1,108 matches
-
subtil proiectatăși analizată de Vlad Zografi, ca un „moment de cotitură”. însă ceea ce amprentează și fascinează structuralul acestei generoase subteme shakespeariene îl reprezintă cuplul filosof-măscărici, „înțelepciunea și prostia” care „se țin de mână pe muchia cuțitului”. Cert este, apreciază analistul, „bufonul conține în viscerele lui tragedia”, implantarea haosului, de care noi ar trebui să luăm aminte. Interesantă este proiecția crimei - ca formă de „rupere a simetriei lumii”, de la tragediile lui Eschil și până la thrillerele actuale, prin încercarea de a explica care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
institutor, președintele Comitetului orășenesc de cultură și educație socialistă. 151 Poetul Eugen Jebeleanu. 152 Vasile Lovinescu, Al patrulea hagialâc, București, „Cartea Românească”, 1981, 166 p. În manuscris: Simbolul în opera lui Creangă, Adevărul în opera lui Shakespeare, rostit prin gura bufonilor ș.a. 111 LUCHIAN, Octav 153 1 Fălticeni, 6 iunie 1972 Mult Stimate Domnule Luchian, Abia zilele trecute m-am învrednicit să vă trimit inventarul obiectelor pe care ați binevoit să le donați Muzeului. Din inventar am omis peisajul lui Gh.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
apărea drept o ființă profund iubitoare se rezumă la un complex de gesturi și demersuri exagerate care abundă în excese și repetări aproape de limita grotescului insuportabil. În locul semenului deschis întru compasiune, cel lovit de suferințele sufletești va întâlni impostura unui bufon ce-și joacă rolul de camarad pe drumurile durerilor înalte. Desigur că acest măscărici deține particularitatea specială că, ajuns în vârful acelui proces auto-sugestiv, el uită de sine ca actor ambulant social ce a urcat pe scena anonimatului cotidian, scenă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu „buna Tristețe”, modelul său uman e „Prințul Noroc”. Neoromantic trecut prin simbolism (varianta „decadentă”), S. se exprimă de cele mai multe ori direct, dar și prin autoproiecție în alte făpturi, nu numai umane, identificându-se cu toate ființele refractare existenței canonice: bufoni, acrobați, nomazi, animale. Componenții unei ;atre, „trista balerină”, „despletită, nebună”, din Shanghai, mica vânzătoare de ziare, „încovoiată, ca o viperă, pe jos”, „paiațele lui Cocteau”, fără mâini și picioare, artistele circului din Turnu Măgurele - și maimuțele de acolo, ce „scânceau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
lucruri - cum ar fi o tigaie - pot fi utilizate ca arme. Transpunând această metaforă în limbajul domeniului avut în vedere, se poate afirma că, pe câtă vreme refularea sau proiecția sunt întotdeauna mecanisme de apărare, alte activități - de pildă a face pe bufonul sau a lua în derâdere - nu reprezintă adevărate mecanisme de apărare, dar pot fi alese la un moment dat ca măsuri defensive; - al doilea aspect privește relația acestor mecanisme și măsuri de apărare cu patologia. În debutul dialogurilor sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
măsuri de apărare cu patologia. În debutul dialogurilor sale cu Sandler, A. Freud rezervă termenul „măsură” tuturor elementelor care îndeplinesc o funcție defensivă, fiind proprii unui individ sau câtorva indivizi selecționați. Ea consideră, în acest caz, că a face pe bufonul este o măsură defensivă și că s-ar putea menționa câteva tipuri de caracter bazate pe acest comportament. În schimb, subliniază autoarea, nu există maladii bazate pe o asemenea măsură de apărare. Atunci când Sandler invocă tulburările narcisice, A. Freud recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În rândul acestora, distingem un prim grup reunind treisprezece mecanisme desemnate prin substantive, și un al doilea grup, alcătuit din șapte mecanisme desemnate prin verbe: Blocajul Complezența (sau complianța) Conduita contrafobică Controlul Controlul prin gândire Depersonalizarea Desexualizarea A face pe bufonul, a lua în derâdere A mânca și a bea A recurge la gândirea magică A te crampona de obiect • În articolul consacrat mecanismelor de apărare din Vocabularul psihanalizei, Laplanche și Pontalis (1967) atrag atenția că „A. Freud nu înțelege să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
50-51), constatăm că lista noastră include: - toate mecanismele din lista Annei Freud; - douăzeci dintre cele douăzeci și trei de mecanisme ale listei lui Valenstein (considerând că „reliefarea afectelor” este echivalentul afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor, iar „a face pe bufonul, a lua în derâdere” sunt atitudini înrudite cu umorul); - optsprezece dintre cele douăzeci și șase de mecanisme descrise și/sau menționate în Vocabularul psihanalizei de Laplanche și Pontalis; - optsprezece dintre cele douăzeci și cinci de mecanisme descrise de Bergeret (luând în considerare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
distorsiunea poate permite fuzionarea halucinatorie plăcută cu o altă persoană. 19) Evitarea (V.; B.): deturnare activă a gândurilor, obiectelor sau situațiilor ce au potențial de conflict. Bergeret menționează evitarea doar ca apărare accesorie și subordonată refulării. 20) A face pe bufonul, a lua în derâdere (V.): utilizare excesivă sau frecventă a unor cuvinte de duh în vederea reducerii anxietății, care este rezultatul unor situații stresante sau al unor gânduri și afecte perturbatoare. 21) A fluiera pe întuneric (V.): mecanism conținând elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
doua parte a acestei lucrări, clivajul eului și clivajul obiectului sunt tratate la articolul despre clivaj. 6) Definiția umorului, dată în a doua parte a lucrării de față, trebuie comparată cu aceea a mecanismului desemnat prin sintagmele a face pe bufonul, a lua în derâdere, formulată mai jos, în prezentul capitol. 7) Pentru Vaillant, ipohondria (vezi definiția acestui mecanism în secțiunea următoare a capitolului) include introiecția. 8) Izolarea sau, potrivit lui Vaillant, intelectualizarea. Pentru acest autor, anularea retroactivă ar constitui un subtip
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
societală. Semnalez că aici este vorba de o constantă pe care o regăsim în toate culturile. Arhetipul trișorului, a cărui funcție constă tocmai în a aduce o compensare la rigiditatea a ceea a devenit rigid în decursul timpului. "Nebunul regelui", bufonul, saltimbancul nu este numai o figură individuală. El capătă uneori o "formă" colectivă. Și permite astfel reemergența pro-funzimii non-raționale a vastului domeniu de instincte sociale. A imaginarului său, a pulsiunilor sale ludice, a eliberărilor onirice. Jung, care a abordat în
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
asupra emergenței identificărilor multiple 58. Ulterior, am văzut, câțiva hoți de buzunare au șterpelit aceste perspective. Căci necuviința intelectuală este frecventă într-o ordine a spiritului în care onestitatea ar trebui să fie obligatorie. Dar, ceea ce este mai grav, acești bufoni grosolani au asezonat în stilul lor, adică edulcorând-o, această tematică, pentru a da uitării gustul său sălbatic și forța sa subversivă. Dar aceste "Canada dry" teoretice nu înșeală pe nimeni. Iar spiritele lucide știu să ajungă la izvoarele vii
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
grav al ironiei, ceea ce revine la categoria ridiculizată încă de spiritul rabelaisian, a celor care nu știu să rîdă: les agélastes. În plin spectacol, ironistul stîrnește reacțiuni. Neseriozitatea lui Ioanide, strivitoare pentru agélaste, oripilează pe Gonzalv Ionescu, gafeurul cu delegație, bufonul inconștient, dublul negativ al ironistului ("se simțea revoltat din toată inima de neseriozitatea lui"). Privit cu disproporția comică, slujind ironiei, Ioanide sfidează triumfător și în amor: "posedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă". Dezerțiunea comică a lui Hagienuș și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fetița alături , îmbrăcată ca un om mare, încă tînără, pomeți ieșiți, sperie prin expresia fanatică, bigotă, prin lipsa totală de cochetărie, într-un costum ca un sicriu cu nasturi, incomod ca corsetul țărăncilor. Tip de stareță rea. Pablillos de Valladolid, bufonul lui Felipe IV, cu barba mică, figura spaniolă puțin berberă și desfacere inelegantă a picioarelor, are gestul declamator histrionic. Rîsul de comandă e în fond al unui prost și al unui umilit. E neuitată figura de babă a piticei din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
munte - / voalul miresei l-o fi orbind. // Dar pune, mamă, jar în mireasă / plângi de pe-acuma căci am să cânt, / șadă cu toții veseli la masă / eu mai întârzii pe sub pământ.” Precum se vede, un Christ cu surâs amar de bufon locuiește împreună cu cinicul ludic, înzestrat cu sarcasm necruțător, dar și cu tandreți euforice, aflat în permanent balans între revolta îngerului căzut și ghidușiile făcute cu hohot sălbatic: „Acum gelos pe fluturi ieri alăptat cu nori / nici nu știam ce-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
un băietan, acompaniat de alții. Dar ce înghesuială va fi! O să fie rîndul ca la gaz! Cei mai amarnici numai ce vor ieși de acolo și se vor așeza iar la rînd! Lumea rîde, dar Anica nu se lasă. Băi, bufonilor, dacă nu o să vă ajungă, mai sînt tufișuri, pădure, păpușoaie. Mai ales iarna, pădurea va fi plină de... Deși Anica dorea un comunism cam cum și-l imagina ea, n-a fost să fie. Dar ea, personal, proceda după preceptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întocmite și care nu exprimă nimic până la urmă. Dau lecții. Nu e bine. Dar sunt niște lucruri pe care abia acum le-am aflat și de-aia mă grăbesc să vi le spun. Să te apropii de realitate prin râs. Bufon în deghizeu, pentru ca subversitatea ta să treacă tolerată. Să vorbești cumva ambiguu, la două capete, să nu se știe prea bine dacă ceea ce spui tu e jignitor sau flatant. Între și între, amândouă deodată. Pentru a avea o scuză. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ei vor! Și eu! Doresc să-i cunosc și pe ceilalți! Mă simt apropiat de ei, ca și de echinoxiști! Ți-am mai spus, îmi plac oamenii care fac la modul serios cultură! Că uneori ei se poartă și ca bufonii? Foarte bine! Proștii trebuie impacientați oricum! Îmi pare rău că te-ai simțit rău, că poate te mai simți așa! Dar părerile mele rău nu-ți pot anula durerile! Deci să nu exagerez în inutilități! Cred că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
care există În realitate și de fapt nu era prea departe de pădurea unde lucram noi). Atmosfera de opresiune era subliniată de gratiile de la ferestrele și porțile impozantei primării, de unde actorii apăreau și Își comunicau de la diferite etaje frustrarea, iar bufonul Touchstone apărea chiar pe acoperișul destul de Înalt și abrupt (cu aprobarea primarului, mare amator de teatru, norocul nostru!), de unde, cu o panglică albă, lungă, trimitea bilete secrete Rosalindei și Celiei, cu planul de evadare și hârtiile cu indicațiile de drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și să entuziasmeze pe Delavrancea și... Mille, cum era când devenea vecinicul Eminescu", după expresia lui Bogdan-Duică), abia un astfel de gen de fidelitate, maximă, a primului Eminescu, am reținut-o astăzi ca pe o mască grotescă, a unui Eminescu "bufon". Și dimpotrivă, cititorii de astăzi îl găsesc veridic pe acest Eminescu remaniat estetic de editori. Opera ediției princeps, care putea fi o sosie a autorului, devine astăzi o mască, pe când adevărata mască editorială a lui Eminescu este astăzi autentificată. Or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care o capătă, în ansamblu, tensiunea întreținută de jocul replicilor". În Cezara, în "descrierile pitorești", se strecoară "lejer o notă comică". Dar incursiuni analitice minuțioase face în prozele Părintele Ermolache Chisăliță și Moartea lui Ioan Vestimie ("cea dintâi combină comicul bufon și epopeea parodic-burlescă, apropiindu-se, prin omogenitatea comică, de stadiul pur și gratuit al genului comic, uzând de complexe strategii ironice, de umorul absurd și de inadecvări /confuzii/ comice", atingând "teritoriul extrem opus al literaturii comice, și anume absurdul"). Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ideile aristocratice și antinaționale“! Tempora... „Cel întâi român care și-a schimbat hainile pe un frac și o pălărie a fost multă vreme, pentru curțile boierești din Iași și din București, un soi de caraghioz sau, după limba nouă, un bufon“ (A. Russo). În pragul dispariției definitive, ultimele anterie produc reacții asemănătoare. Omenirea se desparte de trecut râzând, adică în același chip în care întâmpină viitorul... Contemplate în schimb de la oarecare distanță, faptele capătă culoarea legendei. Unii cred că-l pot
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
presus decât putem crede. Îl face albie de porci, cele mai grele vorbe nu-i sunt destule. Nu există ticăloșie de care să nu-l declare capabil. Gorică e într adevăr o pușlama și un codoș, e mai ales un bufon, să admitem că unul „abject”, cum îl califică Pașadia, dar fărădelegile pe care i le atribuie naratorul nu se vădesc. Portretul lui Pirgu e făcut numai din acuzații maxime și din osândiri morale fără apel, după procedeul naiv romantic pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
schimbă hârtii și a început a zice pas cu un zâmbet dureros și tragic, chiar înainte de a cerceta cărțile. Popa Guțan strigă din când în când cu vocea-i de stentor; Botez, un guard de geniu, mic, cu o față de bufon și cu niște mustăți uriașe, bea de stinge și spune câte comedii toate de se tăvălesc de râs cucoanele. Tinerii joacă, parcă-s purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dascălul de sârbie a răposat. Dela războiul Radului-Vodă, s-a oploșit la curtea Moldovei un meșter perdaf care a trăit la multe curți de crai și prinți, și a trăit și la persieni și Crâmleni; iar pe urmă a fost bufon la Radu și a venit cu femeile (Voichița și Maria) la Suceava. E șugubăț și înțelept și înlocuiește în felul său pe Sârb. Cum se duce curtea la Vaslui. Cum trăiește Maria Paleologu. Medic venețian. Sol dela Veneția. IV. Jder
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]