8,522 matches
-
am întors la madam Gabi, care venise din Germania. Ne-a dus într-o garsonieră în buricul târgului, vizavi de hipodromul din Paris. O cămăruță, dar într-un bloc cu totul automat și, când plecai de acasă, apăsai pe niște butoane și oprea gazul, apa, tot, lumina, plus că intra sistemul de securitate în funcțiune. Era o cămăruță, dar pentru noi era foarte bine, că ne apuca două-trei noaptea prin centru. Cât stați? 10 zile! Când terminați, veniți să-mi dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și câteva scaune șchioape ședeau în mijlocul curții. S-a oprit descumpănit. Să sune sau să se lase păgubaș? „Am să sun, că altfel degeaba am bătut atâta cale pe o vreme ca asta” - și-a zis Costăchel. A apăsat pe butonul soneriei, fixat pe stâlpul porții. După un timp a ieșit o servitoare. Ce doriți? Eu am venit... adică mi-a spus domnul doctor să trec pe la el peste o lună... Apoi treceți peste o lună. De ce ați venit astăzi? Apoi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să-și atingă țelurile trebuia să lupte, să depășească toate obstacolele, oricâte i-ar fi stat în cale. Trebuia!... 7 D oina tocmai se pregătea să intre în baie, când soneria sună prelung, de parcă cel din fața ușii uitase degetul pe butonul electric. Privi prin vizor și găsi că această vizită este inoportună, de vreme ce nu era stabilită nici o oră de meditație. Era profesoara de engleză, care în ultima perioadă mai venise așa, neanunțată, sub pretextul că Beatrice îi solicitase un plus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de nechezol? (Nechezol, denumire ironică dată unui înlocuitor de cafea). Nu, fetițo, am un pachet special din așa-zisa cafea și îl păstrez pentru Margo, că nu e zi să nu-mi calce pragul. E de ajuns să răsucesc un buton și pornește banda magnetofonului de te miri când a avut timp să acumuleze atâtea știri! Prin ea am tot orașul la picioare. Apoi spuse: Ce-ai zice și de o țigară? Dacă e bună! Extra! Îi arătă un pachet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
simți o ironie fină, dar nu răutăcioasă în spusele directorului. Așa e, pară el elegant, dar de un timp o beau mai mult rece, voind în acest fel să sublinieze starea lui sufletească din ultima vreme. Directorul apăsă pe un buton discret din spatele biroului și ușa se deschise, în cadrul ei apărând o secretară cu un zâmbet plin de bunăvoință, așteptând porunca șefului. Te rog să ne aduci două cafele. Fata dispăru precum o umbră pe ușa pe care intrase. Directorul deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
minte îi umblau cuvinte grave escroc, bandit, om de nimic. Ceea ce îi spusese ei, toate declarațiile acelea pline de dulceață erau probabil ca o înregistrare pe o bandă magnetică, puse într-un aparat și, cu o simplă apăsare pe un buton, erau redate cu fidelitate zecilor de fete, tot niște gâsculițe ca și ea. Așa ajunsese: prințesă! Râse amar. Bănuia că acest tânăr certat cu legea le produsese la multe ființe răni care, în unele cazuri, nu se puteau cicatriza toată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
temerile și incertitudinile ce-l încercau. În ziua aceea, n-a știut dacă răsărise soarele, dacă mâncase sau nu. În pragul serii se afla la casa prietenului lui. N-a fost nevoie să bată la ușă sau să apeleze la butonul soneriei, ușa era deschisă. Jan stătea relaxat într-un fotoliu, de parcă ar fi așteptat de mult un partener de discuție. De cum îl văzu pe Alex, Jan se ridică și îl Întâmpină bucuros că un musafir drag îi pășea peste prag
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
plângeam niciodată, nici mama nu plângea. O dată când ne uitam la știri, mi-a zis să dau la desene, eu n-am înțeles și mă uitam la ea. Pe ecran curgeau imagini cu avioane și apoi Mickey Mouse alerga din butonul telecomenzii apăsat puternic de degetul mamei. Cel mai bun lucru la mama era că niciodată nu se lăsa pradă tristeții, de aceea nici nu aducea vorba de tata, de altfel nici tata nu făcea niciodată nimic ca să ne amintească de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
salvase și se bucura din tot sufletul său, deși împărțit prin alte trupuri. CABINA LIFTULUI Ultimul care în acea dimineață a pătruns în cabina liftului a fost un bărbat între două vârste. Era grăbit și apăsă cât mai repede pe butonul pentru ultimul etaj; apoi își aranjă cravata, gulerul și părul. Ar fi vrut să se privească în oglindă, însă nu se putu întoarce, în spatele său se afla un puști plin de coșuri, mestecând gumă cu toată gura. Dădea din cap
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o boală a sistemului nervos. Doamna o dojeni și o lămuri că nu o poate ține în brațe pentru că nu e loc. Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dojeni și o lămuri că nu o poate ține în brațe pentru că nu e loc. Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea deveniră totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea deveniră totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând. Toți o aprobau din priviri, mai puțin fetița, care îi scoase limba, rânjind cu răutate. — Eu trebuia să apăs pe buton. Termină! Liftul se mișcă puțin, dar nu urcă deloc. Un sentiment de îngrijorare creștea în fiecare, însă nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând. Toți o aprobau din priviri, mai puțin fetița, care îi scoase limba, rânjind cu răutate. — Eu trebuia să apăs pe buton. Termină! Liftul se mișcă puțin, dar nu urcă deloc. Un sentiment de îngrijorare creștea în fiecare, însă nu aveau curajul să-l arate. Puteau să privească ceasul, dar ar fi fost ca și cum timpul care le strângea încheietura mâinii nu le
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
La ce am pierdut. Cred că am să șterg ziuă asta din agendă, nu mi-a folosit la nimic. — Vă înșelați, domnule, mai târziu vă veți aminti. — Ca de o zi pierdută. — Dacă așa considerați. — Acum pot să apăs pe buton? Nimeni nu dădu atenție întrebării. De oboseală, se așezară pe podea, apoi mâncară pizza și băură Coca-Cola. Spre dimineață li se făcu somn și fură brusc copleșiți de tristețe și milă. Simțeau din ce în ce mai acut lipsa spațiului liber plin de oxigen
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
părerile fiecăruia se schimbau pe măsură ce aflau mai multe lucruri despre ceilalți, în locul indiferenței se instaurară înțelegerea, compasiunea și respectul. Apoi sentimentele începură să fie confuze. Pe secretară nu o mai deranjau privirile bătrânului, fetița a fost lăsată să apese pe butoane de câte ori dorea, iar puștiul putea să înjure de câte ori simțea nevoia. Li se părea firesc să își imagineze că sunt ultimii supraviețuitori ai unui război nuclear sau ai unei calamități naturale. Nu se aveau decât pe ei înșiși uitați pentru totdeauna
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sau ai unei calamități naturale. Nu se aveau decât pe ei înșiși uitați pentru totdeauna în cabina liftului, și atunci se petrecu un lucru minunat: pentru prima dată începură să aibă încredere unii în alții. — Vreau să mă joc cu butoanele. — Desigur. Primul care a murit a fost bătrânul. Într-un fel se așteptau la asta. Pe fața lui se vedea că aerul închis nu îi priește, iar gândurile negre și teama au dus mai întâi la panică și apoi la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
va tăia unghiile, ea își va pensa sprâncenele; însă mirosul de curat al aerului, al cearșafului și al pielii a fost tot ce i-a mai rămas în minte după ce se treziră doamna și fetița ei. — Vreau să apăs pe butoane. Nu se poate. — Lăsați-o să se joace, e totuși un copil. Fetița nu mai așteptă îngăduirea mamei și se apucă să apese aleatoriu pe câte două-trei butoane odată ca și cum ar fi cântat la un instrument cu clape. După câteva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
minte după ce se treziră doamna și fetița ei. — Vreau să apăs pe butoane. Nu se poate. — Lăsați-o să se joace, e totuși un copil. Fetița nu mai așteptă îngăduirea mamei și se apucă să apese aleatoriu pe câte două-trei butoane odată ca și cum ar fi cântat la un instrument cu clape. După câteva secunde liftul se puse în mișcare și începu să coboare repede, dezmembrându-se din pricina vitezei. Podeaua se desprinse prima și căzu în gol și, odată cu ea, doamna și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a fost strigat: coane, te rog frumos, dacă ești amabil, să ne deschizi, că venim cu vești deosebite, care nu suportă amânare. Dar cine sunteți? Oameni buni. Prieteni de-ai matale. Ne cunoști. și o să ne recunoști de îndată. Apăsă butonul electric, poarta se dete în lături, și cei trei musafiri intrară înlăuntru. O strigătură, într-un anumit fel, către câini, îi făcu să tacă și să se retragă, fiecare la locul său. Când au ajuns la prag, conu Leonardo a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Dă un' să știu io? Habar n-am nici cum să dă drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io seva, seva. Da' fi-miu are calculator d-ăla normalu', nu d-ăsta, portabil. Tre' să fie un buton pă undeva..." "Un buton? Văd că are o sută", oftează Cateluța, frecându-și fruntea brobonită de sudoare. "Lasă literile și alelalte! E un buton asa, mai spesial." Intuiția sau întâmplarea îl fac să apese pe cel corect. Ecranul se luminează
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
io? Habar n-am nici cum să dă drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io seva, seva. Da' fi-miu are calculator d-ăla normalu', nu d-ăsta, portabil. Tre' să fie un buton pă undeva..." "Un buton? Văd că are o sută", oftează Cateluța, frecându-și fruntea brobonită de sudoare. "Lasă literile și alelalte! E un buton asa, mai spesial." Intuiția sau întâmplarea îl fac să apese pe cel corect. Ecranul se luminează, se aude și melodia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da' fi-miu are calculator d-ăla normalu', nu d-ăsta, portabil. Tre' să fie un buton pă undeva..." "Un buton? Văd că are o sută", oftează Cateluța, frecându-și fruntea brobonită de sudoare. "Lasă literile și alelalte! E un buton asa, mai spesial." Intuiția sau întâmplarea îl fac să apese pe cel corect. Ecranul se luminează, se aude și melodia cu care sistemul de operare se pune în funcțiune. Uf! Mi-a venit inima la loc. Aș afirma că și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sunt alte dedesubturi și nu vi le-a lămurit profesoru' pe toate. Oricum, ceva-ceva o fi. Nu prea îmi dau seama ce și cum. Da' dacă-i o chestie lucrativă, pun pariu că profesoru' a mai apăsat el pe un buton, pe ici, pe colo și i-a convins pe aleșii neamului că ar fi cazu' să se agite, să scoată legea cât mai iute. Au votat-o deja?". Încă nu, da' cică-i pe țeavă. Acuma, or fi ei niște
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]