fi îngăduit abuzuri încă mai colosale. Să nu uităm că minerii încă-l așteaptă pe Miron Cozma (momentan la răcoare) și prea mulți români au brațele încremenite întru eternă cerșetorie. Că, ajutați de alde Năstase, ne vom bloca undeva între socialismul rahitic al ceaușismului (cu puseurile dictatoriale cu tot) și oazele de libertate și democrație, e limpede. Dar pentru toate astea poporul român ne-ucrainizat are
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
și n-o să-ți fie frig! - Am lecții multe pentru mîine. - Le faci la prăvălie. Hai, vezi de toate. Grăbește-te! Nu te mai mocăi! Ascultător, Anton lăsa tocul, își punea șuba, își trăgea cizmele găurite și, cu gramatica sub braț, ieșea după taică-său în întunericul înghețat al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru domnea o temperatură polară. Doi țărănuși ucraineni, Andriușka și Gavriușka, pe post de comisionari, tropăiau și își frecau nasurile cu mîinile vinete de frig. Cînd își
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
pernă și să le umplu cu haine vechi. Volodia mi le-ar lua și mi-ar da în schimb câteva kilograme de barabule. O cutie cu cuie vechi, strâmbe și ruginite total lipsite de interes. Ah, uite ciocanul! Am întins brațul cât am putut de sus și am început să bat în măciulia cuiului. La cea de-a treia lovitură bătăi furioase în ușă. -Fiodor Vasilievici, dacă nu încetați imediat tărăboiul ăsta, chem respnsabilul de la JEK! Vocea Mirovnei este tot atât de ascuțită
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
ele de cuiul meu, sunt prea îndoite. În spatele lor e o scândură mare, pe care trebuie s-o fi procurat ca să fac o masă nouă, cândva, și am uita- t-o în fundul dulapului. Acum nu mai e nevoie de masă, brațul fotoliului meu ajunge pentru o farfurie. Și pe urmă, prefer să mănânc în bucătărie, e mai convivial. O să pot s-o ard. Dar de ce-oi fi învelit scândura asta veche în pânză? Desfăcând sfoara care înfășoară pachetul, amintirile mi-
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
furnica și nu m-ar mai zgândări acolo, înăuntru. Câteodată piciorul mi se contractă singur, mă uit la el, mi se pare că este altcineva. Eu care aveam așa o dexteritate la dat cu bidineaua, înainte, din trei arcuiri de braț văruiam un tavan întreg și iată-mă acum silit să mă uit la peretele ăsta scârbos, ros de grăsimi și de umezeală! Nu, uite, totuși, acum e tabloul aici. Ridicându-mi ochii de pe picior mi-am dat seama că nici
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
pe scaun. în fața porții zborului meu, las să coboare somnul peste mine, încetișor. Scriitorul Dinu Flămând continuă să-mi vorbească nu aici la București, tot mai lent, mai difuz. O fi fiind viață înainte de moarte? Nu-mi mai simt picioarele, brațele. Nu mai am corp. E bine să dormi. Visăo, 4.11.2004 1) în românește în text.
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
fi apucat să-și vadă nici măcar fotografiile electorale de pe pereți. Pentru că dincolo de nemulțumire, dincolo de suferință și frustrare există o complicitate bolnăvicioasă a multora dintre români cu gangsterii pesediști. Un "ce" enigmatic și inanalizabil îi împinge, ca-ntr-un hău, în brațele căpcăunilor mincioși și vicioși care-au împilat țara pînă la refuz. O mai clară relație de dependență psihanalitică a victimei de călău e greu să găsești. Și totuși, credibilitatea acestor derbedei rămâne la cote aiuritoare, intens întreținută de alți derbedei
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
talcioc. Din aceeași speță este și Cesare, fost negustor în Porta Portese (celebrul iarmaroc din Roma), și deci la fel de abil ca și Grecul în "afaceri" și șarlatanii. Despre un alt personaj ni se spune că avea atâtea tatuaje pe ambele brațe, încât mai mult ca sigur constituise o problemă pentru slujbașul din lagăr însărcinat să-i inscripționeze numărul; o infirmieră rusoaică e comparată cu o pisică sălbatică, datorită ochilor oblici și mișcărilor agile. Dar cele mai expresive portrete rămân acelea ale
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
în Nordul bun/ Cu fete sănătoase și biserici/ În care fierb, ca-ntr-un imens ceaun,/ Babe cuminți și preoți cadaverici" - p. 49) sau din retorica virilă a baladistului din Cercul de la Sibiu, Radu Stanca ("Răcoros, orașul mă cuprinde-n brațe/ Ca o absolventă de liceu stil vechi,/ Brusc îmi crește barba, mi-am lăsat mustață/ Și cercei îmi spînzur, vérgini, din urechi.// Mă apasă doruri felurite foarte/ De pe banca școlii, cînd eram boem,/ Cînd mîncam pe pîine dragoste și moarte
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
rînd, unii pe tărgile lor rulante și au umplut contururile de culoare. A fost un moment magnific!... Dar este o experiență dură, dură, foarte dură, cumplită. Am fost bulversat. Să vezi copii bolnavi, debili mintal, reduși sub aspect fizic, neavînd brațe, picioare, este îngrozitor! Gloanțele lui Malraux l-au ucis pe Montherlant R: Afirmați în "Journal extime" că există patru scriitori din generația dumneavoastră ori din cea imediat anterioară pe care nu-i agreați: Montherlant, Malraux, Mauriac și Aragon. De ce tocmai
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
grămezile de haine, pantofi și obiecte casnice. Ce mai, paradisul neguțătoriei orientale pogorât la picioarele noastre! La un moment dat, am făcut greșala s-o întreb pe-o tânără cât costă haina de piele pe care-o plimba țanțoș pe braț. Oacheșă, zâmbitoare, plină de vino-ncoa, îmi șoptește confidențial: "Domnu', pentru mata, că ești client nou, e numa' o sută și jumate!" "De lei?", întreb uimit și derutat. Fata izbucnește într-un râs zgomotos, care-i dezvelește dinții strălucitori: "Dă
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
ești client nou, e numa' o sută și jumate!" "De lei?", întreb uimit și derutat. Fata izbucnește într-un râs zgomotos, care-i dezvelește dinții strălucitori: "Dă euroi, domnu', dă euroi!" Observând că vreau să mă îndepărtez, mă apucă de braț: "Haide, domnu', zi și mata un preț! Cumpără de la gaborița, că dau ieftin!" Îi spun că nu prea am bani. Nu să poate, domnu', să scapi așa ceva! Asta e marfă dă la Șpania! Nu e din aia roscolită! N-are
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
-sa și, la un moment dat, mama, la capătul puterilor, a strigat: ŤNu ești fiica tatălui tău!ť Atunci s-a lăsat tăcerea, fata a început să plângă încetișor și, privind-o, am avut impresia că i se amputase un braț. Nu i-l mai vedeam." Recunoaștem ceva din Magritte în această viziune. Dar mult mai sălbatic, căci Zholdak este un suprarealist neîmblânzit.
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
amenințați pe nimeni să vă scrie texte umoristice și compilații, fiindcă râde lumea, într-adevăr, dar nu prea știți de ce. Și nu e frumos... Fila 9 bis. După o jumătate de oră, Haralampy revine din bucătărie cu DEX-ul în brațe și zice revoltat: -Domnule, nu ți-am găsit apărcat-ul... -Păi, sigur că nu l-ai găsit, îl taxez cu superioritate, fiindcă habar n-ai să citești într-un dicționar, domnule! Asta e... Ia vezi: scrie la pagina 1137, coloana 2
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
carte despre înțelepciune. Titlul este sugerat de o poveste hasidică (reprodusă în volum la paginile 169-170), potrivit căreia un rabin consacra anual o zi pentru "lacrimi și lamentații". În acea zi el scotea dintr-un cufăr o menora cu șapte brațe, "aprindea primele cinci lumînări, precum și pe ultima, iar apoi se ruga și plîngea". Primele cinci brațe ale sfeșnicului reprezentau cele cinci simțuri ale omului: "văzul, auzul, gustul, mirosul și pipăitul care ne fac să descoperim lumea făurită de Cel de
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
potrivit căreia un rabin consacra anual o zi pentru "lacrimi și lamentații". În acea zi el scotea dintr-un cufăr o menora cu șapte brațe, "aprindea primele cinci lumînări, precum și pe ultima, iar apoi se ruga și plîngea". Primele cinci brațe ale sfeșnicului reprezentau cele cinci simțuri ale omului: "văzul, auzul, gustul, mirosul și pipăitul care ne fac să descoperim lumea făurită de Cel de Sus". Al șaptelea braț evoca "focul divin neistovit, adevărul fără de început și fără de sfîrșit, izvorul infinit
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
lumînări, precum și pe ultima, iar apoi se ruga și plîngea". Primele cinci brațe ale sfeșnicului reprezentau cele cinci simțuri ale omului: "văzul, auzul, gustul, mirosul și pipăitul care ne fac să descoperim lumea făurită de Cel de Sus". Al șaptelea braț evoca "focul divin neistovit, adevărul fără de început și fără de sfîrșit, izvorul infinit al tuturor celorlalte lumini". A șasea lumînare, cea rămasă stinsă "e semnul duhului omenesc, zămislit ca să auzim și să înțelegem". Ea trebuie să rămînă neaprinsă pentru a ne
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
trăit, gust fără foame numele lor/ nenumit. Mi s-a părut că petrec chinul celei/ ce mă născu și mă hrăni cu somnul din sânii-i./ Doamne, ascultă-mă fără deloc să Te mânii./ Fără de umbra i-o legăn în brațele mele./ Vine o apă trimisă de cine, de unde?/ Suie un înger de care degaba mă sperii./ Nu mă îneacă și nici nu mă lasă căderii./ Mi-arată că vine un capăt blând și curat./ Zilele-mi duce către un pisc
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]