827 matches
-
întinde o telegramă. Literele îi fug din fața ochilor și nu poate să citească. În cele dionn urmă mai mult intuiește decât reușește să descifreze: Primit scrisorile stop. Sosesc duminică stop. Te îmbrățișează mama stop. Și pentru că el continuă să-lm privească buimac pe administrator. - Te felicit. Mama dumitale vine să te vadă. Mai mult ca sigur că te va cere acasă. E un lucru nemaipomenit. Mă bucur pentru dumneata. Acasă? Acasă la cine? Acasă la mine? Ce frumos răsună aceste cuvinte! Îi
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
caninii în buzele căpitanului. Acesta tresare și o îndepărtează sărind în picioare înspăimântat. PRINȚESA: (râde triumfătoare) Te-am păcălit, cavalere! Vei ajunge un vampir supus tatălui meu! Vei suge sângele celor care te-au trimis să mă ucizi! Căpitanul rămâne buimac. După câteva clipe își revine și scuipă sângele din gură. CĂPITANUL ARNĂUTU: (dezamăgit) M-am lăsat păcălit de vampirică!... Ce prost am fost!... (cu amărăciune) Mi-am sacrificat viața ca să ajung asemenea celor pe care-i vânez astăzi? Voi fi
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
reușește să treacă de la exprimarea simplă, directă la genul cogitativ de expresie, reușind texte care îi legitimează pe deplin statutul de poet. Poemul „ Spațiu în oglindă „ este foarte elocvent în acest sens; „Multă vreme am gândit / Că dublul ochiului tău buimac / Este singurul martor / Al tablourilor mele. / Prizonieră înfrântă / Cuvintelor ochiului tău, / Am simțit nevoia/ Să urc din nou / La izvoarele cerului, / Prin păsările magice / Ce se scurgeau din ochii lor / / Lumina și umbra Ziua și noaptea / Cântecele balucinatorii.. / Lucrurile care
POEZIE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346758_a_348087]
-
liniștea.” Toată noaptea a bătut un vânt sălbatic, mișcând fără milă pomii din grădină. Ramurile corcodușului care erau plecate peste perdeaua casei răpăiau îngrozitor, că Andrei n-a mai închis un ochi de pe la ora unu noaptea, când s-a trezit buimac, neștiind ce se-ntâmplă afară. Frica i-a pătruns în suflet. Se gândea ca nu cumva furtuna să-i zmulgă acoperișul de la fânărie și să-i rămână vitele muritoare de foame în toiul iernii. Abia într-un târziu, când s-
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ro ****************VA ROG ,CITIȚI MAI JOS ,O SCURTĂ PREZENTARE : ******* Scriu un sonet. deplină amăgire Că prin canon mai liber mă voi face. Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place, Modest cârpaci de vorbe și iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire Și mă aruncă-n lumile oA Trec voci cerșind cărarea neumblata, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpuraAA Când verbe
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
semn profund că-ncep să mă trezesc.ADRIAN -MUNTEANU Scriu un sonet. deplină amăgire Că prin canon mai liber mă voi face. Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place, Modest cârpaci de vorbe și iubire. Un gând buimac într-un ungher îmi zace Și nu-i găsesc firava limpezire. Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire Și mă aruncă-n lumile opace. Trec voci cerșind cărarea neumblata, Dar altele, urlând, ademenesc Cu zarea lor etern împurpurata. Cand verbe
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
puternic care te umflă pe sus și te duce, te duce, încotro vrea. Nu te poți împotrivi. Trebuie să-i faci hatârul, s-o lași în plată ei. Își face mendrele cu tine. Apoi, se duce de unde a venit. Rămâi buimac o vreme și încă o vreme, apoi te liniștești, câte puțin și o iei de la capăt. Ce vrea? Ce urmărește? Nu știi. Te chinuie și atât. Până devine o stare existențiala. O, dacă ai putea cel puțin să te aperi
DUMNEAEI, DEPRESIA... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348324_a_349653]
-
amândouă, îmbrățișate strâns, pătrunse de emoție și teamă. Tremurau cu gândul la urmările evenimentelor la care Alina participase direct și care, în mintea lor, luau dimensiuni înfricoșătoare. Nici nu au observat că, între timp, Eugen intrase încet în bucătărie, încă buimac dar, mai ales, năucit și impresionat de tabloul înduioșător ce-l ofereau cele doua femei ce plângeau cu sughițuri. Deosebit de palid, fără sânge în obraz, în afara celui adunat în jurul rănii vizibile de la distanță, lipsit de forță, se sprijinea de mobile
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
și focul este la fel de periculoasă. Tragedia s-a petrecut. În acele clipe Mihai Dumitru ne-a zis la toți, câți mai rămăseserăm, șapte-opt inși, să fugim. - Bă, ești nebun? Cum să fugim? Îl lăsăm aici? îl apostrofează Marcel Cârlogănescu. Eram buimaci. Nu puteam face nimic, pentru că nu știam. Nu aveam nici puterea, nici cura- jul să ne mai uităm unul la altul. Își mai da câte unul cu părerea. Timpul ținea cu noi, se scurgea tot mai încet. Soarele încremenise pe
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎNTRE PERINI Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului mi-e sete de tine se-apleacă copacii sub fustele toamnei și râd ca buimacii. te-aștept pe covorul ce-și plimbă privirea în cernerea nopții și-și bea odihnirea mi-e dor să te mângâi ce dor mă apasă pe creștetul minții un fir de mătasă se-așează pe sânul cu mințile duse pierdut
ÎNTRE PERINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375930_a_377259]
-
din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi Ca o Doamnă speriată de lup, Doamne, timpul parcă tot a fugit de noi, Soarele, încătușat de nori, e la zdup. Doamne, topește frigul și bruma buimacă, Să văd Soarele incandeșcent pe cer; Pomii din livadă, toți mugurii să-i desfacă, Albinele să zumzăie din nou în cartier. Toată lumea este tristă și foarte supărată Lalelele și narcisele plâng de vitregie; Doamne, ai grijă de noi, de vremea
R U G Ă de GEORGE PENA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376012_a_377341]
-
spre a ne nașteE multă frăsuială om fi și noi puternici... XIX. ÎNTRE PERINI, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015. mi-e sete de tine se-apleacă copacii sub fustele toamnei și râd ca buimacii. te-aștept pe covorul ce-și plimbă privirea în cernerea nopții și-și bea odihnirea mi-e dor să te mângâi ce dor mă apasă pe creștetul minții un fir de mătasă se-așează pe sânul cu mințile duse pierdut
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
de-a latul tu uiți să te nărui mai bei o carafă îți simt poposirea ce degeră-n ceafă te plimb în iubire cu ... Citește mai mult mi-e sete de tine se-apleacă copaciisub fustele toamnei și râd ca buimacii.te-aștept pe covorul ce-și plimbă privireaîn cernerea nopții și-și bea odihnireami-e dor să te mângâi ce dor mă apasăpe creștetul minții un fir de mătasăse-așează pe sânul cu mințile dusepierdut între perini de mofturi sedusete-ating peste vise
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
purificare a Sinelui care se va desăvârși după principiile Fengshui yin și yang, respectiv materia stabilă, dar pasivă a naturii, concentrată în întuneric și umezeală (feminitatea), și forța cerească expansivă, activă deci, exprimată prin căldură și uscăciune (masculinitatea): „Goana lor buimacă/ E-a unui trup în taina altui trup” (p. 489), când duh și trup, Spirit și Materie sunt Una, spre încheierea/ săvârșirea/ desăvârșirea dramei existențiale, după cum observă poetul (p. 497). Sau: „Nu erau ceruri, nici pământ./ Dar nici nu le
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
munciseră aproape o noapte. O noapte albă, o noapte unică și lungă, în care s-a lăsat pradă întâmplărilor și trăirilor ce l-au năpădit și s-au derulat atât de intens încât avea senzația că sunt prezente. A privit buimac în jurul său, căutându-și părinții. În ușa bucătăriei în care le-a povestit că s-a angajat și primise binecuvântarea tatălui, stătea ofițerul de serviciu și-l privea atent, contrariat și chiar îngrijorat. - ...Eu, da... Adică, nu... Nu mi-am
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
de jos. Două gusturi diferite de sânge se amestecară. Înfiorat, îi dădu drumul din brațe. - Te-am păcălit, cavalere! Păcat că nu ne putem întâlni în lumea în care vei păși curând! - rânji satisfăcută și înțepeni pe veci. Căpitanul rămase buimac. Nu-și putea explica cum de căzuse în vraja acelei năluci. Ce va urma? Se va transforma în vampir și la rândul său va fi hărțuit de propriii săi vânătorii? Totuși, nu înghițise sânge. Scuipă și se șterse la gură
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
vă notez, pe toți vă notez ! Să văd bășici pe fundul vostru! Dar clasa nu-l mai asculta. Explodase într-o cascadă de râsete, reușind să-l trezească pe domnul Fusulan. Vinul adus de mine se dovedise un excelent somnifer. Buimac, s-a repezit cu „mămica” după Ionel și în furia lui turbată lovea toți copiii, fără alegere. Ionel fugea și țipa scoțând limba la el și la monitorul general. Se pare că domnul Fusulan s-a prins că are cojoacă
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
să fie? Dacă-i ceva necurat? Un cadavru putrezea și doar scheletul mai rămânea din el.” Îl cercetă cu atenție, dar nu-l atinse. „Trebuie să anunț preotul de această descoperire. Asta este o minune!” Când să se întoarcă rămase buimac: „Cum mai cobor de aici?” Într-adevăr la urcare a fost mai ușor, în schimb la coborâre era foarte dificil. Neavând altă alternativă se lăsă pe perete, ușurel, dar degetele de la picioare nu reușeau să se sprijine pe colțul pietrei
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
a fost viața Deșartă aroganță ți-a fost viața Și culmea ai fi vrut tu s-o atingi, Dar n-ai știut cât cerul e de sus Și cât de-ntins pământul să le-ajungi. Amar de viața ta, hoinar buimac, Mai lasă veșnicia să te poarte Pe drum întins, prin negurile sorții, Cu falsa ta mândrie te socoate! Vei mai păși pe nori de fum himeric Când ochii tăi vedeau doar steaua ta Sau vei căta-n pământ, umil, mesianic
DEȘARTĂ AROGANȚĂ ȚI-A FOST VIAȚA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372206_a_373535]
-
Mimo tresări de durere și o slăbi din strânsoare. Femeia, țărancă zdravănă, se eliberă și sări în picioare. - Sei un animale, mi volevi violentare! (Ești un animal, vroiai să mă violezi!) - și-i dădu o palmă. Mimo rămase câteva clipe buimac. Nu știa cum să reacționeze la furia româncei. În cele din urmă îi făcu semn Floricăi să urce în mașină că totul va fi în regulă. Dar aceasta nu se lăsă ușor convinsă. Bărbatul urcă și așteptă ca românca să
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016. Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi Ca o Doamnă speriată de lup, Doamne, timpul parcă tot a fugit de noi, Soarele, încătușat de nori, e la zdup. Doamne, topește frigul și bruma buimacă, Să văd Soarele incandeșcent pe cer; Pomii din livadă, toți mugurii să-i desfacă, Albinele să zumzăie din nou în cartier. Toată lumea este tristă și foarte supărată Lalelele și narcisele plâng de vitregie; Doamne, ai grijă de noi, de vremea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
păcăli cu așteptare, și sărăcie. Citește mai mult Doamne, primăvara asta a luat-o înapoiCa o Doamnă speriată de lup,Doamne, timpul parcă tot a fugit de noi,Soarele, încătușat de nori, e la zdup.Doamne, topește frigul și bruma buimacă,Să văd Soarele incandeșcent pe cer;Pomii din livadă, toți mugurii să-i desfacă,Albinele să zumzăie din nou în cartier.Toată lumea este tristă și foarte supăratăLalelele și narcisele plâng de vitregie;Doamne, ai grijă de noi, de vremea sonatăși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
Acasa > Poezie > Imagini > "IUBIRE..." "RUGĂCIUNE..." Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului IUBIRE.. Preocupat de ce-i în lume, Preocupat de-atâta rău, A cam uitat să se preumble Prin mine, bunul Dumnezeu. Buimac, obtuz și fără vlagă, Orbecăiesc fără de spor Și nu îmi regăsesc, Părinte, Sub cruce rolu-Ți protector. Știu, am greșit... E vechi păcatul... Dar oare a iubi-iubire Nu e prea greu de judecat?... Pedeapsa nu e risipire?... Iubire au pe aripi
IUBIRE... RUGĂCIUNE... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379685_a_381014]
-
nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ȚÂNȚARII Iar sosesc țânțarii, Când răsare luna, Iar sosesc ștrengarii Bâzâind întruna. Vin ca o armată Care dă năvală, Ceată după ceată Umplând noaptea goală. Dau cu capu-n geamuri Și buimaci se-nclină, Se lovesc de ramuri Fără nici o vină. E o bulversare De-ți faci sfânta cruce, Ceva de mâncare Toți vor să apuce. Cerul se desface, Stele se adună, Mii și mii de ace Strălucesc la lună... Referință Bibliografică
ŢÂNŢARII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374795_a_376124]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CAUT ROȘUL MACILOR Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase din zborul oniric, sunt încă ude de lacrima regretului venit cam târziu și înțeleg că trebuie să caut roșul macilor din lanul cu grâu pârguit, doar el va reînvia dorința devenită amintire. Încep să mă curăț prin
CAUT ROȘUL MACILOR de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375669_a_376998]