639 matches
-
palazzo-ul familiei Falier, Brunetti se văzu confruntat cu hotărârea care-l aștepta Întotdeauna acolo, fie să folosească imensul inel de fier ce atârna de ușa din lemn, lovindu-l de placa metalică de dedesubt și făcând mesajul sosirii sale să bubuie prin curtea deschisă, fie să folosească mai prozaicul clopoțel. Alese a doua variantă și, o clipă mai târziu, o voce vorbi prin interfon, Întrebând cine era. După ce-și oferi numele, ușa se deschise cu o smucitură. O Împinse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Zgomotul asurzitor al impactului și urletul de durere al lui Hugo l-au îngrozit pe copilul care, într-un întuneric beznă, auzise ceea ce părea a fi sfârșitul lumii. Răspunsul lui, lucru de înțeles, au fost niște urlete sfâșietoare. Cu capul bubuindu-i de durere, Hugo s-a târât pe podeaua camerei, pipăindu-și drumul printre capcanele reprezentate de jucăriile împrăștiate peste tot. A scos un țipăt scurt atunci când și-a lovit genunchiul de un cub de lemn și a înjurat atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la fel de ușor și de alunecos ca un pește și părea foarte încrezător în capacitatea lui de a înota, așa că încerca, în mod constant, să scape din mâinile lui taică-său. Hugo se chinuia să-l țină bine, cu toate că inima îi bubuia în piept și-i era frică să nu-l înece. Îl îngrozea până și să șamponeze căpșorul delicat ale cărui oase nu se sudaseră încă în totalitate. Când trebuia să-l scoată din apă, parcă era și mai rău; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sclipitoare ce transportau oameni, care l-au întâmpinat imediat după ce a intrat pe strada cu creșa. Era ca și când ai fi întâlnit un convoi militar ce se îndrepta într-o direcție greșită. Accelerând agresiv, cu luminile de avarie aprinse, cu radiourile bubuind, manevrate de femei cu ochii larg deschiși, a căror înălțime părea invers proporțională cu dimensiunile gigantice ale vehiculelor: Range Rover, Land Rover și SUV-uri de toate tipurile imaginabile, care blocau strada și trotuarele pe ceea ce părea cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
preocupate de modă, care migrează din Londra înspre provincie. Căutăm pe cineva care să combine cunoștințele și talentul cu o doză de șarm, persuasiune și rafinament. Aspectul fizic e de o importanță capitală... Nu e nevoie să mai căutați, a bubuit Neil. Iată-l pe omul momentului. A picat la țanc. Ei, Hugo, ai fost cu noaptea-n cap să zgâlțâi piața imobiliară? Hugo a înțeles că ăsta era momentul să intre în acțiune. —Ăăă, da. Da. Absolut. —Vedeți? El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
citea nimic. Nu sunt sigur. Îl ducem la spital, a zis paramedicul. E mai bine să verificăm. Și tu cum te simți? Alice s-a uitat îngrijorată la Hugo. El a încercat să zâmbească, cu toate că buzele îi tremurau, inima îi bubuia în piept, iar un val de lacrimi isterice stătea să i se reverse din ochi. Să înțeleg că dumneavoastră sunteți mama copilului, i-a spus paramedicul lui Alice. Nu, sunt doar o..., ăăă, prietenă. Alice i-a surâs stânjenită lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
căzut imediat în genunchi, lângă cărucior. Și-a sărutat fiul și l-a ciupit de mânuțele înghețate. Apoi, epuizat, s-a uitat la Alice. Îmi pare rău. Pieptul lui Hugo se umfla de parcă era lovit de un piston. Sângele îi bubuia în creier. — Am rămas blocat, a dat el o explicație lamentabilă. —Blocat? a exclamat Alice. Mai bine de trei ore? Hugo se așteptase ca Alice să fie supărată, dar furia asta dezlănțuită l-a șocat. Motivele pentru care întârziase erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
văzut negru în fața ochilor. Capitolul 24tc " Capitolul 24" În barul de la Allingham House, Hugo s-a simțit invadat de un sentiment de ușoară familiaritate. I se părea că era ceva în legătură cu locul ăla care părea în exces. De la muzica trance bubuind în foaier, până la facilitățile sportive care-ți întreceau așteptările - masă de snooker din aba roșie, terenuri de tenis albastre - totul îi amintea de snobismul londonez, în forma lui cea mai exagerată și mai nefirească. Apoi, privind luminile de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai intimă. Dar ce altceva putea să facă? —Amanda se mărită din nou! a urlat el prin fereastra șoferului. Cu un businessman redutabil care e putred de bogat! Restul oamenilor care așteptau autobuzul au început să aclame. — Bravo ei! a bubuit o bătrână solidă, fluturându-și bastonul prin aer. —A fost de acord să obțin custodia lui Theo! a strigat Hugo. Alte ovații. Între timp, pe chipul lui Alice se citea că în ea se dădea o luptă pe viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-l loveau nemiloase, un duș natural i se părea cea mai bună soluție în acele momente, putea aduce dezmeticirea necesară de care avea atâta nevoie. Sau, cel puțin, așa spera... Puse mâna pe clanță, deschise poarta și chiar atunci îi bubui din nou în creier vocea insinuantă a Magicianului: Mda, un iepure fricos. Bine, bine, s-ar putea spune că iepurii sunt, în general, fricoși, n-am auzit - în pofida vastei mele experiențe de viață pe care nu ai cum să o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Întunecoase pe fața bestială a omenirii ? Surioară, mă dezamăgești ! Învață măcar În ultimul ceas că suntem cu toții aserviți răului, sclavii lui pe viață și peste moarte, că nu avem nici o șansă de scăpare, iar restul sunt povești ! — Atenție la fluture ! bubui o voce În spatele meu. Am văzut atunci că fluturele Îmi intrase pe sub piele și Înainta În sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
întunecoase pe fața bestială a omenirii ? Surioară, mă dezamăgești ! învață măcar în ultimul ceas că suntem cu toții aserviți răului, sclavii lui pe viață și peste moarte, că nu avem nici o șansă de scăpare, iar restul sunt povești ! — Atenție la fluture ! bubui o voce în spatele meu. Am văzut atunci că fluturele îmi intrase pe sub piele și înainta în sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tramvaiul. A făcut-o, mijlocul de transport în comun, surcele... Da' lasă, că până se termină ea vara, o găsim noi și pe asta, cu picioarele de 2 kilometri, a ta..." Celestin se șterse de creasta unui val ce-l bubui peste-o ureche și tuși încurcat. Se scutură de ciorchinii de sare ai valurilor precedente. Apoi își ridică capul aproape mirat: - Auzi, tu, fată, ce-ți spun eu aicea? Fată dragă, tu mă auzi? 146 DANIEL BĂNULESCU Și rămaseră suspendați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dîrdăveici sau pastrame? În câteva zile, nu toți studenții din București își modificaseră din mers formulele de salut, urlând peste tot, pentru a se identifica între ei, numele învingătorului ce știuse cu atâta talent a le topi inimile? "Ura, Galopenția!" bubuia prin parcuri. "Ura, Galopenția!" se intona pretutindeni din grădinile de vară, sălile de disecție, saloanele cu felinar roșu, perimetrele de arest și trăsuri. Îți țiuiau urechile. Dar merita. Desfășurai o popularitate de deputat. Cele mai frumoase femei veneau să ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puțin nu pot fi un erou..." Și Bărbatul de Ceață, înclinîndu-se tot mai riscant (dar păstrând în echilibru, pe genunchi, cele două difuzoare), deșurubă o plăcuță laterală a pick-up-ului, înnădi două-trei cabluri secționate, inspectă contactele a șapte-opt tranzistoare. - "Bună seara! bubui, de data aceasta, cu claritate de cleștar, vocea lui, după un răgaz de câteva zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da..." Era prea emoționat că păstrează legătura cu capul sectorului și părea că, în curând, o să moară de inimă. Mie-mi transpiraseră palmele. Apuc receptorul. "Tovarășe responsabil - bubui, în microfon, vocea deloc enervată a prim-secretarului. Ești conștient... nu... că... ăăă... E adevărat că un animal de la voi din liceu, din clasa a noua, unul, paștele mă-sii, Lupașcu P. Doru Onofrei..." - Te numești și Onofrei? întrebă, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Flora indignată și scurt către Laur, - Să mergem! Încheind disputa pentru amândoi. Marinică dispare iritat și îndârjit prin oraș. După acest incident Flora, tristă, îi mărturisește sfârșită: - Bărbatul meu vine mâine! Laur a rămas uluit, fără grai, simțea cum îi bubuie creierul care-l prevenea repetat atenție, primejdie! Trebuia să ia o decizie care întârzia să îi vină în ajutor el aproape uitase de celelalte existențe și tot ea rupse tăcerea: - În această seară vreau să mergem în altă parte, oriunde
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Al meu suflet te vede În orice meteor. Pe orice spăimîntează, ș-amerință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc; Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Corpul ei este „aerian” și puterea de a seduce enormă. La originea căderii se află, așadar, nu numai invidia, trufia, dar și păcatul (complexul) unui incest. Prăbușirea rebelilor, cu sugestia despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului: „Bubuie cerul, se scoală Împăratul; Duduie eterul, că pasă urgia; Fulgere, vîlvoare În spațiu șerpuiesc; Focul se-ntinde, curăță păcatul. Marea-exploziune arrestă-eternitatea; Saltă firmamentul și sorii se spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ține căderea și, pentru a da sugestii de vuiet cosmic, Heliade repetă unele sunete: „mai răpezi vîjÎiesc”, „să mai vază”, „ca flacăre În vortici”... , „vîrteje ascuțite”, „și șuieră vîlvoarea”, „deschide volborînd”, din nou „vîrteje de fum”, apoi: „tremură-n turbare”, „bubuiesc”, „lung urlă și răsurlă, vendictă, răzbunare”, „la ceruri greu hulesc” etc. Dinamismul căderii este exprimat mai ales plastic: „universul plesnește”, „abisul se despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se afundă Într-un ocean de foc, Satan mai Întîi, fiind mai greu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iar Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
citate În favoarea temei patriotice. Asceza este aici pur morală. Erosul reapare În Macedonele unde femeile au „dulci nuduri” și ciobanii mor conversînd cu mioarele. Erosul intră Într-o mitologie de ordin pastoral. Memorabile sînt versurile din Românele din Cavaia: „Tropotă, bubuie, plaiul Candavii LÎngă Cavaia, Caii se spumegă, pui ai Moravii Răpind bătaia Iată-i alunecă!... Ei poartă femeile, dalbe ca ziorile Cele de vară... Fugi, trecătorule! pleacă-ți cătările A nu le stînge Flacăra ochilor! Căci Înfruntările Se spală cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
1989; și la recentul studiu global al lui Antonio Iacopetta. Petru informații biobibliografice mai cuprinzătoare a se consulta site-ul www.dantemaffìa.it. Romanul lui Tommaso Campanella I Fra' Tommaso 1 intră, apoi făcu o plecăciune. Durerea de cap îi bubuia în tâmple încă de cu seara. Izbutise să doarmă doar câteva minute și se sculase cu un sentiment de greață ce nu-i dădea pace, moleșindu-l. Și-ar fi dorit să renunțe la vizita aceea: nu avea chef să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un verde atât de marin încât părea tipărit. Îi ștersese spuma de la colțurile gurii, îi mângâiase nasul și-și frecase arătătorul la subsuorile ei. Nu fusese în stare să meargă mai departe, urechile îi luaseră foc, inima începuse să-i bubuie. O acoperise cu ceva și ieșise să-și tragă sufletul. Apoi o ținu într-o goană spre râu și, urcând spre Monte Consolino, se oprise la don Terentio. Asudat, îmbufnat, tăcut, nu acceptase din partea preotului nici măcar farfuria de cartofi și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]