682 matches
-
devoreze, să soarbă, să râgâie, să bea, să se bucure de toate! Oricum nu era nimeni care s-o vadă. Ba nu, un bărbat se uita la ea, se Îndrepta spre ea. Se Îndrepta? Alerga, de fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat, cu ochi albaștri și părul ondulat, castaniu Închis, cu câteva șuvițe cărunte. Purta o pereche de blugi, o bluză albă cu dungi de un albastru pal și o jachetă neagră. — Bună, ce faci? Întrebă el, afișând un zâmbet relaxat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ore mai târziu, sună să-și anuleze Întâlnirile și o invită la duș Într-o baie imensă, cu jacuzzi din marmură gri. Apăsă un buton și aburul Începu să-i Învăluie din toate părțile. Îi plăcea enorm trupul lui suplu, bronzat, sub stropii de apă, pe jumătate ghicit sub aburi. Apoi Își studie corpul și se Îngrozi. Nu era epilată pe picioare. Urât! — Poți face mai mulți aburi, te rog? Brusc, Își dorea să dispară În spatele vaporilor. — Ai produse de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
treaptă de marmură, lângă jacuzzi, odihnindu-se și așteptând-o și pe ea să termine. Acum Îl vedea dintr-o parte, profilul nasului său frumos arcuit, fruntea largă, ochii cenușii sclipind ca o lamă de oțel, umerii săi musculoși și bronzați, care urcau și coborau ușor, de parcă ar fi vrut să-și tragă răsuflarea. Îi veni brusc În minte imaginea vulturului care și-a dus prada sus, În vârful muntelui, iar acum se odihnea, cu aripile strânse. Își Închipui cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Hills, după toate Întorsăturile pe care le luase viața ei, se gândi că lăsase comunismul mult În urmă. Dar, În mod ciudat, comunismul o urmărise. Era acolo, Împreună cu ea, În mașină, sub forma lui Carlos Riggs, bărbatul de pe locul șoferului, bronzat și cu o personalitate extrem de puternică. — De unde ești? Întrebă el curios. — Din New York. — Ai un accent anume, unde te-ai născut? — M-am născut În România, dar sunt americancă, răspunse cu o mândrie pe care o simțea adesea În voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care dobîndesc meșteșuguri“, dar nu știe de ce Îi servesc tot pe bogați, și nu pe cei nevoiași. Sandina Îl conduce către o bancă de lemn din grădină. O privește În timp ce se dezbracă hainele, apoi face și el la fel. Este bronzată și aurie și deloc stînjenită de goliciunea ei. Îi ia de mînă, Îi examinează trupul alb ca un vierme, apoi Îl trage către saună, unde o căldură parfumată Îi Învăluie. Sandina toarnă un polonic de apă pe pietrele Încinse, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bagă Wakefield de seamă, au terminat cu șampania politicoasă și se Îndreaptă spre bar În căutare de băuturi mai tari. Doamna Redbone se agață din nou de brațul lui Wakefield și Îl prezintă unui administrator de galerie de artă, foarte bronzat și fără urmă de rid. Wakefield Îi cunoaște pe acești birocrați cu trupuri spălate (ca În „bani spălați“), cu călcatul și apretatul care merg dincolo de haine. — Directorul muzeului nostru de artă. Wakefield nu este sigur dacă „nostru“ se referă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aerul unei madone italiene, cu pielea ușor creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe de ce spusese așa o platitudine. Carrie schiță un zâmbet, amuzată de aerul lui stânjenit. — Acolo e iarnă acum. De aceea am simțit nevoia să mă întorc. Jack gândi, fără s-o spună, că trecuseră șapte ierni din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei. „Asta e... ce să-i faci?“ gândi ea. Conturându-se în raza de lumină ce pătrundea în cala întunecată prin hublou, bărbatul părea că tremură de bucurie când i-a întins mâna lui Takamori. Fața îi era atât de bronzată, încât îl puteai lua cu ușurință drept oriental, și era atât de lungă... față de cal, ce mai! Dar nu era numai fața. Și nasul era lung. Când deschidea uriașa-i gură și râdea, dezgolindu-și gingiile, impresia de cal era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
potrivește, pentru că pe mireasă o doare În cot de felul În care arată. Încîntătoare scenă. — Nu vrei să te liniștești odată? Emma ia șireturile corsetului și trage zdravăn, strîngînd materialul cu Încă un centimetru, dar lăsînd vreo trei de piele bronzată să se ițească printre legături. Ei bine, Îmi spun eu, cu senzația că urmăresc o farsă, măcar am avut inspirația să mă duc la niște ședințe de bronzare. — OK, Ellie, zice Emma, preluînd controlul, dă-mi ciorapii ăia. Îi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
crezuse Întotdeauna că o va face, tot astfel stau și eu acum aici, șocată să mă trezesc atrasă de Charlie Dutton. Cu o tresărire de spaimă, realizez că mă holbez la brațele lui. Brațele lui Charlie sînt puternice, cu pielea bronzată și fire de păr blond, spre deosebire de brațele lui Dan, acoperite de păr Întunecat. Foarte frumos. O, Doamne. Oare am Înnebunit de-a binelea? Îi arunc o privire vinovată lui Dan, dar el nu se uită deloc la mine. Iar Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că e măgulitor ca cineva să vrea să știe așa de multe despre tine, mai ales În condițiile În care persoana este foarte, ei bine, delicioasă. Așa este, chiar e delicios. Mă uit la brațele lui și-mi amintesc ce bronzate erau vara trecută. Îi privesc chipul și observ că mă privește și el. Îmi zîmbește, iar eu roșesc. Dumnezeule, chiar nu sînt pregătită pentru așa ceva. În timp ce el povestește despre divorțul lui, despre cum s-a adaptat și cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pentru a fi Împreună. Îmbrăcându-se, privi Încă o dată cu duioșie peretele din spatele patului. Între afișul expoziției lui Vermeer all’Aja din ’96 și copia discobolului lui Mapplethorpe, era Înrămată o fotografie făcută de el În golful Marettimo. Sasha și iubitul, bronzați, cuibăriți la prova unei iole, Îmbătați de soare și de sare. Surâzători. Nu vreau să mă Întorc și să trăiesc fără tine. Nici o Galerie de artă modernă. Nici un elev. Să și-i ducă părinții, să-și mai asume și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de serviciu În zilele de sărbătoare, căci copiii nu-i mai am. Îmi lipsesc ca atunci când ești sub apă și nu mai ai aer, spuse Buonocore sumbru. Dar Elio nu Înțelesese aluzia, căci era momentan distras de imaginea unei tinere bronzate ca miezul unei prune care, În șaua unui maxi-scuter metalizat, Își căuta un loc de parcare În apropierea barului. Ce mai face frumoasa dumneavoastră doamnă? Întrebase pentru a Întreține conversația. — O, ea e bine, răspunse Antonio, prefăcându-se că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu observă absurditatea acelei Întrebări, după afirmația atât de gravă și de dureroasă pe care el o făcuse. — Și copiii? Kevin? Cum Îi merge? Mai are Încă problema aceea? — Da, e din ce În ce mai bine. Fața absentă a lui Antonio - Întunecată și bronzată cu ajutorul unei creme formidabile - nu lăsa să se Întrevadă nici o emoție. Niciodată Elio nu și-ar fi putut imagina că Îngerul său păzitor nu mai vorbise cu fiul lui de aproape doi ani, și că nici nu știa despre problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Telefona și de treizeci de ori pe zi. La muncă și acasă. Rareori vorbea. Adesea se mulțumea să Închidă când Îi auzea vocea la telefon. De câtva timp, când nu veghea asupra lui Fioravanti, o urmărea pe ea. Chipul lui bronzat, ochii lui negri apăreau din mulțime pe neașteptate - În magazine, În supermarketuri, În autobuze, În vagonul de metrou. Apărea o clipă și apoi dispărea lăsându-i o neliniște mută, și, uneori, impresia că avea halucinații. Semaforul era roșu, dar Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își spuse că femeile ori cad brusc ca un copac, ori se sfărâmă ca o piatră. Emma Buonocore aparține celei de-a doua categorii. Acela a fost momentul În care În spatele tufișurilor care umbreau măsuțele terasei Rosati Emma văzu chipul bronzat al lui Antonio care răscolea cafeneaua. Se ridică brusc și privi Împrejur, și pentru că nu erau decât clienți și ospătari, Îngenunche și Încercă să se ascundă după statura masivă a profesorului și vasul care conținea un buchet de flori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și copiii, noi nu eram de acord, dar În cele din urmă am ajutat-o să-și facă actele, ce să faci, trebuie să fim omenoși, ar trebui să vedeți ce drăguți sunt, cu ochii aceia migdalați și cu pielea bronzată, dar ea oricum nu vrea să ne părăsească, zice că fiii ei vor sta la sora ei, sper să fie așa, căci Alessia și Giulia sunt prea atașate de ea și ar fi o traumă pentru ele dacă am pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fetele se Întinseseră pe nisipul ud de lângă apă. Nu aveau nici umbrelă și nici vreo geantă cu mâncare. Doar un aparat la care ascultau muzică la volum maxim - fără a se preocupa de ceilalți -, o casetă cu Clash. Trupurile lor bronzate - asta văzuse. Patru fete Întinse una lângă alta - picioare și brațe, și plete, și burice, și sâni. Cu costume din două piese, același model, cumpărate din aceleași mari magazine, făcute din același material sintetic, lucios. Toate identice. Și ceilalți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
primi gol. Fata făcu câțiva pași pe malul apei și se apropie indecisă. Era Înaltă, zveltă, cu șoldurile Înguste și fesele subliniate generos de costumul de baie, tari ca o piersică necoaptă. Ațele bikinilor desenau o dună Întunecată pe pielea bronzată. Lăsă valul să-i mângâie picioarele. Se Întoarse pentru a-și chema prietenele, care Însă nu o urmară. Sări pentru a evita picăturile de apă. Antonio observă că sânii Îi erau prea strânși În cupele sutienului: se ivea din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse ea curioasă. Cum de o cunoașteți pe Emma? Sunt profesorul Valentinei, răspunse Sasha. Dario rosti un număr de telefon (fără să menționeze prețul apelului) și ceru publicului să intervină pentru a-și exprima opinia. La televizor părea chiar mai bronzat, iar ochii Îi erau mai albaștri. Era incredibil de telegenic. Sasha zâmbi. Olimpia oftă - ce tânăr era profesorul acesta, mai tânăr decât Emma, bineînțeles, pe vremea mea așa ceva nu se Întâmpla. Deci avea dreptate țăcănitul acela de Antonio, care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fetiță cu câțiva ani În urmă, cu o bocceluță În brațe, nou-născut creponat, cu ochii Încă Încețoșați. Fetiță osoasă Îngenuncheată pe nisip, la stânga unei tipe blonde, În costum de baie, lângă care se Îngrămădește un copilaș sașiu. Toți trei zâmbesc bronzați și orbiți de lumina soarelui de amiază, cea mai proastă pentru fotografii, după cum știe orice diletant. Plajă puțin aglomerată, cu umbrele de forme și culori diferite, deci nu este vorba de o stațiune, plajă liberă, nisip cu cioburi, mare verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Privirea fetiței fixă asupra mamei. Gelozie? Invidie? Dragoste? Încredere necondiționată. Blonda o ignoră și surâde pierdută, Îndrăgostită, minunată, Înspre Buonocore, În costum de baie - probabil boxer supraelastic, pentru a scoate În evidență coapsele și fesele -, patru pași În fața ei, atletic, bronzat, mândru, pentru că tot ceea ce Încadrează - prosop, copil sașiu, fetiță Îmbufnată, stereo portabil, blondă corpolentă, dotată, nu slabă, epatantă - toate acestea sunt ale lui. Erau ale lui, pentru că le-a pierdut și acum aparțin unei alte vieți. Hipnotizat de surâsul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mine, nu numai pe copil. Fiul meu o iubea pe Re-nefer și când o vedea că se apropie, se repezea împleticindu-se spre ea ca să-o ia în brațe. Nu eram nici pe departe nefericită în grădină. Re-mose, sănătos și bronzat, îmi dădea un sens și un statut, pentru că toți din casă îl adorau și-mi atribuiau mie felul lui drăguț de a fi și calmul plăcut de care dădea dovadă. În fiecare zi, îmi sărutam degetele și apoi atingeam statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fața Îi rămânea superbă. Bruno se masturba de trei ori pe zi. Vulvele tinerelor femei erau aproape, uneori la mai puțin de un metru; dar el Înțelegea perfect că lui Îi vor rămâne inaccesibile: ceilalți băieți erau mai Înalți, mai bronzați, mai puternici. Peste ani, Bruno avea să-și dea seama că universul mic-burghez, al funcționarilor și al cadrelor medii, era mai tolerant, mai primitor și mai deschis decât universul tinerilor marginali, reprezentați În epocă de hippies. „Pot să mă deghizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]