584 matches
-
lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către o femeie publică. Pentru bărbații care o divinizează, ea este, rând pe rând, Venus, Meluzina sau diavolul din Evanghelie. Zola a văzut Imperiul al Doilea că un imens lupanar, plin de burgheze adulterine și muncitoare seduse. Este, bineînțeles, imposibil a rămâne astăzi la definițiile mitului că povestire în care divinitățile joacă rolul principal. Și totuși, un element merită a fi reținut: mitul prezintă o acțiune ce ține de o putere superioară omului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Mittérand [1994, p.5] în cartea sugestiv intitulată L'Illusion réaliste, operele realiste cele mai mari nu au eroi anonimi, în ciuda originilor lor sociale, ci un protagonist excepțional (Julien Sorel, Vautrin) sau, cel putin, individualizat prin destinul său. Odată cu dramă burgheza de caracter a lui Diderot, introdusă pe scenă în secolul al XVIII-lea, personajul devine individ. Românul realist și naturalist al secolului următor confirmă această evoluție, personajul primind un statut și o identitate tot mai complexă, în permanență evoluție. Balzac
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
avec des mitaines jusqu'aux coudes et de grandes boucles noires qui pendaient le long de șes joues, comme deux oreilles de chien" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.104-105]. Este semnificativ că dragostea ideală a lui Frédéric este întruchipata de burgheza onestă, doamna Arnoux, iar partea opusă o constituie relațiile sale ambigue cu alte femei. Acest sentiment deformat, dar totuși veritabil, îl plasează deasupra burghezilor ordinari. Astfel, Flaubert, admirator al secolului al XVIII-lea, prelungește românul "libertin", care este și un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este regele capitalei: marchiza din rafinatul cartier Saint-Germain își plătește bărbații în trăsura închisă; un principe cumpăra o fată virgina; casele de toleranță și berăriile sunt deschise pentru bărbați și femei, casele pentru întâlniri sunt dispuse aproape de marile magazine, unde burghezele câștiga foarte repede bani pentru a-și cumpăra articole de modă. Dujardin scrie poeme, calificate de M.-C.Bancquart drept "tragedii moderne" [p.355]: Antonia, La Fin d'Antonia, Le Chevalier du passé, care prezintă, într-o acțiune inexistentă, personaje
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și căutarea aventurilor de către Clotilde du Ménil, Pariziana, nu mai este cauzată de dragoste sau tragedia sentimentelor (că la predecesoarele sale), ci de vidul și de lipsă sensului vieții. În același timp, autorul subliniază în permanență că Clotilde este o burgheza aparent onorabilă: ea este o casnica și o gospodina exemplara, având grijă de casă, de soț și de copii. Ține la ordine, liniște și la tradiții. Nici amantul sau, Lafont, nu vede nimic condamnabil în menajul în trei. Contrastul între
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Zola, Une page d'amour, p.114]. Interesul Parizienei pentru călătorii se explică prin potențialul de hazard. Calculată la Paris, în afara orașului Pariziana devine capabilă de o aventură riscantă 256. Locurile îndepărtate schimba personajele, eliberând Parizienele de codul lor monden. Burgheze "comme îl faut", mama și fiică din Une pârtie de campagne de Maupassant, rezervate la oraș, sunt seduse foarte ușor, iar doamna de Marelle preia în locurile dubioase toate apucăturile claselor de jos, mimând, ca o bună actriță, codul altei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tout de suite à l'aise dans la vie, clairvoyante et souple" [Maupassant, Fort comme la mort, p.50]. Pariziana excelează în aceste domenii. Femeile de societate au zilele lor de primire, iar după-amiezile și le petrec în vizite reciproce. Burgheza Renée, care imită aristocratele, isi fixează chiar două zile de primire pe săptămână: "Elle prit deux jours de réception au lieu d'un. Le jeudi, tous leș intrus venaient. Mais le lundi était réservé aux amies intimes" [Zola, La Сurée
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vizite că o mondenă: "J'ai répondu que madame recevait... Ces messieurs șont dans le salon" [Zola, Nana, p.58]. Dacă demimondena Nana vrea să impresioneze prin grandoarea recepției 278, doamna Anserre din contră prin restrângerea cercului celor invitați 279. Burgheza Sidonie Chèbe învăța de la aristocrata Clăire Fromont codul monden în toate detaliile: "Elle ne dit pas que ces mercredis de madame Fromont lui ont beaucoup servi, qu'ils șont pour elle comme un journal de modes hebdomadaire, un de ces
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
322. În Une page d'amour de Zola, această scenă are un fundal ironic, în tradiția lui Flaubert suprapunerea de planuri diminuând valoarea declarației (la Flaubert prin vecinătatea târgului de animale, la Zola prin jocurile copiilor 323). Declarația doamnei Walter, burgheza nerafinata, este unică prin sinceritatea să: "Et je vous aime, depuis un an, en secret, dans le secret de mon cœur. Oh! j'ai souffert, allez, et lutté, je ne peux plus, je vous aime..." [Maupassant, Bel-Ami, p.215-216]. Semnificative
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
imaginii scenice și, prin această, al dezvăluirii căilor imaginarului în opera de artă. Femeia oferă un spectacol definit de vestimentație și cadru. Importantă imaginii face ca aparențele să fie miza cea mare a femeilor. Femeile din clasele superioare, aristocratele și burghezele, sunt destinate scenei lumii, substitut al Curții, si se conduc după eticheta impusă de modă. Pariziana se plasează în avanscena, deoarece creează modelul, dar nu-l urmează. Scriitorii timpului sunt fascinați de caracterul dual al individului și, în special, de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de tipul Leș Français peints par eux-mêmes sau Le Diable de Paris, a declinat și a clasificat toate variantele tipurilor. Fiecare clasă și-a construit propria identitate de gen. Stratificarea societății urbane se reflectă și în stratificarea lumii feminine. Astfel, burghezele și-au construit identitatea feminină insistând asupra utilității sociale, aristocratele asupra utilității mondene și culturale, iar muncitoarele asupra utilității materiale. Zola și Maupassant manifestă o comprehensiune față de toate categoriile de femei: față tânără naivă, prostituată cu inima mare, mic-burgheză decepționata
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
costumes de roulier, de débardeur ou de matelot" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.146]. Similitudinea v i c i i l o r se generalizează. Alain Corbin [1978] menționează că la sfârșit de secol sexualitatea duce la confuzia modelelor. Soția burgheza se erotizează, pe când numeroase prostituate încep să semene cu niște femei respectabile: "La marquise Obardi est le type de ces drôlesses élégantes. Mûre et toujours belle, charmeuse et féline, on la sent vicieuse jusque dans șes moelles" [Maupassant, Yvette, în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ostentativa și șocantă, care bate la ochi) și o școală misterioasă (mai rafinată, care captivează privirea pentru a intrigă și a atrage)401. De regulă, din a doua categorie fac parte aristocratele, cum ar fi Clăire Fromont, iar din prima burghezele de tipul lui Sidonie Risler, ambele din românul lui Alphonse Daudet Fromont jeune et Risler aîné. În perioada în discuție, tendința a doua pare a se generaliză 402. Fenomenul modei se extinde asupra multor domenii, având același spirit de noutate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este refuzată de Codul civil, care devine închisoarea femeilor franceze, legiferând ideea conform căreia femeia este proprietatea bărbatului, idee ce se răspândește în întreaga Europa napoleoniana. 24 Eroinele revoluției, femei de condiție diferită, cum ar fi aristocrata Sophie de Condorcet, burgheza Manon Roland, fiica neligitimă a lui Ludovic al XV-lea, Olympe de Gouges și multe altele scot politică din mâinile actorilor consacrați. Pentru a ne da seama de amploarea participării feminine, vom apela la cifrele aduse de Françoise Giroud, conform
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
F.-A.Bartoldi (cu participarea la proiectare a lui G.Eiffel), Libertatea iluminând lumea, care devine unul din simbolurile principale ale Americii. 36 Reprezentarea artistică este exemplificata de A.Higonnet prin trei celebre tablouri: Le bain de Mary Cassant (o burgheza scăldându-și fiica întruchipare a maternității, marchează declinul subiectelor religioase în arta), Liberté guidant le peuple de Delacroix (incarnare inegalabila a Marianei, femeia din popor care antrenează bărbații în revoluție). Ele se modernizează pe parcursul secolului, evoluând de la religios la profan
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Becque), copii neligitimi (Le Fils naturel, 1858 de Dumas-fiul), reușită în lume și în afaceri (L'Argent, 1894 de Fabre). Reprezentarea cariilor sociale nu este legată la acesti dramaturgi de descoperirea cauzelor (că la romancieri), ci de transgresarea canoanelor moralei burgheze. Teatrele de bulevard reprezintă drame și comedii în care adulterul înflorește. 175 "Productrice d'images, univers de reflets, puissance d'illusion, la ville moderne est le règne du simulacre" [Dumoulié, p.27]. "Citadinul liniștit și cultivat din secolul al XVIII
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aiment, et vont, le jour ou la nuit, surveillées et menacées, intrépides et palpitantes, vers celui qui leș prend en șes bras, folles de bonheur et défaillantes" [Maupassant, Notre coeur, p.203]. Concluzia la care Mariolle ajunge este că doar burghezele sentimentale, sărace și nefericite mai cred în dragoste: "Leș seules encore capables d'attachement șont leș demoiselles de magasin ou leș petites bourgeoises sentimentales, pauvres et mal mariées. J'ai porté quelquefois secours à une de ces âmes en détresse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
352 Opera lui Balzac stă mărturie "dezastrelor produse de pe urma dorinței nesăbuite a transferului de clase" [Cioculescu, p.134] el asista la decăderea aristocrației mari din foburgul Saint-Germain și la crepusculul categoriei grande dame în special (Autre étude de femme). "Între burgheza și aristocrata se situează un fenomen nou, care este la femme comme îl faut, femeia de lume, dar în afara faubourgului Saint-Germain" [ibidem, p.144]. La grande dame este un mit al Vechiului regim, ea este înlocuită cu o altă figură
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
grași sau uscați, urâți, privind tot timpul chiorâș, pentru a fi identificați cu precizie de spectator, în Vultur 101, pentru prima dată, dușmanul se ascunde perfid sub chipul unei superbe domnișoare pianiste, pur tând frumosul nume Laura. Pianistă, firește, ocupație „burgheză”, dubioasă, exclus să fi fost, de pildă, sudoriță. Ea îi plasează pilotului Andrei Timuș, după ce îl seduce, o minicameră de filmat ascunsă într- o amuletă. Regăsim în Vultur 101, ca și în Pe răspunderea mea, o Românie paralelă, prosperă, lejeră
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu Ana în casa de protocol a lui Stoian. Inginerul Petre Petrescu dă pe gât paharul de coniac. Încălzindu-și paharul în palme, Stoian îl atenționează : „De ce-l bei așa repede ? Coniacul se bea încet, foarte încet...”. E o remarcă „burgheză”, sofisticată, prima de acest fel pe care un tovarăș prim și- o permite pe ecran. Iritat-amuzat de atmosfera țeapănă, Stoian cere muzică. Formând un duet grotesc, Olariu, înalt, în uniformă, și moș Nechifor, un vechi tovarăș din topor, încep să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în câteva capitale ale lumii libere, în marginea societății. Mutilate de cinci decenii de manipulare a istoriei, de ignorarea deliberată și de îmbătrânirea inevitabilă a reprezentanților partidelor istorice, de neîncrederea invidioasă față de emigrați, imaginea și mai ales legitimitatea partidelor tradiționale ("burgheze", în vocabularul stereotip comunist, chiar atunci când era vorba de social-democrați) erau foarte îndoielnice la începutul acestui an 1990. Cu rare excepții, primii lor aderenți erau mai ales foști militanți ai acestor partide și descendenți ai acestora, persecutați de comuniști și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
aservit? Pe fondul unei mentalități încă patriarhale, apariția bruscă a modelelor de promovare feminină masculinizată de pildă femeile conducătoare, ca Ana Pauker, dar și femeile stahanoviste, tractoriste sau de alte meserii este foarte vizibilă. Și ce să mai spunem despre "burghezele" mici și mari, obligate deodată nu numai să-și câștige existența dar să și asigure traiul unei familii întregi, în situația în care susținătorii tradiționali, bărbații, erau arestați sau supuși la nenumărate interdicții pentru că fuseseră înainte exploatatori, militari sau magistrați
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Se vorbește mai cu seamă despre darwinism, materialism, ateism. Derivată din aceste opțiuni, neocolite de eclectism și empirism, orientarea spre chestiunile sociale este marcată de vehemență critică și zel doctrinar. Atacul împotriva sistemului oficial de instrucție și educație, împotriva instituțiilor „burgheze” (școala, armata, familia ș.a.), pledoaria pentru drepturi democratice (articolele Sofiei Nădejde despre emanciparea femeii stârnesc reacții puternice, contradictorii) și pentru un învățământ integral laic sunt chestiuni tratate în mod obișnuit, atitudinea fiind, de regulă, exprimată brutal, intolerant. Mai eficientă s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
Un bal la țară" și ,,Un bal la oraș" (vezi tablourile 70) de către pictorul impresionist Pierre Auguste Renoir. Surâsurile spontane și gesturile de tandrețe sunt aproape identic redate în cele două tablouri care redau lumi diferite (societatea măruntă și cea burgheză). În istoria artei, Renoir este cunoscut pentru lunga și strălucitoarea producție de portrete, în care copiii ocupă un loc relevant. Cu o sensibilitate aparte, pictorul a știut să culeagă și să reprezinte în portrete expresiile surâzătoare și gesturile spontane ale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
fiindcă ei fac parte dintr-o epocă profund realistă, iar calitatea comică nu este decât un înveliș al lor. Ridicolul personajelor caragialiene subliniază elementul odios din ele. O scrisoare pierdută este apreciată de N. Barbu ca sacră sistemă a oligarhiei burghezo moșierești, sinteza calităților odioase ale politicienilor vremii, relațiile dintre diferitele categorii sociale. Dramaturgul posedă arta tipizării: Fiecare din personajele lui rezumă comportarea, poziția, mentalitatea, cultura unei întregi categorii, păstrând totuși atribute individuale, concrete - apte a le face viabile. Astfel, Prinstanda
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]