1,102 matches
-
ziduri, este acostat de un asasin de meserie, Sparafucile, care își oferă serviciile. Cu toate că pentru moment nu are nevoie de serviciile lui Sparafucile, Rigoletto se interesează de numele și adresa unde acesta poate fi găsit. Odată scăpat de prezență asasinului, bufonul se lansează într-un monolog în cursul căruia face o paralelă între profesiunile lor (Pari siamo!...). El își deplânge soarta de bufon, iar ură lui împotriva curtenilor răbufnește cu putere. Aflat în continuare sub apăsarea blestemului, el va deschide poartă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Sparafucile, Rigoletto se interesează de numele și adresa unde acesta poate fi găsit. Odată scăpat de prezență asasinului, bufonul se lansează într-un monolog în cursul căruia face o paralelă între profesiunile lor (Pari siamo!...). El își deplânge soarta de bufon, iar ură lui împotriva curtenilor răbufnește cu putere. Aflat în continuare sub apăsarea blestemului, el va deschide poartă și va intra în curte. Muzică, până atunci sumbră și tristă, devine luminoasă odată cu apariția Gildei, care iese în întâmpinarea tatălui ei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
-se pentru ea și permanent bănuitor, Rigoletto va apela la Giovanna, însoțitoarea Gildei, căreia îi va cere și mai multă vigilenta. La un moment dat i se pare ca aude un zgomot din exterior și se întoarce pe străduța. În timp ce bufonul cercetează împrejurimile, Ducele se strecoară în curte, îi aruncă Giovannei o pungă cu bani pentru a-i cumpăra tăcerea și bunăvoință și se strecoară în spatele unui arbore. Rigoletto revine pentru a le întreba pe Gilda și pe însoțitoarea ei, daca
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se retrage în camera ei de la primul etaj (Caro nome che îl mio cor ...). Fără ca Gilda să-i fi remarcat, Borsa, Ceprano și Marullo împreună cu alți curteni se adună lângă zidul casei lui Rigoletto. Ei o cred pe Gilda amantă bufonului și intenționează să o răpească pentru a se răzbuna pentru intrigile acestuia. Ei sunt surprinși de însuși Rigoletto care se află în preajmă. La început au ideia să profite de împrejurare și să-l omoare, dar Marullo îi oprește spunându
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a se răzbuna pentru intrigile acestuia. Ei sunt surprinși de însuși Rigoletto care se află în preajmă. La început au ideia să profite de împrejurare și să-l omoare, dar Marullo îi oprește spunându-le că dacă îl omoară pe bufon, mâine nu vor mai avea de cine râde. Curtenii vor reuși să-l convingă pe Rigoletto că sunt veniți să-i răpească nevasta lui Ceprano. Drept proba îi dau cheia casei lui Ceprano a cărei sigiliu Rigoletto îl pipăie în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Drept proba îi dau cheia casei lui Ceprano a cărei sigiliu Rigoletto îl pipăie în întuneric și este fericit să-l recunoască. Marullo, pretextând că e necesar ca Rigoletto să-și pună o mască, îi aplică o bandă peste ochi. Bufonul crede că este întunericul obscurității care îl împiedică să vadă cele ce se întâmplă și va continua să țină cu mare bucurie de o scară pe care el își închipuie că este sprijinită de zidul castelului lui Ceprano. Conspiratorii celebrează
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fi deranjat. Auzind răspunsurile date pajului, Rigoletto înțelege că Gilda se află la Duce, și îi șomează pe curteni să-i redea pe cea pe care i-au răpit-o peste noapte. Curtenii îi răspund să-și caute amantă aiurea. Bufonul îi uluiește când le strigă că cea despre care este vorba e în realitate propria lui fiica. Într-o scenă de mare dramatism, la început amenințător apoi implorând indurare, Rigoletto încearcă să-i înduplece pe curteni să-i spună unde
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
noapte. Ducele comandă o carafa cu vin și plin de cinism proclama inconsecventa tuturor femeilor (La donna è mobile). În acest timp Sparafucile iese discret din han pentru a-i spune lui Rigoletto, care îl așteaptă, ca Ducele este acolo. Bufonul îi răspunde că va reveni mai tarziu pentru a regla împreună conturile. Sora lui Sparafucile, Maddalena, de care acesta se servise pentru a-l atrage pe Duce la han, vine să-l întâlnească pe ofițer în sala de mese a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
iubitului ei. Aici este plasat celebrul cvartet Bella figlia dell'amore, în care Ducele o curtează pe Maddalena care îl încurajează în timp ce afară Gilda comentează cu amărăciune trădarea a cărei victima este ea însăși, iar Rigoletto își savurează deja răzbunarea. Bufonul o îndepărtează pe Gilda cu ordinul că aceasta să se travestească în haine bărbătești și să-l aștepte la Verona. Rigoletto îi înmânează zece scuzi lui Sparafucile declarând că va reveni la miezul nopții să aducă restul de zece scuzi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Rigoletto revine pentru a prelua cadavrul Ducelui. În sfârșit, pentru el momentul răzbunării a sosit și este chinuit de nerăbdare. Un orologiu anunță miezul nopții - oră convenită cu Sparafucile. Rigoletto bate la ușă hanului și Sparafucile iese târând un sac. Bufonul refuză ajutorul asasinului, care se oferă din nou să arunce el sacul în râu și îi înmânează acestuia restul de bani. Rămas singur, Rigoletto târaște sacul către malul râului, cănd deodată aude în depărtare vocea Ducelui cântând La donna è
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
curtean având o oarecare decentă, poate corupt de compania în care trăia, dar fără îndoială un om bun. Acesta este și motivul pentru care Marullo se ține deoparte de ceialalți curteni. El este cel care îl salvează de la moarte pe bufonul Rigoletto. Lui i se adresează Rigoletto când cere ajutor pentru a-și găsi fiica răpită: tu ch‘hai l‘alma gentil come îl cuore. Francisc I l-a descoperit pe Triboulet alias Rigoletto într-una din escapadele sale pariziene. Acesta
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
centrală. Nu lipsește umorul acid și, uneori, ludic, dar nu fără tâlc (manifestat prin introducerea în partitura unor personaje a unor jocuri de cuvinte ori verbigerații hazliu versificate, cu înțeles ambiguu, dar, la o decriptare mai atentă, revelator, ca la bufonii lui Shakespeare). Ceea ce este însă în primul rând caracteristic pentru modul de a proceda al scriitorului este postura de observator. O serie de romane (Lupii la stână, 1978, Sita lui Mamona, 1980, Întoarcerea fiilor risipitori, 1982, Oaspeții bătrânului Catul, 1984
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
mi-am închinat o vară / la amintirea în stingere a unui bărbat / gonit cu pietre / din istoria arterelor mele, / speranța își smulge spinii din călcâi. / Neauzit se macină falangele unui poem / despre așteptare - melancolie - indiferență. / Sub o mie de măști, bufonul / zgârie la ușă” (Interior, II). Ființa i se lasă dominată de melancolice rupturi și cutremure interioare, motiv pentru care poeta își apropie din ce în ce mai mult o atmosferă casnică pe care o desfășoară liric, pe un ton blând și contemplativ. Pentru această
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
munte - / voalul miresei l-o fi orbind. // Dar pune, mamă, jar în mireasă / plângi de pe-acuma căci am să cânt, / șadă cu toții veseli la masă / eu mai întârzii pe sub pământ.” Precum se vede, un Christ cu surâs amar de bufon locuiește împreună cu cinicul ludic, înzestrat cu sarcasm necruțător, dar și cu tandreți euforice, aflat în permanent balans între revolta îngerului căzut și ghidușiile făcute cu hohot sălbatic: „Acum gelos pe fluturi ieri alăptat cu nori / nici nu știam ce-i
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
-se celei auctoriale. Batjocorit de semeni pentru neîndemânarea (datorată curăției sale) cu care ratează în sfera relațiilor sociale, Gulică descoperă sistematic în „marea evidență” a prezentului istoric un tumult de forme caricate, degradări ale noimelor și rosturilor firii. Pare un bufon, dar deține, precum profeții judecători ai vechimii, secretul întocmirii noului prin distrucție și întinsul pamflet din primele cincizeci de capitole ale romanului e Apocalipsa lui. Mișcarea sarcastic panoramată se dezvoltă în dublu sens: augmentează, în portrete, monstruozitatea și viciul, reducând
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
nostalgiei nobiliare), cartea e o „trâmbă de vedenii”, o operă inclasabilă, unică. „Hagialâcurile” în timp, în istorie (Pașadia), în spațiu (Pantazi), dar și în realul unei lumi infernale, putredă moral și pervertitoare, către care „craii” sunt trași, ispitiți de Pirgu, bufon, însă și „călăuză” malefică, apar în textul matein văzute din perspectiva unui al patrulea personaj, Povestitorul, amestec de admirație și iubire pentru primii doi (reversul: dispreț și aversiune față de „soitariul” Pirgu) și profundă contrariere la spectacolul degradării și automaculării lor
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
pot exprima în voie, abstrăgându-se subtil, dar total comandamentelor extraliterare ale esteticii oficiale. Imaginând acțiuni inedite și eroi excepționali (Vasile Vodă), autorul face ca până și personajele negative să aibă o putere de seducție fascinantă, precum acel Iani Deli, bufon la Curtea lui Vasile Vodă, desprins parcă din Capriciile lui Goya. SCRIERI: Banchetul, București, 1967; Trinitate confidențială, București, 1968; Suplinitor, București, 1971; Șah etern, București, 1971; Războiul lui Vasile Vodă Cannano, București, 1978; Serdarul podinilor, București, 1982; Provincia sufletelor, București
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
Cacasino, nepotului lui, tipărită la Sibiu, în 1799. Bertoldo, un țăran urât, dar înțelept, precum Esop, câștigă prețuirea regelui Alboni din Verona, ieșind învingător din conflictele cu femeile, inclusiv cu regina, și cu sfetnicii Curții, în special cu rivalul său, bufonul Fagotti (sau Glomez). Prin șiretenie și istețime, el scapă de pedepsele atrase de atacurile sale îndrăznețe împotriva cârmuirii și a curtenilor. Înțelepciunea eroului se evidențiază în răspunsuri, devenite frecvente în literatura folclorică, de tipul: cel mai repede umblă gândul, vinul
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
obsedat de logica ascunsă a adversității originare dintre numerele cu soț și cele fără soț. Până la un punct, personajul se înrudește cu Chirică prin credința, uneori fanatică, într-un destin favorabil, credință sprijinită pe asimilarea exclusivistă a unei idei. Considerat bufon de cei din jur, Haralambie chiar se transformă într-o ființă ridicolă prin felul de a se mișca, prin atitudini și prin comportamente aberante. Treptat, alunecă într-un misticism clinic, socotind voința supremă a divinității ca fiind singura în măsură
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
-i monstruos, uriaș sau fantastic decât ceea ce stă la nivelul a tot ce-i, în genere uman. Tipuri ca Carol și Franz Moor, Faust, Lady Makbeth, Cleopatra și Medea și unele figuri a umorului shakespearian, cum sînt: Falstaff, Parolles și bufonii săi ș. m. d. aparțin categoriei acestia. n Teodorini Poni Această lature a privirei predominant intuitive, care de la aceasta abia se orientează asupra accesoriilor și particularităților (... ), această lature a fost reprezintată printre actorii germani (cu deosibire) decisivamente prin Fleck și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestor texte? Niște tineri „goliarzi”, a căror etimologie semnalează, la alegere, încarnarea diavolului, pofta nemăsurată sau arta înșelătoriei! în toate cazurile, ei vor fi prezentați ca niște dușmani ai lui Dumnezeu. Departe de universitate, poezia acestor studenți săraci, veseli, libertini, bufoni, jongleri, strașnici băutori, artiști rătăcitori, ironiști și polemiști subtili, condamnați uneori de consiliile locale evocă posibilitățile epicurismului pe un ton mai degrabă horațian, în maniera elegiacilor romani care s-ar fi întâlnit undeva într-un han cu autori ai cântecelor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bărbați și femei, este indispensabilă prieteniei, susține căsătoria, inspiră faptele vitejești, dă naștere artelor, face viața suportabilă, pune sare și piper la banchete etc. Astfel încât e mai bine să dorești să fii nebun decât înțelept... Bine, de acord cu nebunia bufonilor, a negustorilor, a teologilor, a filosofilor, a femeilor, a curtenilor. Dar cum rămâne cu cea a preoților, a călugărilor, a episcopilor, a cardinalilor, a papilor și a regilor, incluși și ei în enumerare? Erasmus nu cruță pe nimeni, iar râsul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pun pe chip, urâțindu-se aidoma prostituatelor bătrâne dintr-o nedreaptă iconografie, recreează obiectiv pe fizionomiile lor ceea ce ei numai verbal au condamnat pentru totdeauna. Au apărut vechile fețe de preoți, de judecători, de ofițeri, de falși anarhiști, de funcționari bufoni, de Avocatul Sforărie, de Don Ferrante 1, de mercenari, de escroci, de huligani conservatori. Altfel spus, condamnarea radicală și nediscriminată pe care au proferat-o la adresa părinților - ca reprezentanți ai istoriei în evoluție și ai culturii precedente -, ridicând în fața lor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ani nu este regatul democrației, ci al pragmatismului. Or, tocmai în numele acestui pragmatism, Prezzolini (spre marea mea satisfacție, este o răzbunare divină) îi ține isonul lui Bocca. Ultimul (cel puțin până acum) este republicanul Adolfo Battaglia 3, care mă face „bufon” numai pentru că sunt un intelectual-literat. Nu știu dacă lucrul acesta este de inspirație scelbiană 4 („mărunțișuri culturale”) sau sociologică (Schumpeter, Kernhauser, Mannheim, Hoffer, von Mises, De Juvenel, Shils, Veblen etc.); este de presupus totuși că este vorba despre bine cunoscutul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
intelectual-literat. Nu știu dacă lucrul acesta este de inspirație scelbiană 4 („mărunțișuri culturale”) sau sociologică (Schumpeter, Kernhauser, Mannheim, Hoffer, von Mises, De Juvenel, Shils, Veblen etc.); este de presupus totuși că este vorba despre bine cunoscutul moralism italienesc, grație căruia „bufonul” devine automat „țap ispășitor”, restabilindu-se astfel (ah, desigur, involuntar) adevărul. Îmi cer scuze cititorului pentru că l-am târât în acest labirint de „conștiințe nefericite”, în această fragmentare a unei dezbateri ce ar fi putut să fie densă și civilizată
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]