2,542 matches
-
sè izbucneascè în aer, dar Matei, dur și inflexibil, nu-și deschide brațele ca s-o primeascè, urmèrind-o cum se așazè pe pat, ca o pasère mare, ostenitè, isi cautè în geantè o țigarè, eu grèbindu-mè sè-i dau foc cu brichetă pe care o port permanent în buzunarele pantalonilor, am ajuns lângè ea, isi trece încet degetele peste obrazul meu, țigară aprinsè rèmâne în scrumiera de pe noptiera de la capètul patului, bucurându-mè mângâierile ei care fac sè se înalte în trupul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asemenea personaj burlesc este invitat cu fast În Anglia? În America? Cred că și aici i s-au oferit distincții dintre cele mai prestigioase, nu?... Christa clatină nemulțumită din cap, Întinde mâna după poșetă, scoate cu mișcări febrile portțigaretul și bricheta și Își aprinde țigara, fără să ia În seamă privirile mustrătoare ale soțului ei și fără să ceară voie. În timp ce ea trage repede primele fumuri și pe urmă tot mai rar, tot mai adânc, pe celelalte, Antonio se ridică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cutia de pastile, nu, mulțumesc, nu mai am nevoie de nimic, dragă domnișoară, te uiți suspicios la ea, așa cum stă, țeapăn îndatoritoare, nu-i cumva tot cea care apărea mereu la ușa camerei de hotel, seara, să-ți ceară o brichetă, un chibrit, un foc? N-are cum să fie tot aia, e alta și toate la fel, e o jumătate de secol de când n-am mai atins o compatrioată, dar ultima nebunie ar fi să te las să intri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să nu crezi că spun asta pentru că Îi port pică pentru această călătorie... Argumentația Christei este cu atât mai convingătoare cu cât vocea ei, casantă la Început, s-a tot catifelat pe măsură ce vorbea. La sfârșit și-a vârât În poșetă bricheta și pachetul de țigări, și-a pus ochelarii și s-a uitat la ceasul atârnat cu un lănțișor la gât. Dar soțul ei Încă mai are ceva de spus: — Când ocupi funcții importante cum ocupă el, Într-un stat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Aștepta o invitație... În pat! — Poți să râzi cât vrei, dar nici măcar nu știu dacă era femeie sau bărbat! La hotel erau femei pe care le recunoșteai dintr-o privire, ce vor, ce caută. Îți băteau În ușă, cereau o brichetă, dădeai tot timpul de ele, așteptând În hol, În câte un fotoliu. Era un joc clar, În care știai la ce te expui. Dar aici, nu... Cineva care dispărea, bolborosind ceva, probabil o scuză. Simt din tăcerea ta că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
N-o să se mai întâmple. Vreau doar să înțelegeți că eu eram unul dintre puținii care doreau să mai trăiască. Sergentul major Malik-el-Haideri se ridică în picioare, luă de pe masă pachetul de țigări al defunctului și aprinse una cu o brichetă grea de argint, pe care și-o băgă liniștit în buzunar. — înțeleg, zise. înțeleg foarte bine, dar înțeleg și că erai de gardă și știai că datoria ta e să tragi în oricine se apropie de baracă. Mama mă-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
statuie de sare. — Vreți să mă duc să văd? se oferi unul dintre soldați, convins că zelul lui îi putea aduce gradul de caporal. Căldura a mai scăzut... Refuză de câteva ori în timp ce-și aprindea pipa cu ajutorul unei brichete cu fitil gros și lung, o brichetă de marinar, cele mai practice în acele ținuturi cu nisip și vânt. N-am încredere în acest targuí, spuse. Nu vreau să te omoare pe întuneric. — Dar nu putem sta aici toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să văd? se oferi unul dintre soldați, convins că zelul lui îi putea aduce gradul de caporal. Căldura a mai scăzut... Refuză de câteva ori în timp ce-și aprindea pipa cu ajutorul unei brichete cu fitil gros și lung, o brichetă de marinar, cele mai practice în acele ținuturi cu nisip și vânt. N-am încredere în acest targuí, spuse. Nu vreau să te omoare pe întuneric. — Dar nu putem sta aici toată viața, îi atrase atenția celălalt. Mai avem apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nevastă o sclavă. Nu mă miră... După cum arăți, pari a fi bună la pat. Ești bună la pat? Nu primi nici un răspuns și se pare că nici nu-l aștepta. Căută o țigară în buzunarul cămășii, și-o aprinse cu bricheta care îi aparținuse căpitanului și fumă încet, lăsându-se învăluit de fum și de imaginea fetei ce-l privea la rândul ei, semeață și sfidătoare. — Știi de cât timp n-am văzut o femeie goală? întrebă zâmbind cu amărăciune. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nici cel mai mare, nici cel mai mic, spuse superiorul, care nu pricepuse ironia. Ministrul scoase caseta din aparat și Începu să desfășoare banda. Când termină, o strânse Într-o scrumieră mare de cristal și apropie de ea flacăra unei brichete. Banda Începu să se Încrețească, să se chircească și, În mai puțin de un minut, era transformată Într-un ghemotoc Înnegrit, casant și inform. Și ei trebuie să fi Înregistrat dialogul cu directorul de serviciu, spuse superiorul, Nu contează, oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să le și creadă. Și poate că atunci ar fi devenit realitate. „Poate că lumea Întreagă-i urîtĂ“, se gîndi, „Însă În colțul tău e și mai rău“. — Ai cumva niște țigări? o Întrebă pe fată. Nu știu dacă merge bricheta asta. — N-am Încercat-o. N-am fumat deloc. Atît de calmă am fost. — Doar n-oi fuma doar cînd ești nervoasă, Ă? — Ba cred că da. Mai mult cînd sînt nervoasă. Încearcă tu bricheta. — Bine. — Cine era tipu’ Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fată. Nu știu dacă merge bricheta asta. — N-am Încercat-o. N-am fumat deloc. Atît de calmă am fost. — Doar n-oi fuma doar cînd ești nervoasă, Ă? — Ba cred că da. Mai mult cînd sînt nervoasă. Încearcă tu bricheta. — Bine. — Cine era tipu’ Ăla cu care te-ai căsĂtorit? — Hai să nu vorbim despre asta. Nu, vreau să zic doar - cine era? — Nu-l cunoști. Chiar nu vrei să-mi povestești? — Nu, Roger, nu vreau. — Bine, atunci. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pâine-pané, prăjesc felii groase de salam Victoria. Atrasă de mirosul apetisant, haita Zuzei vine în salturi mari. Bunicile țipă, nepoțeii plâng. Pentru că e iunie și nu putem să ne apărăm cu bulgări de zăpadă, aruncăm cu ce găsim prin buzunare: brichete, buletine, prezervative, tocuri de ochelari. Când vine 205 ne urcăm organizat, în ordine alfabetică, de-a stânga femeile, de-a dreapta bărbații. Sabina deschide poșeta să caute un bilet. Dinăuntru țâșnește un șoricel. Un bătrân cu aer de fotograf amator se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
toată lumea. Dacă nu sunt rude de gradul întâi sau doi, atunci sigur sunt foști colegi de creșă, grădiniță, generală, gimnaziu. Ajung să se încrucișeze între ei și se duce pe apa Sâmbetei vigoarea rasei provinciale. Țigăncușa scoase dintre fuste o brichetă și se apropie să aprindă lumânarea înfiptă în tufa de brad. Acum stăteam toți patru în fața ofițerului, care ne spunea rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a societății. Soacră-mea - deja puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
februarie, fiind în ziua metodică, am dat o raită prin oraș. Tocmai ieșisem de la librăria Sadoveanu și treceam pe lângă Ciclop, când m-a fulgerat brusc în stomac o flacără violetă, o emoție nostalgică, insuportabilă. Privisem în treacăt mica vitrină cu brichete de toate felurile și trese militare de plastic, aflată în dreapta intrării mirosind a gudron a Ciclopului. Acea emoție copleșitoare îmi fusese provocată de vederea uneia dintre brichetele obișnuite, dintre cele care se aruncă după ce se consumă gazul. Aceasta avea însă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o flacără violetă, o emoție nostalgică, insuportabilă. Privisem în treacăt mica vitrină cu brichete de toate felurile și trese militare de plastic, aflată în dreapta intrării mirosind a gudron a Ciclopului. Acea emoție copleșitoare îmi fusese provocată de vederea uneia dintre brichetele obișnuite, dintre cele care se aruncă după ce se consumă gazul. Aceasta avea însă o culoare care mi-a adus cu forța în memorie, ca o madlenă proustiană, o amintire din vremea despre care vă vorbesc. Bricheta era de un roz
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de vederea uneia dintre brichetele obișnuite, dintre cele care se aruncă după ce se consumă gazul. Aceasta avea însă o culoare care mi-a adus cu forța în memorie, ca o madlenă proustiană, o amintire din vremea despre care vă vorbesc. Bricheta era de un roz ciudat, spre vioriu, făcând ape moi și cărnoase și semilune gălbui din cauza plasticului ușor vălurit. Exact aceeași culoare o avea cesulețul meu de cincizeci de bani pe care mi-l cumpărasem în vara acelui an, primul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu se servește nimic fără mâncare (Gina răsturnând solnița, eu reproșîndu-i destule), apoi, la Muntenia, bere neagră, dulce, muzică, eu trăcănind despre orice, din ce în ce mai surescitat, ea făcând mutre, umblîndu-i ochii spre indivizii aceia cocoșați peste măsuțe umplute cu pahare, sticle, brichete, mâini cu țigări, și apoi iarăși prin ploaie, ea îmblînzită sub umbrelă, ținîndu-se cu amândouă mâinile de brațul meu, alintîndu-se, apoi în hol (Never change your Iove) și apoi, stând alături, în fund, pe treptele scării, discutând exquisite de serios
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un colț de odaie. Dar reuși să-și păstreze pentru încă un timp luciditatea. Mototoli un ziar de pe jos și se urcă, strecurîndu-se pe sub covorul făcut sul, pe capacul pianinei, culcușindu-se în stratul gros de haine parfumate. Aprinse cu bricheta ghemotocul de ziar și-l aruncă dedesubt, pe podea, între pianină și sofa. Când auzi trosnetul flăcărilor, se întoarse cu fața în jos, cufundîndu-și obrajii în valurile de pânzeturi amețitoare. Adormi instantaneu. REM Cortázar, un Márquez ferfenițit (Erendira, ediția cea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
muți la bloc ! Dumneata ca Niki, iarăși ! Să nu crezi că n-a avansat Niki și această propunere. Să vindem casa și cu banii să luăm un apartament la bloc, două camere... Ivona ia o țigară din pachet și scapără bricheta zâmbind silit : amintirea îi e neplăcută. — De la un timp, îi șuierase, atentă să nu ridice tonul, ca nu cumva Muti să îi audă de sus, certându-se, de la un timp pari pregătit să lichidezi totul în câteva ore. Casă, familie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de jos se aud țipete și rîsete. Cineva răcnește din capul scărilor o explicație, probabil tot pompierul, ca să audă toată lumea: E o strategie, e mai bine să nu fim văzuți de-afară de inamic! Cei doi pleacă bîjbîind la lumina unei brichete să-și ia o altă sticlă de vin și se Întîlnesc cu o patrulă formată din trei mașiniști. Bă tîmpiților, ați căpiat? Ce dracu faceți? Patrula cutreieră teatrul la ordinul directorului, să se asigure că totul e În regulă, că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici măcar acest releu, ceea ce înseamnă că trebuie să le scoateți dumneavoastră din priză, după scurgerea timpului necesar încărcării ! Încărcătoarele moderne, computerizate, monitorizează fiecare element separat, oprind încărcarea exact atunci când trebuie. Adaptorul pentru autoturism permite încărcarea acumulatorilor de la priza de bricheta a autoturismului dumneavoastră, fiind util pentru fotoreporteri, dar puțin util pentru restul lumii. Conform unei vorbe: “sunt prea sărac ca să-mi cumpăr lucruri ieftine”, investiția într-un încărcător modern, electronic, rentează, prelungind viața acumulatorilor dumneavoastră și constituind o garanție că
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
Nu, că n-avea chibrite în casă și cum soția tocmai trebuia să plece după borș a rugat-o să ia și chibrite. Și-atunci cum se explică... Simplu. Agentul imobiliar care tocmai îi propunea o afacere, și-a aprins bricheta. Exact cum o aprind eu. Domnule, te conjur, n-o aprinde! Nu? Nu!!! Bine. Atunci ce-ar fi să încheiem o asigurare pe viață? întâmplător am și așa ceva la mine.
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zi, către pisc, chemând, fărăîncetare: Ola Olariti? Olariti? Ola... Pe când, ea, nici că răspnde. Și, potrivit credinței mele, nici că va răspunde. Cu siguranță că nu. Fiindcă, dragostea, e ca un sclipăt. Ca o scăpărare, din amnarul tradiției, ori din bricheta modernă. A sclipit. Semn că a venit. Că ai găsit-o, ori, că te-a găsit. Dacă n-ai știut, momentan, cum să acționezi, pentru ca unul să vă lipiți de celălalt, așa cum clipele se lipesc una de alta, alcătuind o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ca atunci cu arhitectul... Numai că acum Julius o să se Îmbolnăvească de tristețe... Și apoi Santiago n-o să se ducă niciodată să-i ceară iertare. O să vedem noi mai tîrziu cum o să-i trimitem banii. Susan, caută-mi, te rog, bricheta pe care am lăsat-o probabil În cutia din dreapta... Ajungem Îndată... o baie bună În piscină și cîteva aperitive, voilà, asta ne lipsește... A fost grotescă toată scena și cu asta gata. Susan Îi Întinse bricheta aprinsă. Ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]