530 matches
-
întrecut toate așteptările mele (pe care nici nu le aveam că nu m-am gândit). După conferință am fost la I. pentru câteva ceasuri. Dumnezeule! M-a răscolit enorm și m-am abținut cât am putut. Mi-am amintit de Buturugă, de Sandu, de cei pe care, pe rând, i-am avut aproape în starea de invazie metastazică. I., iată, femeie ca mine, dar fără norocul pe care l-am avut eu cu doctorul Blaj în 1997. Am vrut să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mon amour, Bloomington, 2003. Dana I., De foarte aproape, București, 1999-2004. Dana L., Farmecul discret al însoțirii, Hunedoara, 1962-2004. Doina St., Despre maici și cedri, Dubrovnik, 1990, New Jersey, 1991, București: 1974-2004. Dragoș Al., Prietenul meu, republicanul, Florida, 2003-2004. Dumitru Buturugă, Tratat de rămas demn în orânduieli nedemne, București, 1986-1989. Gabi Andreescu, Visul e viață, București, 1980-2004. Eva O., Gineceul nostru cel de toate vârstele, Hunedoara, 1970-2004. Florica Neagoe, Modernii ca transsubstanțializare, București, 1975-1978. Jeff Isaac, Left Liberalism and it’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă‐ n pumni, și se grăbește La copil și‐i răcorește 121 Obrăjorul . Bea apoi, și ea pe fugă Merge iarăși după asta La copil. și- i dă să sugă, Frânt‐apoi, pe‐o buturugă Stă nevasta. Singur vântul, se oprește: Peste ochi își pune‐o mână și zâmbind copilărește Curios el lung privește Spre fântână. Din Poezii pag. 118‐120 MAMA Pitpalacu‐ n grâu sughiță Iar nepoții lui După mama cea pestriță, Mai pestriți
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Doar pălăria când și când îmi cade; dar an de an eu înfloresc! Uite, c-o morală, o să-l oblojesc: Decât înaltă, cuceritoare, să-mi fie frică Mai bine, păpădie, fără pălărie...mică! P.S. Și, alta, vis-a-vis de-această întâmplare: Buturuga mică răstoarnă carul mare! Am salata mea de boeuf Motto: (dedicație lui R.Șt.) Când cei de la Desperado au cazanul lor de țuică să-l doresc pe El Dorado? Nu! Am salata mea, adică! Am salata mea de boeuf, sunt gospodină
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ale cantonului părăsit, pe când trenurile treceau în derâdere cu vremea, am observat cum alți Gustav, alți Mihai, Samaliot, Any, Hugo, Nilă și ceilalți erau fabricați din lemnele căzute din marfare, fag, brad sau pin sau din traversele părăsite sau din buturugile plopilor retezați din apropierea liniilor de tren. Așadar, aici se crea lumea de marionete-profesori și de marionete-elevi. La aceeași vârstă la care noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa după regulile lui Moș Eveniment. Înspăimântați, ne-am întors acasă, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nici o formă jocurile de cărți și asta ne-a demonstrat-o într-o tabără de creație. Eram cazați la o tabără de copii, într-o cameră cu șapte paturi. De obicei aveam trei plăceri zilnice, în ordine cronologică: cafeaua la buturugă, Mirmilica și jocul de Renz. Dimineața, George se trezea primul și făcea cafeaua pe care obișnuiam s-o bem la „masa tăcerii”, o buturugă cu diametrul de peste un metru, rămasă în fața pavilionului după tăierea unui stejar secular, în jurul căreia, așezați
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
o cameră cu șapte paturi. De obicei aveam trei plăceri zilnice, în ordine cronologică: cafeaua la buturugă, Mirmilica și jocul de Renz. Dimineața, George se trezea primul și făcea cafeaua pe care obișnuiam s-o bem la „masa tăcerii”, o buturugă cu diametrul de peste un metru, rămasă în fața pavilionului după tăierea unui stejar secular, în jurul căreia, așezați pe scăunele din bucăți de trunchiuri de copac, ne bucuram într-o liniște deplină de primele raze ale soarelui. Pentru cea de-a doua
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru, de vântul care intra și ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru, de vântul care intra și ieșea prin cele două deschizături ale clopotniței. Cum biserica era gard În gard cu casa bătrânilor, dimineața, ieșind În curte și privind cerul, cum făceam În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
decât atunci când apăreau zorii și vedeam o scânteie de lumină, apărând la fereastră. Gândul că cineva va intra peste mine și mă va ucide mă ținea trează și cu sufletul la gură, Întreaga noapte. Desigur, seara, așezam În ușă o buturugă groasă și un mic dulăpior. Ușa era din pal ( așa cum erau ușile apartamentelor ceaușiste), destul de ușor de smuls din țâțâni de către un umăr puternic. Să fac o mică descriere a apartasmentului: două camere de 4 metri lățime, pe 4,5
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Pe trei laturi, poiana era înconjurată de o râpă îngustă și destul de adâncă, o crăpătură în stânca muntelui. Ceva mai în vale curgea un pârâiaș printre bolovanii adunați de-a valma în lungul lui. Ostenit, Iuliu se așezase pe o buturugă acoperită de mușchi cu capul rezemat în mâini, încercând să își tragă sufletul nițel. Se gândea deja să facă cale întoarsă spre casă. Umblase destul pentru ziua aceea, iar acum își făcea curaj să pornească pe drumul înapoi. Mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scurgea pe spinare. Apoi pădurea dispăru din jur. Se afla într-o zonă fără copaci. O răritură se întindea în sus pe coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp deoarece printre buturugile albite de trecerea timpului, apucaseră să crească tulpini tinere de brazi. Rugii de zmeur și muri încă nedați în pârg formaseră hățișuri de nepătruns. Soarele strălucea cu putere scăldând totul într-o lumină puternică. Era foarte cald, nu bătea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
seama că ajunsese la răritura pe lângă care trecuse mai devreme. Nu ieșise în locul unde aceasta se termina, marginea acesteia era undeva departe în stânga sa, invizibilă de acolo. Chiar în față lui se deschi dea o cărare ce se pierdea printre buturugile putrezite, năpădite de rugii de mure. Primul impuls fu să se repeadă pe acolo în jos. Se răzgândi însă imediat, îi era teamă să urmeze poteca. Nu știa unde duce și nici nu putea fi sigur dacă străbate răritura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai puțin loc între ei. Dedesubt, se întindea un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră în lupta cu proprii părinți. Câteva buturugi vechi se ridicau din solul acoperit de ace uscate. Mușchiul și lichenii năpădiseră lemnul putrezit, mâncat pe dinăuntru de termite. Chiar în față, la câteva zeci de metri, un trunchi gros se prăbușise de-a curmezișul. Căzuse probabil doborât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai poată trece nimeni pe lângă ei. Haideți, coborâți! Opriseră motorul, dar lăsaseră farurile aprinse și portierele larg deschise. Tânărul agent îl trase apoi pe șeful său după un mal de pământ rămas de la construcția drumului. La vreo zece metri, o buturugă cu tot cu rădăcini, era rostogolită dincolo de șanț. Acolo se ascunseră cei doi. Puteau vedea foarte bine bucata de drum din fața mașinii. Vasilică își scosese pistolul și îi trăsese piedica, rămânând încordat ca un arc. În liniștea nopții, motorul vehiculului ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nou. Cu gânduri frumoase și simțire curată, am pornit să ne facem cunoscuți, îndreptându-ne pașii spe Bojdeuca din Țicău. Casa ne aștepta gătită cu ștergare și ouă bătute cu mărgele în strălucirea soarelui blând, primitor, cu ulcele românești pe buturugi vechi. Apoi ne-am îndreptat spre Casa Pogor, conduși de minunatul elev, Mihai Panaite, și de speciala Claudia Gherghel, încântați de grafica plină de culoare a icoanelor măiestrite cu migală de aceștia, la expozițiile lor personale. Apoi am luat drumul
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
și cu privirea înainte să vadă pe unde calcă, fiind ajutat de lumina de la lanternă, a atacat panta dealului din fața lor. Cât ai da binețe au urcat panta aceea și când au ajuns în vârf s-au așezat pe o buturugă pentru a-și trage sufletul. După aceea insul a vrut să-i sărute mâna, drept răsplată pentru ajutorul dat. Norocel, ca ars de ceva, a tras mâna și l-a dojenit. -Ce ai, bre?! Cum te-ai gândit să faci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a făcut o mișcare cu capul în semn de mulțumire și a dat a înțelege că se descurcă și singur. Ajutat de o ramură de copac pe care n-o slăbea din mână s-a ridicat cu mare greutate de pe buturugă și a dat să plece dar din cauza handicapului picioarelor mai mult se târa decât mergea și puțin câte puțin înainta. Norocel n-a stat mult pe gânduri și l-a întrebat: -Unde te duci și... la vreme de seară cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vorbește, dar din cauza necazurilor pe care le căra în spate, nu a văzut cu cine vorbește și totuși a răspuns, după care căuta să se așeze undeva pe jos, pentru a se mai odihni. După ce s-a așezat pe o buturugă mâncată de carii, care i-a ieșit în cale, a petrecut mâneca, surducului cu care era îmbrăcat, peste frunte pentru a-și șterge fruntea de sudoare și privea neliniștit în jur. Se uita în stânga se uita în dreapta dar să vadă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mi-am pierdut capul, a zis Omul. -Uite, vezi, asta este, doinind, toate necazurile vor vedea că nu te deranjează și una câte una, vor părăsi spinarea ta. S-a gândit, ce s-a gândit, Omul s-a ridicat de pe buturugă, continuându-și drumul înspre Cristinești. La un moment dat Crângul a auzit de departe o doină pe care o cânta o voce scăzută și din ce în ce mai voioasă, mai puternică, mai răzbătătoare: Crângule pădure mică Ce i-ai spus lui Ionică Am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
făcând câțiva pași spre poieniță, apare un loc unde se tăiase un copac, cu multă iarbă și cu tot felul de flori care mai de care mai frumoase, peste care soarele își revărsa în cascadă razele puternic de calde. Lângă buturuga rămasă în urma tăierii copacului am văzut un șirag de mărgele. Mintea și curiozitatea de copil m-au determinat să mă aplec și să iau de jos ceea ce îmi furase privirea. O voce disperată și profundă mi-a strigat în ureche
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Plecă spre casă înfuriată, plină de remușcări și de rușine. Fără iubitul ei alături, se simțea neajutorată. Începură să-i curgă lacrimile. Spre casă, trecea ca de obicei prin livadă. Câțiva pomi fuseseră tăiați pentru că se uscaseră și le rămăseseră buturugile, ieșite în afară. Frusina mergea repede, plângând; ar fi vrut să intre în pământ de rușine și se gândea la cuvintele Elenei. Nu mai vedea nici cărarea pe care mergea. Deodată călcă pe ceva tare, se împidică și căzu pe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
care se prelingea pe picioare. Nu vedea bine și nici lumină nu era în livadă. Ce să facă? A stat cât a stat și s-a hotărât să se ridice. Își introduse mâna prin ciorapul care se agățase în așchiile buturugii și șterse cu mâna scurgerea care nu se mai oprea. Când se uită mai bine, mâna ei era murdară de o culoare ce nu o putea distinge, dar și-a dat imediat seama că ar putea fi de sânge, pentru că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
s-a întâmplat necazul. - Tu nu ești de vină cu nimic, eu nu am fost atentă când am traversat livada. Eram așa dezorientată și cu ochii în lacrimi că nu am mai văzut aleea principală, am luat-o aiurea, printre buturugi. Frusinei îi apăruseră în colțul ochilor niște lacrimi ca niște mărgelușe de cristal. George se apropie de ea și o sărută pe ochi. - Of, dacă nu te întâlneai cu tanti Elena, nu se întampla nimic, numai ea este de vină
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
numele iubitului ei, Frusina o luă prin ploaie ca o zăludă și alergă spre casa părinților lui, cu lacrimi în ochi. Alerga și nu mai vedea pe unde calcă; pe pământ, prin bălți, prin șanțuri. Traversă livada împiedicându-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi mai departe. Cu genunchii zdreliți, udă până la piele, ajunse la curtea părinților lui George. Poarta era deschisă. În verandă se aflau câteva persoane care aprindeau lumânări în sfeșnicul mare adus
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]