524 matches
-
ceea ce a atras ostilitatea generalului Flavius Aetius, care i-a ridicat pe huni împotriva lor, pentru a-i ține departe de Galia Nordică. A decis așezarea burgunzilor în estul Galiei pentru a se luptă cu alti germanici, alamanii. În 443, burgunzii au încheiat cu românii un alt foedus avantajos, așezându-se în Sapaudia, în partea franceză a Elveției de azi și în sudul Munților Jură de lângă Geneva. I-au sprijinit pe români în lupta împotriva lui Attila, iar în 456 au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
români în lupta împotriva lui Attila, iar în 456 au luptat împotriva suevilor din Spania. Au ocupat Lyonul și s-au extins în regiunea Ronului spre sud, preluând Die în 463 și Vaison în 474, si Langres în 485. Regatul burgund se întindea de la Champagne, în sud, până la Durance și Alpii Maritimi. Regele rezidă la Lyon, iar moștenitorul sau la Geneva. Regatul cuprindea două populații: germanici și români. În privința religiei, familia regală burgunda nu era nici arianista, nici catolică. Regii erau
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Vaison în 474, si Langres în 485. Regatul burgund se întindea de la Champagne, în sud, până la Durance și Alpii Maritimi. Regele rezidă la Lyon, iar moștenitorul sau la Geneva. Regatul cuprindea două populații: germanici și români. În privința religiei, familia regală burgunda nu era nici arianista, nici catolică. Regii erau arieni, iar soțiile lor erau catolice. Hilperic I, fondatorul regatului de la Lyon, era arian și s-a căsătorit cu o catolică. I-a protejat pe călugării din Jură și s-a împrietenit
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
conducător asociat, s-a purtat că un roman, fiind comandant de rang superior în Italia și moștenitorul patricianului Ricimer. Gundobald a așezat doi împărați pe tron, dar nu a aspirat la un titlu mai înalt decât cel de "patricius". Populația burgunda numără 80 000 de indivizi în cadrul sistemului "hospitilas" ce fusese impus prin tratatul de la 443, reînnoit în 456 pentru teritoriile de pe Ron. Burgunzii primeau două treimi din pământuri și o treime din sclavi, împărțind cu românii jumătate din pământurile defrișate
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
împărați pe tron, dar nu a aspirat la un titlu mai înalt decât cel de "patricius". Populația burgunda numără 80 000 de indivizi în cadrul sistemului "hospitilas" ce fusese impus prin tratatul de la 443, reînnoit în 456 pentru teritoriile de pe Ron. Burgunzii primeau două treimi din pământuri și o treime din sclavi, împărțind cu românii jumătate din pământurile defrișate. Nu au primit loturile de pământ, ci doar dreptul de a ridica impozite de pe acestea, și aveau obligații militare față de rege. Așezările burgunde
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Burgunzii primeau două treimi din pământuri și o treime din sclavi, împărțind cu românii jumătate din pământurile defrișate. Nu au primit loturile de pământ, ci doar dreptul de a ridica impozite de pe acestea, și aveau obligații militare față de rege. Așezările burgunde erau concentrate în regiunea franceză a Elveției, în Munții Jură și câmpia râului Saone, fiind rare în Savoia și Burgundia, si inexistente la sud de răul Isere. Limba lor a supraviețuit până în secolul VII. Este foarte binecunoscută legea burgunda, ce
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Așezările burgunde erau concentrate în regiunea franceză a Elveției, în Munții Jură și câmpia râului Saone, fiind rare în Savoia și Burgundia, si inexistente la sud de răul Isere. Limba lor a supraviețuit până în secolul VII. Este foarte binecunoscută legea burgunda, ce se adresa populației locale române, care plătea amenzi că și burgunzii. Căsătoriile mixte erau permise, și toți oamenii liberi puteau să poartă arme. Regele avea două titluri: pentru români era ""vir iluster, magister militum /Galliae Patricius"", iar pentru burgunzi
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
și câmpia râului Saone, fiind rare în Savoia și Burgundia, si inexistente la sud de răul Isere. Limba lor a supraviețuit până în secolul VII. Este foarte binecunoscută legea burgunda, ce se adresa populației locale române, care plătea amenzi că și burgunzii. Căsătoriile mixte erau permise, și toți oamenii liberi puteau să poartă arme. Regele avea două titluri: pentru români era ""vir iluster, magister militum /Galliae Patricius"", iar pentru burgunzi era ""dominus noster rex"". Când familia regală s-a divizat, profitând de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
francilor, Clovis, a pătruns în anul [[500[[ până la Vienne. În [[516]], succesorul lui Gundoboald, Sigismund, a îmbrățișat creștinismul oficial și în [[517]], a convocat un conciliu la Epaon pentru a lua decizii în ceea ce privea eliminarea arianismului și disciplină bisericească. Burgunzii au pierdut regiunea de la sud de Driome și pe cea de la sud de Isere în [[523]]. Regele francilor, Chlodomer, l-a capturat și ucis pe Sigismund. Însă Godomar, fratele lui Sigismund, a preluat tronul și i-a învins pe franci
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
francilor, Chlodomer, l-a capturat și ucis pe Sigismund. Însă Godomar, fratele lui Sigismund, a preluat tronul și i-a învins pe franci la Vezeronce în [[524]], domniind până când a dispărut din istorie în [[534]]. Regii franci au ocupat statul burgund, dar au menținut instituțiile locale și etnicitatea regiunii. [[File:Hunnen.jpg|thumb|left|Hunii]] [[File:Eugène Ferdinand Victor Delacroix 003.jpg|thumb|Attila]] [[File:AttilatheHunonhorsebackbyGeorgeSStuart.jpg|thumb|left|Călăreț hun]] În căutare de noi pășuni, hunii și-au început migrația
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Europei în secolul V. În [[408]], Uldin, un conducător hun, a organizat o incursiune în sudul Dunării, având succes limitat . În vest, în [[425]]-[[434]], hunii au colaborat cu Aetius în Galia pentru a reprima acțiunile grupărilor Bagaudae, vizigoților și burgunzilor. Hunii s-au extins între timp . Spre [[440]], procesul de centralizare a puterii din interiorul neamurilor hunice s-a încheiat, aceștia controlând numeroase triburi, de la Caucaz până la Elba și Dunăre: ostrogoți, gepizi, rugi, sciri, heruli, longobarzi, sarmați, alani și slavi
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
(10 octombrie 732), adesea numită bătălia de la Poitiers, (în arabă بلاط الشهداء Balâ al-Shuhadâ’) "Curtea Martirilor" a avut loc lângă orașul Tours, aproape de granița dintre teritoriul Franc și regiunea independentă Aquitania. Combatanții au fost francii și burgunzii sub conducerea lui Charles Martel împotriva unei armate invadatoare a califatului Umayyad, în frunte cu Abdul Rahman Al Ghafiqi, governatorul general al provinciei al-Andalus. Francii au fost victorioși, Abdul Rahman Al Ghafiqi a fost ucis, iar Martel și-a extins
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
olandez. Printr-o serie de căsătorii și cuceriri, o succesiune de duci de Burgundia și-a extins ducatul, formând Imperiul Burgundiei care a inclus și cele Șaptesprezece Provincii. Deși însuși Ducatul Burgundia a fost pierdut în favoarea Franței, în 1477, imperiul Burgund era încă la apogeul puterii sale, când Carol V (sau Carol Quintul) s-a născut în Gent. El a fost crescut în Țările de Jos și vorbea fluent neerlandeza, franceza și spaniola, având și cunoștințe de germană. În 1506 a
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
puterii sale, când Carol V (sau Carol Quintul) s-a născut în Gent. El a fost crescut în Țările de Jos și vorbea fluent neerlandeza, franceza și spaniola, având și cunoștințe de germană. În 1506 a devenit conducător al statelor Burgunde, printre care și Țările de Jos. Apoi, în 1516, a moștenit mai multe titluri, dintre care importante fiind: rege al Aragonului și rege al Castiliei și Leonului, regate care împreună au devenit un imperiu întins în toată lumea odată cu colonizarea Americilor
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Zeelanda și Utrecht și marchiz de Antwerp; a fost și cel mai influet nobil din "Staten-Generaal" care a semnat petiția. După venirea lui Alba, pentru a evita arestarea, așa cum s-a întâmplat cu Egmont și Horne, a plecat din Imperiul Burgund și s-a stabilit în posesiunile conduse de tatăl soției lui — Contele Elector de Saxonia. Toate proprietățile și titlurile sale din Țările de Jos au fost confiscate de regele Spaniei, iar el a fost etichetat ca proscris. În 1568, Wilhelm
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
a fost ratificată de Senat. Domnia lui Probus s-a consumat în general în războaie încununate de succes, prin care a restabilit securitatea la frontiere. Cele mai importante dintre operațiuni erau îndreptate spre eliberarea Galiei de invadatorii germanici (francii, alemanii, burgunzii și longionii), permițându-i lui Probus să adopte titlurile onorifice "Gothicus Maximus" și "Germanicus Maximus". Unul dintre principiile lui era să nu permită niciodată soldaților săi să fie inactivi, și îi angaja pe timp de pace la munci comunitare, între
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
Imperiul Roman și a fost larg romanizată în cursul secolelor următoare. Centrul administrației romane a fost la Aventicum. Primii episcopi creștini au apărut în secolul al IV-lea. Odată cu căderea Imperiului Roman de Apus au intrat în zonă triburile germanice. Burgunzii s-au stabilit în vest, în timp ce în partea de nord coloniștii alamani au fost forțați să se retragă în munți. Burgundia a devenit o parte din regatul francilor în 534; doi ani mai târziu ducatul alamanilor a urmat exemplul. Sub
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
și Buchner 1954), în timp ce așa-numita "Lex Salica" (Legea salică) a clanurilor saliene, codificată pentru prima oară în 511 (Rouche 1987 p 423), era invocată sub exigențele medievale până în perioada Valois. Din acest punct de vedere, francii se aflau în urma burgunzilor și a vizigoților, neavând o lege universală după modelul roman. În perioada merovingiană, legea era memorată de "rachimburgs", care memorau toate precedentele pe baza cărora se baza, deoarece legea merovingiană nu permitea crearea de legi "noi", ci doar de a
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
includea, cel mai târziu din 509, toată Galia cu excepția Burgundiei, și reunea toate triburile francilor, s-a aflat într-o stare aproape continuă de război, de obicei civil. Fiii lui Clovis și-au păstrat legăturile de rudenie în războaiele cu burgunzii, dar au demonstrat dorință nemăsurată de mărire la moartea fraților lor. Moștenitorii au fost prinși și executați, iar regatele anexate. În cele din urmă, în 558, Clotaire I, a unit toate ținuturile francilor sub un singur sceptru. A mai trăit
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
cunoscută, în principal, din Codex Argenteus, o copie din secolul al VII-lea a Bibliei traduse de episcopul Wulfila ("Ulfilas") în gotică, datând din secolul al IV-lea. Este singura limbă est-germanică cu un "corpus" amplu. Toate celelalte, inclusiv limba burgundă și limba vandală, sunt cunoscute numai prin nume proprii transmise din surse istorice. Fiind limbă germanică, gotica este membră a familiei indo-europene. Este limba germanică cu cea mai timpurie atestare, dar nu are descendente între limbile moderne. Cele mai vechi
Limba gotică () [Corola-website/Science/314572_a_315901]
-
în funcție, dar cu mărci de ateliere fictive. Astfel, începând de la sfârșitul domniei lui Valentinian al III-lea, spre anul 450, regatul vizigot de la Toulouse emite "solidi" cu greutate mai mică, efemerul regat sueb din Spania "treimi de soldi", apoi burgunzii fac același lucru. După sfârșitul politic a Imperiului Roman de Apus, marcat prin destituirea lui Romulus Augustulus, în 476, "solidus"-ul are totuși curs. El este imitat de regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși cel mai adesea sub forma unor
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
Mainz. Pretextul religios al luptei cu necredincioșii, a fost o justificare suficientă pentru gloata flămândă ca să se năpustească asupra lor și să-i jefuiască. Ei i s-au alăturat orășenii avizi de a-și spori capitalul peste noapte și cavalerii burgunzi cu imaginație aprinsă, dar mai ales nobili cruciați sosiți din urmă. Marele persecutor, contele german Emich von Leisingen se credea hărăzit de Dumnezeu să ajungă împărat al Bizanțului și rege al Ierusalimului. Oare credea? Mai degrabă juca o farsă pentru
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
momit, și a trimis o armată sub ordinele lui Antoine de Chabannes pentru a relua controlul în Dauphiné. La 30 august 1456 prințul Ludovic a fugit în Franche Conté, apoi la Louvain, în ducatul Brabantului, pe teritoriul Burgundiei. La curtea burgundă, care în acea vreme părea concureze serios pe cea a regilor Franței, prințul răzvrătit împotriva tatălui său s-a bucurat de o primire excelentă, în octombrie primind și omagiile ducelui burgund însuși, Filip cel Bun. Acesta l-a instalat în
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
Louvain, în ducatul Brabantului, pe teritoriul Burgundiei. La curtea burgundă, care în acea vreme părea concureze serios pe cea a regilor Franței, prințul răzvrătit împotriva tatălui său s-a bucurat de o primire excelentă, în octombrie primind și omagiile ducelui burgund însuși, Filip cel Bun. Acesta l-a instalat în castelul de la Genappe. Tatăl său, Carol al VII-lea, nu a izbutit să-i obțină extrădarea. Cunoscându-și prea bine odrasla, l-a prevenit însă pe Filip zicând că dă adăpost
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
de Franța), a înjghebat o așa numită Ligă a Binelui Public. Foarte asemănătoare cu Pragueria, ei i s-a alăturat și Carol de Charolais, zis Temerarul, fiul lui Filip cel Bun. Izbucnirea revoltei a fost prilejuită de un incident cu burgunzii. În 1463 Filip cel Bun se adresase monarhului cerând ajutor pentru o expediție militară pe care o pregătea. Ludovic al XI-lea era hotărât să știrbească încetul cu încetul poziția privilegiată a marilor seniori, evitând pe cât se putea calea confruntărilor
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]