575 matches
-
acesta de atitudini și practici, atât în cadrul PCR, cât și la nivelul mai larg al societății. În virtutea romantismului care era exprimat la nivel ideologic și politic printr-un naționalism eroic, mistic și virulent, cât și datorită avansului ideologic al ontologiei "burgheze" în a doua jumătate a anilor '70, leninismul romantic a devenit tot mai extrem naționalist în încercarea de a se izola cât mai ermetic posibil în fața acestei tendințe amenințătoare. S-a ajuns deci la exacerbarea componentei naționale a leninismului romantic
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aceasta ar fi echivalat automat cu "deviaționismul mic-burghez" și reducerea "combativității revoluționare", indispensabilă pentru perpetuarea utopiei ideocratice romantic leniniste. Ceea ce am încercat însă a fost să înțeleg și să analizez leninismul romantic din interior, punând pe planul doi metodologiile științifice "burgheze": ce ontologie își propun regimurile leniniste, și leninismul romantic în particular, să articuleze, altfel spus. Rezultatul este impresionant nu prin complexitate, ci tocmai prin simplitatea mecanică de care dă dovadă: un sistem de contra-idei fundamentat prin preluarea pe jumătate și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Rezultatul este impresionant nu prin complexitate, ci tocmai prin simplitatea mecanică de care dă dovadă: un sistem de contra-idei fundamentat prin preluarea pe jumătate și denaturarea unor idei "burgheze", utilizate acum ca arme de luptă pentru configurarea unei lumi post-"burgheze". Sau, așa cum afirmam în detalierea cadrului conceptual al lucrării, regimurile leniniste aspiră să creeze o lume post-politică prin exacerbarea însăși a mijloacelor politice care le stau la dispoziție în acest sens. Ne putem întreba: cum funcționează în cadrul regimurilor leniniste premisa
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Uniunea Sovietică s-a născut și a intrat în arena internațională datorită leninismului mai presus de orice altceva, iar ideologia proprie Moscovei constituia de fapt o nouă ontologie, ermetică, militantă și total insensibilă în raport cu provocările științifice și intelectuale ale lumii "burgheze". Este posibil ca, în absența leninismului, autocrația rusă să fi fost înlăturată printr-o revoluție sau alta și înlocuită de o nouă formațiune politică; aceasta însă ar fi putut fi foarte bine o putere statu-quo, realistă probabil, care ar fi
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
considerată de asemenea o fază intermediară între leninism și noua realitate "burgheză" pe cale de a îi lua locul. Și leninismul romantic a fost, prin naționalismul structurant care se afla la baza sa, marcat de contactul cu această formă de ideologie, "burgheză" în esența ei, și deci de idei occidentale, în ciuda intransigenței cu care le admonesta și se detașa de ele. Implementată ca o formă de leninism post-revoluționar, geneza leninismului romantic începe cu adevărat de abia la începutul anilor '60, când politica
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prin intermediul cărora aceștia își maximizează interesele cu un minim de costuri. Deci, pentru a se putea adapta mediului internațional extrăgând un maximum de beneficii, leninismul romantic a pus în scenă un tip de discurs mai apropiat ca ton moralizator discursurilor "burgheze". Dar leninist în esență și naționalist în strategie. Utilizând însă aceleași acte de vorbire, aparent cosmetizate și impregnate de termeni "burghezi" pentru a fi servite drept contra-discurs în competiția cu ideologia dominantă, "burgheză", leninismul romantic a demonstrat din plin continuitatea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
discurs mai apropiat ca ton moralizator discursurilor "burgheze". Dar leninist în esență și naționalist în strategie. Utilizând însă aceleași acte de vorbire, aparent cosmetizate și impregnate de termeni "burghezi" pentru a fi servite drept contra-discurs în competiția cu ideologia dominantă, "burgheză", leninismul romantic a demonstrat din plin continuitatea dintre politica sa internă și cea internațională, ambele fundamentate de o ideologie unitară, fascinantă la modul negativ prin simplitatea și coerența cu care se încăpățâna să își afirme identitatea distinctă. Pentru că despre identitate
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
adică al modernității. Lenin însuși recunoștea acest lucru când afirma că este imposibilă crearea comunismului fără a utiliza materia vechii societăți, capitaliste (Lenin: 1954, 593). Astfel, adevărații comuniști urmau să se nască de abia peste câteva generații, atunci când lumea capitalistă, "burgheză", ar fi dispărut sau ar fi urmat să dispară curând, gândirea și înțelegerea ei nemaifiind posibilă prin contact direct, ci devenind apanajul exclusiv al partidului de tip leninist. Ceea ce nu s-a mai întâmplat, leninismul dezintegrându-se până la urmă în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
exclusiv al partidului de tip leninist. Ceea ce nu s-a mai întâmplat, leninismul dezintegrându-se până la urmă în aceeași lume "burgheză" care i-a dat naștere. La fel, naționalismul leninismului romantic nu putea fi articulat în absența unor categorii semantice "burgheze". Cu timpul, conținutul său "burghez" ar fi dispărut pe măsură ce RSR se izola de lumea exterioară iar PCR și de lumea exterioară, și de societate, cel puțin până la asaltul ideologic final. Revoluția globală a leninismului clasic nu mai reprezenta o opțiune
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
chiar cea mai Îndârjită ură a barbarilor față de străini. Ea silește toate națiunile să-și Însușească modul de producție al burgheziei dacă nu vor să piară; ea le silește să introducă la ele Însele așa-zisă civilizație, adică să devină burgheze. Într-un cuvânt, ea Își creează o lume după chipul și asemănarea ei. Karl Marx; Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Editura Politică, București, 1962 Este greu de crezut că Marx scria aceste lucruri În 1848. Vorbind de Manifestul Partidului Comunist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
care am aflat că, din 1815, roșește la gândul că poate fi luat drept un simplu industriaș posesor al unei fabrici de cuie și preferă să-și afișeze descendența nobiliară spaniolă, are în realitate o mentalitate cât se poate de burgheză, împărtășită de întreaga comunitate. Un dezacord evident funcționează între frumusețea cadrului natural din Franche Comté și modul mercantil în care îl apreciază locutorii: "Iată cuvântul-cheie care hotărește totul în Verrières: să aducă venit. El singur reprezintă modul obișnuit de a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
1929. Își ia bacalaureatul la Liceul,,Spiru Haret", unde a avut colegi pe Arșavir Acterian, Mircea Eliade, Constantin Noica ș.a. Începe să frecventeze ședințele cenaclului,,Sburătorul", condus de Eugen Lovinescu. 1934. Absolvă facultățile de Drept și Litere. Publică în Revista burgheză studiile: Un mare critic burghez: Dl. Eugen Lovinescu. Debutează în volumul În genul ... Tinerilor (Editura Casa poporului), semnat Antistihus (nume luat din Caracterele lui La Bruyere). 1935. Continuă să publice în Revista burgheză în aceeași manieră iconoclastă. Publică în colaborare
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sfârșind cu relaxarea post-stalinistă. Reconfigurarea spațiului cultural Dintre cele trei perioade, cea de mijloc fusese de departe cea mai violentă. Se reproșau partidului mijloacele nu tocmai fericite prin care se instituise primatul producțiilor sovietice asupra celor autohtone, de inspirație occidentală, burgheză/decadentă 2. Arestările, detențiile, domiciliul obligatoriu, marginalizările, comprimările, demascările publice, și, nu în ultimul rând, instituirea terorii ca stare de spirit cotidiană au fost direcțiile principale ale revoluției culturale declanșate după 19483. M. Ralea identifica la sfârșitul primului deceniu postbelic
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sugestii privind investigarea atât a stării de spirit a populației (mai ales de după 1977), cât și a adevăratelor motivații/intenții ale campaniilor ceaușiste de demolare (a centrelor istorice din marile orașe), a caselor și vilelor (mai mult sau mai puțin "burgheze". Este o întrebare care s-a mai pus în istoriografia română (o sesizăm la profesorii Andrei Pippidi, Dinu C. Giurescu, dar și la alți istorici, arhitecți): în ce măsură mediul, ambianța, vechea cultură și arhitectură (cu nuanțe burgheze, aristocratice, care supraviețuiesc în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mai ales al femeilor, fără excepție provenite din mediul de perdiție al societății burgheze, aflată în pragul disoluției finale. Pentru acest Adam căzut, cu un fond bun, alterat de experiențe umilitoare, se ivește mereu câte o Lilith, o femme fatale burgheză, precum Gaby, Irma, un alogen feminoid ca încarnare a diavolului care-l ispitește pe păcătos în ascensiunea sa către paradisul comunist. Eugen Barbu aprofundează personajul, cu atât mai mult cu cât nuanțele sunt recuperabile în dimensiunea proteică a răului, și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
trec prin filtrul economiei reale, unde abilitățile dobândite în societatea capitalistă sunt extrem de utile și bunele intenții ale tovarășilor devotați, precum Filipache, se izbesc adeseori chiar de noul sistem al economiei centralizate și dirijate, care limitează inițiativa. Tipul de viață burgheză este continuat de acestă pseudoburghezie care ia naștere acum pe cheltuiala clasei muncitoare. Dragostea și revoluția: glasul iubirii și glasul Partidului Romanul își dezvăluie liniile de forță din perspectiva unor imposibile iubiri. A orienta politic libidoul devine o sarcină de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cei veniți din alte localități, cel mai adesea cu treburi legate de comerț, de unde și noua lor denumire, care începuse să prindă de „hoteluri comerciale”. Versul al patrulea din „Rar” spune: „Străzile-s deșarte”. „Străzile” aparțin prin definiție orașului, sînt „burgheze”, nu satului, care n-avea și, în unele zone, nu are nici azi așa ceva. Orice substituire am face, ea ne arată că, folosind cuvîntul „han”, poetul n-a greșit în nici un fel: „Singur, singur, singur,/într-un (h)otel sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
răspunde. în cuvîntul „evenimente” încap atît cele notate de „filozoful proletar” în poezia „Amurg”2) cît și o mulțime de alte „îngrijorări politice” și „fapte diverse”, căci „dincolo de poezie”, mereu „ecourile vieții răcneau în fereastra sa...” 3). Despre „Amurg” (Trec burgheze colorate), în notele volumului de Opere, Mihail Petroveanu afirmă că a fost scrisă în 19144). Bacovia a publicat-o în 1930. în cei 16 ani istoria n-a stat pe loc, dar sinteza faptelor dă cam același rezultat: „Greve, sînge
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
indiferent la stringența raționamentelor, cred că I. Valerian i-a completat, ici-colo, pauzele de tăceri cu păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi vrut să spună poetul, dar aproape sigur n-a spus. „Amurg” în ,,Amurg’’ (Trec burgheze colorate), Bacovia folosește ca epitete cuvintele ,,milionar’’ și ,,miliardar’’. Unul la sfîrșitul primei strofe: ,,Trec burgheze colorate/în cupeuri de cristal- / E o veșnică plimbare,/Vălmășag milionar...’’ Celălalt la sfîrșitul strofei a treia: ,,...Dar notează-n cartea vremii/ Filosoful proletar:/Greve, sînge, nebunie,/ Foame,/ Plînset mondial.../ Pe cînd lasă-amurgul flăcări/ Pe-un final ce se anunță
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de moralist, critic. Din „Amurg”, cel mai mult a prins ultimul vers, dar nu în nota sa apocaliptică, ci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Zola și Maupassant este cea a banului învingător în societate. Aici totul se cumpără: decorul japonez în Au bord du lit de Maupassant, falsă servitoare cu rolul de a servi drept momeală soțului în Sauvée de Maupassant. Aristocrata și burgheza, negustoreasa și midineta se mișcă în cadrul ierarhiilor stabilite de ban, cu complicațiile și șiretlicurile inerente 20. Noile clase sunt calificate din această perspectivă drept "classes d'argent et de désargent" [Bancquart, 1984, p.19]. Forță banului, ascunsă și expusă totodată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sensul lor infernal și animalic 56. Puțini autori îndrăznesc să pună la îndoială superioritatea bazată pe atributele cele mai venerate ale Parizienelor 57. Perioadă decadenta a făcut ca în capitala tipul de Pariziana să se reducă tot mai mult la burgheza și la midineta, care nu sunt greu de imitat [Dash, p.148-149]. Altfel zis, Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele de la sfârșitul secolului al XIX-lea defaimează femeia mondenă, "oisive, frivole, inutile, inconsciente de șes devoirs
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către o femeie publică. Pentru bărbații care o divinizează, ea este, rând pe rând, Venus, Meluzina sau diavolul din Evanghelie. Zola a văzut Imperiul al Doilea că un imens lupanar, plin de burgheze adulterine și muncitoare seduse. Este, bineînțeles, imposibil a rămâne astăzi la definițiile mitului că povestire în care divinitățile joacă rolul principal. Și totuși, un element merită a fi reținut: mitul prezintă o acțiune ce ține de o putere superioară omului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Mittérand [1994, p.5] în cartea sugestiv intitulată L'Illusion réaliste, operele realiste cele mai mari nu au eroi anonimi, în ciuda originilor lor sociale, ci un protagonist excepțional (Julien Sorel, Vautrin) sau, cel putin, individualizat prin destinul său. Odată cu dramă burgheza de caracter a lui Diderot, introdusă pe scenă în secolul al XVIII-lea, personajul devine individ. Românul realist și naturalist al secolului următor confirmă această evoluție, personajul primind un statut și o identitate tot mai complexă, în permanență evoluție. Balzac
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]