833 matches
-
luat după ea. Dincolo de bucuria că, în sfîrșit, am făcut o și de plăcerea fără precedent pe care o simțeam, am fost șocat de cît de tare se simte o mustață care, altfel, aproape că nu se vede (fata era brunetă și avea o vagă umbră pe buza de sus). Apoi chestia cu ochii : eu îi închideam, așa cum văzusem prin filme, dar, cum lucrurile se prelungeau foarte mult, mă plictiseam să-i tot țin închiși și-i mai deschideam din cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o descriu în detaliu, să întîrzii asupra părului, asupra reflexelor aurii ale pielii sau asupra pufului de pe picioare (nu se epila, că nu era nevoie de așa ceva). și, oricum, înainte de toate, să spun dacă era grasă/ slabă/înaltă/scundă/blondă/brunetă etc. Pînă la urmă, ce rost are să fac eu divagații poeti cești despre arcuirea sprîncenelor, rotunjimea fermă a sînilor sau pasul ei de domnișoară ? Tot n-o puteți vedea. Dacă ai încerca să reconstitui femeile din elementele oferite de cei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nevoie, pentru a se impune, de orgoliul onestității în cazul acestor eroi. Ei suferă de un fel de patologie a sincerității. Individul V. Ceapă, om însurat, cunoaște în tren o brunetă tânără (în toate schițele lui B. diavolul ispitei este „brunet foc”) și din această clipă viața lui interioară se tulbură. „Cinstit până la fanatism”, el declară soției adevărul, iar soția, în prada aceluiași sentiment, mărturisește că și ea este încurcată cu un bărbat cunoscut în parc, pensionat de boală. Cei trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
care o iubește. Acesta este de profesiune avocat și crede tot timpul că, de fapt, clientul lui a venit să-l consulte într-o problemă de divorț (Sinceritate). Întoarsă pe neașteptate din deplasare, o femeie își găsește soțul cu o „brunetă” în pat. Scenă clasică de comedie disperată. Ion Băieșu complică soluția, îi dă o nuanță fantezistă. Agresorii și victimele trăiesc, deopotrivă, în proza lui o mare sete de iluzii și minciuna cea mai puțin verosimilă sfârșește prin a fi acceptată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
ne purta de la Grozăvești spre centru, am început să ne exersam cunoștințele de germană având ca subiect o jună persoană de sex slab, ce luase loc pe un scaun de lângă noi. Era o duduie "curățică", drăguță, cu o fustă mini, brunetă, "ochi alunecoși, inimă zburdalnică". Mangafalele de noi am început s-o forfecăm din cap până în picioare, mai ceva ca la "lecția de anatomie a doctorului Tulp" a maestrului Rembrandt, plus diverse considerații privind vârsta, starea civilă și tot tacâmul. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
invitați pentru scurte discuții. Mare mi-a fost uimirea când m-am trezit în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scena a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
închis deocamdată "în coadă de pește"! Oferta chiliană în domeniu avea să-mi apară totuși pe neașteptate într-o zi, când secretara mi-a anunțat vizita unui "señor". M-am minunat când l-am văzut un macho de 2 metri, brunet, cu trăsături pronunțate sud-americane, părul pana corbului bine uns, costum, cu fundă la gât! Caramba! Era din Punta Arenas, auzise de interesul nostru pentru pescuit și venea să-mi propună o mare afacere exportul în România de languste señor, langostas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o căldură "tropicală", noaptea pe șosele pustii! Mă gândeam însă la deviza MAE, "Semper fidelis patriae" în traducere liberă: "Mereu credincios patriei", și mi se părea că voiajez precum prințul din "1001 de nopți" pe covorul fermecat alături de prințesa mea brunetă și cu ochi albaștri (albastru civil, de Voroneț, nu militar!). Dacă prima mea deplasare "în interes de serviciu" a fost pentru salvarea românilor "eșuați" la Sao Paulo și a doua în capitala Brasilia, cea de a treia avea să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
insinuează o figură aparent ștearsă, a ieroschimonahului Pahomie, trăitor în mănăstirea Brațki. Este interesant că portretul acestui mult îmbunătățit călugăr se realizează nu prin descrierea sa ca persoană; el nu este nici înalt, nici scund, nici gras, nici slab, nici brunet, nici blond, ci este acea persoană „care trăise o vreme în străinătate și în pustie și avea la el și unele cărți ale Părinților”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tu te-ai jucat cu dragostea, /Sanda! cu inima și viața mea. Ai râs de mine, deși știai că te iubesc.” S-a cântat - până la terminarea studenției. În vacanța de vară am cunoscut-o pe Lu (Lucica), o tânără elevă brunetă, inteligentă și plină de viață din Brașov. Eu tăcut, ea vorbăreață, făceam un cuplu perfect, În puținul timp petrecut Împreună, una două săptămâni În vacanțele de vară sau Între două trenuri la trecerile mele prin Brașov spre București sau spre
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
blocat cumva pe ideea că acest domn a străbătut mii de km pe jos și parcă ar fi ieșit acum din curtea casei la o plimbare prin localitate. între timp se apropie de locul pentru uscat lenjeria un tânăr, robust, brunet cu ochi ce-ți vorbesc de bunătate și iubire. Degajat spune că acum este la al treilea camino, singur, căci în primele două, însoțitorii au capitulat de la început iar acum nu a găsit pe nimeni să-l însoțească. Mă gândesc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nu se deosebește cu nimic de locuințele dimprejur. Am observat târziu că deasupra, pe acoperiș, este o cruce. A fost o Liturghie frumoasă onorată mai mult de pelerini și de un mic grup de persoane din localitate. Preotul, tânăr, robust, brunet, cu un mers parcă de pelerin obosit și-a pus alba și stola peste pantalonii scurți și un tricou roșu iar în picioare are sandale de pelerin. în fond, este preot indiferent de ținută și am apreciat apoi faptul că
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mea, se aflau doi tineri străini, care mi-au rostit numele. I-am invitat să intre. Erau doi francezi, o actriță și un actor, făcând parte dintr-o trupă de teatru în turneu în România. Actrița, care se numea Geneviève Brunet, era blondă și încântătoare, îmbrăcată cu o eleganță care avea un efect straniu în încăperea noastră. Din pricina rochiei sale negre dintr-un material transparent, părea o apariție spectrală, venită din altă lume ca să mi aducă noutăți. Eram înmărmurită și înspăimântată
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
apariție spectrală, venită din altă lume ca să mi aducă noutăți. Eram înmărmurită și înspăimântată de prezența lor. Mi-era rușine de locuința noastră mizerabilă și, în același timp, eram purtată de o speranță în care nu îndrăzneam să cred. Geneviève Brunet fusese rugată de către ruda noastră pariziană, Jean L. M. - el însuși autor de teatru -, să-mi spună prin viu grai că nu înceta să facă demersuri pentru plecarea noastră în Franța. Aceste eforturi nu dăduseră încă nici un rezultat, dar era
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
teatru -, să-mi spună prin viu grai că nu înceta să facă demersuri pentru plecarea noastră în Franța. Aceste eforturi nu dăduseră încă nici un rezultat, dar era plin de speranța reușitei, ceea ce însemna că Vlad avea să fie eliberat. Geneviève Brunet a uitat, desigur, de mult că mi-a făcut această vizită ce-mi anunța viitorul și că a fost, fără să știe, o mesageră a destinului meu. În ce mă privește, n-am căutat să o revăd, când am ajuns
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
grec care avea prăvălie mai spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele cu mine nu, așa că am scăpat de oboseala unor drumuri. Economie de pingele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
atelierul de cizmărie unde era și patron și meșteșugar dar mai ales susținător al soartei celor cinci fete, asta însemnând hrană, îmbrăcăminte, taxe școlare. În fine, cu tratamentul din timpul spitalizării, îngrijit de doctorul Mareș (un bărbat înalt, bine făcut, brunet și cu o mică pată neagră pe față) și doctorul Sebastian Ionescu și cu materna îngrijire a doamnei Iziumenco am scăpat cu bine. Se pare că și acum, dacă or mai trăi, Alla și Nata stau tot în vechea locuință
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
turci ortodoxiți, însă în familia ei nu se vorbea decât rusește și românește. Erau trei fete. O soră, Manea, făcuse școala profesională. Lucra croitorie. Altă soră era măritată iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi însurat cu ea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
rândul spectatorilor, de acum cu mințile aburite. După ce-a plecat mulțimea, am mai stat cu amfitronii restaurantului - Darina, care a și prezentat în trei limbi spectacolul, o femeie blondă, veselă și comunicativă și sotul ei, Vanco, un bărbat înalt, brunet spre negricios, care ne-a cântat „Radu neichii, Radule” și ne spunea din cinci în cinci minute „Hai noroc, bre!” dînd cu paharul în masă. În general ne-am simtit bine, având și această imagine despre frații nostri din sudul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai născut o copilă, pe care a botezat-o nașa Maria Stoleriu și i-a pus numele Maria-Lucia. O copilă blondă foarte deșteaptă și frumoasă dar după 2 ani a murit de dizenterie. Iar în 1915 a născut un băiat brunet și foarte voinic, drept ca Eugenia dar în 1916 când eram eu plecat la război a murit și Crișan cel drăgălaș, de ne-a rupt inima de supărare. Acești 3 copii dragi au fost botezați de nașii noștri scumpi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la începutul lui noiembrie 1949, după care a torturat în mai multe camere, începând din luna decembrie. La sfârșitul verii lui 1950, îl găsim în camera 1-subsol, iar una dintre victime îl descrie ca fiind 'mai vârstnic decât noi. Înalt, brunet, bine legat, nu purta, ca noi, semnele privațiunilor de tot felul. Mușchii puternici, tenul bronzat, mișcările sigure trădau mai degrabă sănătate și o condiție fizică de invidiat, în contrast izbitor cu starea noastră de distrofici'. Alături de el, erau printre agresori
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
frecventa alte cercuri literare - Crohmălniceanu și alții -, iar noi eram doar la Început de drum, ea și prietenii ei nu ne-au acordat prea mare atenție. Era Într’ adevăr foarte frumoasă când Își făcea apariția pe Calea Victoriei sau pe Bulevard, brunetă, elansată, cu ochi negri, focoși, catifelați, membre lungi, rasate, Împreună cu prietena ei, celebra pe atunci actriță, sibianca Ioana Bulcă, făceau realmente senzație. M-am plimbat atunci de câteva ori cu ea, eu, un umil și stângaci aspirant la titlul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la o vârstă înaintată, trebuie să... defilezi cu pas muncitoresc... Secretarul nou, fost colonel, ne considera și pe noi ca pe niște soldați, cărora le putea ordona, le putea dirija viața. Vădit lucru - nu-i plac ochii mei! Puțin cam brunet la figură, am impresia că e „negru în cerul gurii”, deci om care poate face mult rău! În iunie 1987, planificasem ultima noastră adunare de promoție la împlinirea a 50 de ani de la absolvire. Scriu în dreapta și în stânga, primesc răspunsurile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
soția sa, Adriana născută Gane. Matei era născut, ca și mine, în ’34, bucureștean, tatăl inginer, rudă cu „oltenii” Vulcănescu și cu familia Burileanu, era un produs splendid și tipic al generației noastre biologice, născut și crescut în sud, muntean. Brunet, înalt, puțin mai scund decât mine sau Nichita, de cum l-am cunoscut în primăvara lui ’58, în cămăruța de la subsol a lui Grigore, mi-a făcut o puternică impresie, deși... am recunoscut imediat o „alteritate” temperamentală, un fel de neaderență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lucra, Al cincilea anotimp, și să facă tăieturile de rigoare spre uimirea ușor stupefiată a cercului lor de prieteni, scriitori și pictori cu toții afirmați și celebri, care ridicau din umeri la „fixația” pe care o făcuse Ali la acel tinerel brunet, frumușel, verbios, venit de prin Banat sau Ardeal, stângaci, dar și excesiv de impetuos, dezvoltând uneori teorii abracadabrante, amestecând nume - unele „acceptate de noi, de partid, de marxism” și altele de-a dreptul „revoltătoare” precum Nietzsche sau Blaga... Nina a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]