2,180 matches
-
omului politic, personalitatea incontestabil marcantă, trecută adesea prin aspre considerente. Au rămas posterității prețioase documente, care vor urma cândva să ajungă la cei care vor sfinți poate alte locuri, vor rândui și dărui adevărul unei generații eliberate de prejudecăți. Un burghez sub stindard comunist? Preluarea funcției de către Groza la 6 martie 1945 se produce într-o conjunctură în care comunismul românesc își căuta identitatea. „Tovarășul vremelnic de drum” urma să-i împrumute ceva din distincția sa de intelectual de „școală veche
Agenda2005-40-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284278_a_285607]
-
de monarhie”. Vizionar sau robit de iluzii? Credea într-o Românie fără comuniști, deși ocupată de trupe sovietice? Iluziile sale nu difereau de cele ale vremelnicei opoziții. Detractorii săi, Luca și Pauker, care căutau de mult să-l înlăture pe „burghezul cu pălărie și baston”, nu și-au văzut visul împlinit, nu doar pentru că Stalin îl calificase ca fiind „cel mai simpatic burghez din Europa”. Îi citise pe Marx și Engels, dar frunzărise și scrierile fruntașilor de extremă dreaptă, chiar „Mein
Agenda2005-40-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284278_a_285607]
-
de cele ale vremelnicei opoziții. Detractorii săi, Luca și Pauker, care căutau de mult să-l înlăture pe „burghezul cu pălărie și baston”, nu și-au văzut visul împlinit, nu doar pentru că Stalin îl calificase ca fiind „cel mai simpatic burghez din Europa”. Îi citise pe Marx și Engels, dar frunzărise și scrierile fruntașilor de extremă dreaptă, chiar „Mein Kampf” al lui Adolf Hitler, evidențiind similitudini flagrante; pentru utopismul său, Frontul Plugarilor fiind considerat de inspirație bolșevică, opoziția îl poreclise „Burghezul
Agenda2005-40-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284278_a_285607]
-
burghez din Europa”. Îi citise pe Marx și Engels, dar frunzărise și scrierile fruntașilor de extremă dreaptă, chiar „Mein Kampf” al lui Adolf Hitler, evidențiind similitudini flagrante; pentru utopismul său, Frontul Plugarilor fiind considerat de inspirație bolșevică, opoziția îl poreclise „Burghezul roșu”. În memoriile sale „Adio lumii vechi! ”, carte oferită de doamna Lucia Proșteanu, scrie: am luat un burete și am șters de pe tabla cunoștințelor mele, toate formulele pe care le-am învățat... și dornic de a cunoaște... uriașa experiență făcută
Agenda2005-40-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284278_a_285607]
-
de misiunile lor. Atuuri certe ale morții sunt conceptul muzical al Dorinei Crișan Rusu și aportul (întotdeauna remarcabil) al light-designerului Lucian Moga. Jocul de șah al dragostei Cea din urmă propunere „în set“ a T.S.A. este un spectacol... așezat. Chiar burghez, am spune, înțelegând prin asta o anume curățenie interioară, o plăcere... civilizată (și civilizatoare) a întâlnirii cu... Marivaux. „Jocul dragostei și al întâmplării“ în regia lui Laurian Oniga se joacă pe și în jurul unei table de șah: remiză, nimeni nu
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
la culesul strugurilor și a recoltei de pe câmp. Aici Gib Mihăescu este dublat ca personaj de literar de mare succes de autorul acestui volum Al. Florin Țene. Calitățile Domniei sale de sociolog se derulează în mod fructuos atunci când prezintă lumea de burghezi, viticultori, avocați și negustori cu care Gib își petrecea timpul discutând. Boema literară este continuată și prin înființarea unui Cenaclu literar care își desfășura activitățile acasă la Gib Mihăescu. Partea a II-a a romanului este extrem de provocatoare, incitantă prin
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de PETRE DIN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383327_a_384656]
-
cu palatul regal. Și-a reluat grafia corectă abia după 1989. Remus Niculescu specializat în arta europeană a sec. XVIII- XIX (fiu de colonel cu moșie, arestat pentru simpatizarea cu grupul Noica) și Theodor Enescu pentru secolul XX (doar mic burghez, dar tot fără dosar „sănătos”) - a fost nevoit să accepte oameni de partid care nu aveau legătură cu cercetarea, cu cultura, dar care, ocrotiți și impuși de Partid, mimau specializarea. Arta populară, foarte dragă profesorului Oprescu, era reprezentată de Paul
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
Hasdeu”, fiindcă astfel se chemaseră în epoca interbelică. De fapt, pe vremea mea, instituțiile respective nici nu se numeau încă „licee”, ci „școli medii”, deoarece cuvântul „liceu” le aducea încă aminte unora dintre comuniștii radicali aflați la putere de învățământul burghez....
DAN FLORIŢA SERACIN [Corola-blog/BlogPost/383146_a_384475]
-
înregistrate. La această dată, în mod suprinzător, comerțul Vicinei cu Peră îl depășea, ca valoare și număr de contracte, pe acela al Caffei. La fel de impresionante sunt numărul și originea negustorilor implicați: 26 de nume diferite, incluzând genovezi, un lombard, un burghez din Constantinopol, dar și un faimos negustor florentin de postavuri, Donato dei Donați. Din documentele aceluiași notar nu lipsesc nici trimiterile la câțiva italieni provenind din Vicina. Mărfurile vehiculate prin Vicina nu sunt mai puțin diverse: postav și țesături apusene
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
era și el american. Convins că În ceea ce se petrecuse era mâna providenței, Nicolae Corbu s-a conformat sugestiei necunoscutului și n-a mai jucat niciodată. Mai mult, și-a schimbat radical stilul de viață, devenind ceea ce se cheamă un burghez cumsecade. Și-a luat cetățenie franceză, a Împrumutat identitatea unui fost coleg din a doua studenție, născut la Paris În același an, 1912, ca și el și s-a căsătorit cu tânăra Henriette, fiica unui modest negustor din Perpignan, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
același timp la punct, pe ascuns, noi forme de alienare pentru muncitori. Această a cincea „inimă” nu mai este un simplu oraș; acum este vorba de o întreagă regiune; industria e concentrată la Leiden, iar șantierele navale la Rotterdam. Regenții burghezi ai Amsterdamului domină provincia și controlează beneficiile, în ciuda conflictelor dintre marele guvernator al Olandei și stadhouder-ul Provinciilor Unite. Poporul trudește din greu și suferă uneori de foame, chiar dacă sclavia a dispărut definitiv din Provinciile Unite. Protestantismul eliberează individul de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
începută odată cu Ordinea economică: înconjurul lumii este acum la îndemâna armatelor, a negustorilor și chiar a primilor turiști. Democrația progresează odată cu piața: în Marea Britanie, la fel ca în Franța și în alte câteva îpuține) țări din Europa și din America, numărul burghezilor cu drept de vot crește puțin câte puțin. O lecție pentru viitor: statul autoritar creează piața, care, la rândul ei, dă naștere democrației. Pentru prima dată, „inima” Ordinii economice este și capitala imperiului dominant din punct de vedere politic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
șoc, fără gaze lacrimogene, fără tunuri de apă, fără câini, în fine, fără frâie, ca să spunem totul într-un cuvânt. Discursul asupra anunțatei catastrofe atinse punctul cel mai înalt al isteriei informative la vederea reședinței șefului guvernului, un mic palat burghez în stilul sfârșitului de secol optsprezece, când strigătele jurnaliștilor s-au transformat în țipete, Acum, acum, acum totul se poate întâmpla, sfânta fecioară să ne apere pe toți, slăviții mani ai patriei, de acolo din împărăția în care au urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dulce, apoi a roșit puțin. Era neobișnuit ca o femeie de vârsta ei să roșească atât de ușor. Poate că naivitatea era farmecul ei suprem. — Vezi dumneata, nu e deloc legat de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu cu dispreț, ci mai degrabă cu afecțiune, ca și cum recunoscând defectul lui cel mai mare ar fi vrut să-l ocrotească de săgețile prietenilor și prietenelor ei. — Lucrează la bursă. E brokerul tipic. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Beatrice! — Povestește-mi despre tine, Amory. Și pentru tine au fost doi ani oribili? Amory s-a gândit dacă să mintă și a hotărât că mai bine nu. — Nu, Beatrice, ai mei au fost plăcuți. M-am adaptat la spiritul burghez. Am devenit convențional. El Însuși a fost surprins auzindu-se ce spune și și l-a imaginat pe Froggy rămas cu gura căscată. — Beatrice, a continuat el brusc. Vreau să plec la studii. Toată lumea din Minneapolis se duce la studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în mână (Anna și‑ar putea da doctoratul în materie de ură) - dacă nu ți‑ar fi frică de nimic, n‑ai avea nevoie să urăști și atunci s‑ar instala o indiferență searbăda. Decât așa mai bine mort. Mic‑burghezul nu cunoaște o asemenea ură. Fără sentimente puternice am fi niște obiecte sau de‑a dreptul morți, ceea ce oricum se întâmplă destul de devreme. Iubesc arta în majoritatea formelor ei de expresie. Eu nu urăsc nimic, spune Sophie, pentru că nu găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îngrădire: fotografia artistică. Adversarii săi de odinioară dispăruseră pe coșurile crematoriilor de la Auschwitz și Treblinka sau acoperiseră pământurile slave. Tatăl lui Rainer depășește în fiecare zi, ori de câte ori face fotografii artistice, granițele meschine impuse astăzi Germaniei. În viața privată doar micul burghez cunoaște asemenea granițe, reprezentate în cazul fotografiei de îmbrăcăminte, iar Witkowski sen. sparge barierele înguste ale îmbrăcăminții și moralei. Mama și‑a dat seama imediat de la cine a moștenit fiul ei pornirile artistice: de la tată. Tatăl are ochi de artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
măr și sâmburii de portocală. Aceștia sunt cei mai răi. Nu sunt îndepărtați fiindcă e un sentiment frumos să ți se întoarcă stomacul pe dos. Apartamentul e plin de colțuri ticsite și de nișe în care se adună gunoaie. Mic‑burghezul are întotdeauna ceva de ascuns, de aceea există aceste colțuri. La familia Witkowski poți admira tot ce are de ascuns mic‑burghezul, fiindcă ei nu aruncă nimic. În fața acestor colțuri stă cetățeanul mereu gata să se retragă cu iuțeala fulgerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stomacul pe dos. Apartamentul e plin de colțuri ticsite și de nișe în care se adună gunoaie. Mic‑burghezul are întotdeauna ceva de ascuns, de aceea există aceste colțuri. La familia Witkowski poți admira tot ce are de ascuns mic‑burghezul, fiindcă ei nu aruncă nimic. În fața acestor colțuri stă cetățeanul mereu gata să se retragă cu iuțeala fulgerului și să săvârșească porcării, neobservat de nimeni. Gemenii sunt superiori în nefericirea lor, pentru că s‑au eliberat de toate și fac ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
orientăm după accepțiunea generală, dar când suntem între noi nu ne‑am desemna astfel acțiunile (Anna). Avem nevoie de norma general valabilă pentru ca propriul nostru exces să ne poată excita. Suntem monstruoși, chiar dacă, pentru a ne camufla, arătăm ca niște burghezi. Suntem copii de burghezi, dar nu ne mărginim la asta. Pe dinăuntru suntem măcinați de fapte rele, pe dinafară suntem liceeni. Rainer, care citește Străinul de Camus, spune că ar vrea să lase în urmă ostilitatea lumii. Când ți‑e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dar când suntem între noi nu ne‑am desemna astfel acțiunile (Anna). Avem nevoie de norma general valabilă pentru ca propriul nostru exces să ne poată excita. Suntem monstruoși, chiar dacă, pentru a ne camufla, arătăm ca niște burghezi. Suntem copii de burghezi, dar nu ne mărginim la asta. Pe dinăuntru suntem măcinați de fapte rele, pe dinafară suntem liceeni. Rainer, care citește Străinul de Camus, spune că ar vrea să lase în urmă ostilitatea lumii. Când ți‑e răpită speranța în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lăsând gluma la o parte (Rainer), când comiți infracțiuni ai nevoie de sprijinul unui om care te iubește și care în cazul său e o femeie (Sophie). Acest sprijin nu‑i același lucru cu ceea ce vede în femeie un mic‑burghez, ci mai degrabă cu ceea ce înseamnă ea pentru un tânăr artist. Când un om se afundă atât de adânc în ilegalitate, la ușa ilegalității trebuie să aștepte partenerul, un Tu: Sophie. În realitate sunt scârbit de dorințele mele, dar aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lasă să‑i cadă condeiul cu care voia să‑și noteze un vers în caietul de însemnări, iar cerneala țâșnește fără rost. Asta a fost greața sau nu? Nu, mai degrabă nu. Spațiul în care se află arată la fel de mic‑burghez ca întotdeauna. Abia dacă i se pare mai greu, mai dens sau mai compact. Dar a înțeles, precum Sartre, că trecutul nu există. Și că oasele celor morți sau uciși, inclusiv ale celor care au murit în patul lor, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
des, după cum știm. El îi răspunde pe potrivă, că se vede pe ea cum luptă cu forță împotriva sentimentelor pe care le nutrește față de el; ar face mai bine să‑și folosească energia asta înăuntru în casă, ca să stâlcească mutrele burghezilor. Mâinile lui Rainer alunecă pe picioarele Sophiei în sus, până când picioarele ei se termină și mâinile lui la fel, fiindcă sunt date, din păcate, la o parte. Ești un anarhist frumos care nu vrea decât să se răzbune. (Sophie). Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să întâlnească totuși nici un lucru de prisos care să‑i bucure privirea și să‑l facă să‑și dorească și‑n viața sa un asemenea surplus. Nici ornamente, nici frontoane, nici bovindouri, nici turnulețe sau basoreliefuri, toate astea sunt pentru burghezul care a murit și care nu mai e nici o speranță să reînvie, fiindcă, de fapt, nu mai există. Un prozaism motivat de strictețea prozaică, inerentă reconstrucției pe care o înfăptuiește de multă vreme muncitorul care locuiește aici. Puțină poezie pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]