1,837 matches
-
mai mult? — Ei bine, nu. Doar jumătate. — Cât stațiunea? — Nici pomeneală. Cât biserica. — Aveți și aur? am îndrăznit să-l întreb eu, pentru că, în materie de avere, cunoștințele mele erau precare. — Nici nu pun mâna pe el. N-am nici o bucățică de aur. — Cum se poate? m-am mirat eu din nou. — Uite, mama mea a avut două danturi complete de aur. Așa era moda atunci. Apoi, cineva mi-a spus odată “întinde mâna, copile“ și mi-a presărat toți dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
deci era pauza de masă. Am scos de sub cărți prânzul pregătit de tanti Mae. Îl împachetase într-un ziar prins cu elastic. Erau câteva dintre turtele pe care le făcuse mama cu o seară înainte și un sandvici cu o bucățică de șuncă. Nu pusese unt pe sandviș, în schimb în pachet era și o floare din grădinița de care încercase tanti Mae să aibă grijă. Știam că era singura floare care răsărise din tot ce plantase. Avea doar câteva petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
largi, o basma și o cutie de metal cu prânzul ei. Era cam cea mai bătrână femeie care lucra în fabrică, dar avea o slujbă mai bună decât multe dintre cele mai tinere. Mama stătea acasă și avea grijă de bucățica de pământ pe care o plantase tata pe deal. Îmi spunea că tata o menționa în fiecare scrisoare pe care o trimitea, amintindu-i să o îngrijească și să-i scrie cum e. Plantase două rânduri de varză de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
va duce. Tata și cu tanti Mae nu s-au înțeles niciodată. N-avea nici un motiv să-i pară rău. M-am uitat din nou la telegramă și m-am gândit ce ciudat era cum câteva litere negre pe o bucățică de hârtie galbenă putea să-i facă pe oameni să se simtă așa cum se simțea mama. M-am gândit ce-ar fi făcut dacă literele negre s-ar fi amestecat un pic să însemne altceva, orice. M-am întrebat unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
imortalizase cu doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou la bucățica de carton pe care o avea în față. E tatăl dumitale ori bunicul? Calistrat se mulțumi să dea din cap, fără a-i da nici o lămurire. Întinse mâna după fotografie și o aruncă apoi în cutie peste celelalte poze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
populația? Guvernul e în aceeași barcă, iar populația... crede ce îi spune guvernul! Dar presa? Ești dezarmant de naiv. Ce înseamnă presa? O afacere. În spatele fiecărui ziar ori post de televiziune se află proprietarul său. Dacă are și el o bucățică din prăjitură, de ce să mai scormonească rahatul? Ăștia-s mai hoți ca noi! Da, dar ei fură în mod oficial și se bucură de protecția tuturor instituțiilor. Toți fură, asta fac oamenii dintotdeauna. Din acest motiv au fost inventate încuietorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
femeile, soțiile celor plecați pe front și bătrânii. Copiii nu primeau niciun fel de plată, iar de mâncare li se dădea varză acră, castraveți murați cu mămăligă din făină de porumb amestecată cu făină de orz și ,rareori, câte o bucățică de brânză, și „aceea iute și cu viermi”. Alte mărturii coroborate cu situații similare de pe alte moșii și proprietari spun că pentru pogoanele primite de la boieri, erau obligați să muncească pe moșie 4 zile pe săptămână cu palmele, 4 cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
faci ceva pentru mine poți să-mi aduci niște lapte, spuse Strickland în cele din urmă. De două zile n-am mai izbutit să ies din casă. Lângă pat era o sticlă goală în care fusese lapte și într-o bucățică de ziar mai rămăseseră niște firimituri de pâine. Ai mâncat ceva? l-am întrebat. — Nimic. — De câtă vreme? a strigat Stroeve. Adică vrei să spui că de două zile n-ai mai avut nimic de mâncat sau de băut? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu o adevărată furie a indignării, dar nici aici, nici în alte pasaje nu pretind că i-am reprodus exact cuvintele. Vocabularul lui era limitat și n-avea darul de a alcătui fraze, încât omul trebuia să-i adune sensurile bucățică cu bucățică din interjecții, expresia feței, gesturi și clișee verbale. — Tu trebuia să trăiești în epoca aceea când femeile erau simple obiecte, iar bărbații stăpâni de sclavi, i-am zis. — Întâmplarea face să fiu un bărbat absolut normal. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adevărată furie a indignării, dar nici aici, nici în alte pasaje nu pretind că i-am reprodus exact cuvintele. Vocabularul lui era limitat și n-avea darul de a alcătui fraze, încât omul trebuia să-i adune sensurile bucățică cu bucățică din interjecții, expresia feței, gesturi și clișee verbale. — Tu trebuia să trăiești în epoca aceea când femeile erau simple obiecte, iar bărbații stăpâni de sclavi, i-am zis. — Întâmplarea face să fiu un bărbat absolut normal. N-am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te ia dracu’, îi răspunse Strickland. — Vino cu mine. Îți fac rost de puțină mâncare. După un moment de șovăială, Strickland se sculă în picioare și se duseră împreună la Bouchée de Pain, unde li se dă celor flămânzi o bucățică de pâine pe care însă trebuie s-o mănânce acolo pe loc, căci n-au voie s-o ia cu ei. Și pe urmă la Cuillère de Soupe unde vreme de o săptămână la orele unsprezece și patru poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și mai strident de frică. - Dacă mă Întorc Întreg la Siena, Îi fac vânt pe scări, mă jur. O să-mi dea până la ultimul bănuț, chiar de-ar fi să i-i smulg cu ghearele. Îl mănânc de viu, Îl halesc bucățică cu bucățică și pe urmă mă duc să-l cac În Arno... Între timp Își agita brațele, hăcuind În dreapta și În stânga cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strident de frică. - Dacă mă Întorc Întreg la Siena, Îi fac vânt pe scări, mă jur. O să-mi dea până la ultimul bănuț, chiar de-ar fi să i-i smulg cu ghearele. Îl mănânc de viu, Îl halesc bucățică cu bucățică și pe urmă mă duc să-l cac În Arno... Între timp Își agita brațele, hăcuind În dreapta și În stânga cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scaune din piele lucioasă, pentru a examina trupul fragil al doctorului, care fusese găsit întins pe jos în bucătărie, în bucătăria lui în care nu era nimic, nici o mobilă, nici un dulap cu mâncare, nici măcar o firimitură de pâine sau o bucățică de unt, doar o farfurie goală de zile întregi și un pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era în flanelă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
O știu de la ea. Micuța cerea încă o porție de prăjitură. Și asta știu tot de la ea. După aceea, își petreceau după-amiaza brodând. Câteodată, Belle de jour mai făcea și puțină curățenie prin casă. La ora cinci, mai lua o bucățică de prăjitură, bea o ceșcuță de cafea cu lapte, o îmbrățișa pe nașa ei care îi dădea niște bani. Bătrâna o privea plecând. Ea avusese parte de o vizită, iar micuța primea cei cinci franci pe care Bourrache i-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult și cu atenție tot ceea ce băga în gură, bea vinul cu ochii închiși. Terminarăm tot. Nu rămase nici o bucățică, nici o frimitură, iar farfuriile străluceau. Curățenie pe masă. Burta plină. Apoi vorbirăm, multă vreme, cum nu mai făcusem niciodată. Vorbirăm despre flori, asta era pasiunea lui, „cea mai frumoasă dovadă, dacă mai era nevoie de vreuna, a existenței lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Am plecat fără ca ei să știe. Pentru mine, ei nu mai există. Aici, mă dedic noii mele meserii. Copiii sunt cuminți. Îi iubesc mult și cred că și ei mă iubesc. Mulți îmi aduc mici daruri, un ou, nuci, o bucățică de slănină. Mă simt împăcată cu ei, și mai uit puțin de singurătatea mea. Tristețe (este porecla pe care i-am dat-o gazdei mele, procurorul) mă așteaptă în fiecare zi, când mă întorc acasă. Se plimbă prin parc, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se lasă tăcere. Studenții de pe la mese trag cu coada ochiului la proful lor de actorie, la fata de alături, pariu că la anul e studentă la noi?, șoptește unul, mai taci naibii din gură, îl oprește altul, nu vezi ce bucățică e?... — Să-ți spun un banc, îi spune bărbatul fetei cu părul ca mierea, știi cum se face o omletă la români? — Nu. — Se fură două ouă și se face o omletă românească... Rita se uită lung la tânărul actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
capabil să țină În mână o crosă de hochei fără să i se Încurce inexplicabil printre patine. Invitația la petrecerea domnișoarei Myra St. Claire și-a petrecut dimineața În buzunarul vestonului, unde a stat În contact fizic intens cu o bucățică prăfuită de biscuit cu unt de arahide. După-amiaza Amory a scos-o la lumină cu un oftat și, după puțină gândire și o ciornă preliminară scrisă pe spatele manualului Limba latină - anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
săracu! - Da. - Bine, da nu sta mult, că tre să iau apă, scade whisky-ul! - Nu stau. Mariana s-a ținut de cuvânt: n-a stat. Și-a făcut cruce cu limba-n gură, și-a supt din măsea o bucățică de pui, ultimul gust pe care îl simte, la urma urmei putea să și moară de gripă aviară, mai bine acum, și și-a băgat ciobul adânc în venă, Doamne ajută! * Este 25 octombrie 2005. Afară e o toamnă blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mai vrei sare? - Nu, e foarte gustos. - Mulțumesc. Ești de la Martorii lui Iehova? - Nu, spuse Horațiu surprins, cu varza nemestecată. Nu. Simțea ceva moale și parfumat între limbă și cerul gurii. - Stai! Nu mesteca! Deschide gura! Horațiu deschise gura. O bucățică mică-mică-mică de slănină afumată adunase pe limba lui o adevărată cascadă de salivă. - Am uitat de slănină! Mariana își introduse degetele în gura lui Horațiu, atingându-i ușor limba. Pe el îl gâdilară plăcut obrajii, ca atunci când bea vin roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
asta e, mor. În timp ce Mișu alergă să cheme un gardian, un tânăr măturător cu părul blond și cârlionțat sări și îl ținu de frunte, cu căldură, pe nea Ovidiu. Toți tinerii ăștia amabili, gândi nea Ovidiu înecându-se cu ultima bucățică de pâine acrișoară urcată în gâtlej, toți tinerii ăștia simt ce tată bun ar fi putut el să fie. Zelea privea trist mizeria totală în care se scălda neamul său. * Mariana și Mișu insistaseră că spectacolul să aibă loc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de coadă, îl învârte bine și-l aruncă până pe aeroportul din New York. O stewardesă îl trezi, rugându-l să-și pună centura de siguranță și să-i dea un autograf. * Horațiu îl desena pe Jerry pe peretele celulei cu o bucățică de săpun. În felul acesta îl va înveseli și pe nea Ovidiu. Ce puteau ei să facă aici, în celulă? Era frig, urât și umed. Era de parcă venise potopul peste lume și ei stăteau ascunși în burta unei Arce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
scrijeli cu unghiile un ultim haiku pe piatra ei de mormânt și se dedă la o necrofilie cum nu s-a mai văzut. Și dedându-se el la o necrofilie cum nu s-a mai văzut, deodată îi sări Contesei bucățica de măr din gât și ea tuși, trezindu-se. Trezindu-se, îl prinse pe domnul Popa, care se deda de zor la o necrofilie cum nu s-a mai văzut. Contesa muri de plăcere. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA PARTEA a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a IV-a, când a spart vaza chinezească încercând să bage o pisică în ea, la bucățica de slănină pe care salivase cu atâta lăcomie în cămăruța din spatele MaxiBarului. Maica dădu din cap cu blândețe, ca și cum ar fi înțeles toate astea, își strânse scăunelul și ieși pe ușă. Horațiu rămase singur cu conștiința lui și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]