530 matches
-
anevoios și mai nesigur. Urca simțind cum aerul se rarefiază în jurul ei. Răsufla din ce în ce mai adânc, inspirând cu nesaț. Ce rul era jos și apăsător. Clara îi simțea apăsarea pe umeri, insuportabilă. La un moment dat, silueta se opri lângă o buturugă, apoi dispăru printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și apăsător. Clara îi simțea apăsarea pe umeri, insuportabilă. La un moment dat, silueta se opri lângă o buturugă, apoi dispăru printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi. Se ridică de pe buturugă și făcu câțiva pași nesiguri, întinzând mâna spre un brad prin acele căruia șiroia apă. Simți că piciorul drept îi alunecă, neajutorat, în gol și privi în jos. Nu se vedea nimic. „De fapt, e atât de simplu!“, își spuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o hărțuiau pe străzi poreclind-o în cor Slănina cu Măslina, Slănina cu Măslina! socoti că, lângă culcușul ei, nimerise, ca și în alte rânduri, vreunul dintre boschetarii beți-mangă, copleșiți de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în câte 2 galbeni de om; pentru topitul cânepei în bălți câte trei zile de lucru; pentru un cazan de făcut rachiu câte 24 sfanți; pentru paie ce vor ține pe moșie câte 4 zile de lucru; pentru mărăcini și buturugi câte 18 sfanți pe an; pentru fiecare stup de al-bine câte o zi de lucru și de la fiecare om câte trei găini (vezi I. Ionescu, eodem loco, p. l49și534). Pentru asemenea tocmeli numite pentru munci agricole stoarse de la locuitorul nevoiaș
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
N-am chef să se spună că ai căzut în darul beției în casă alături de tac-tău." Era clar! Mă credea chiar pierdut! Dar și eu gândii că acest om, dacă mai stăteam lângă el, ar fi fost o veșnică buturugă neagră de care m-ași fi împiedicat cu surprindere - ori de câte ori ași fi intrat în casă. Fiindcă în platitudinea gândirii lor comune, oamenii nu sânt mai puțini imprevizibili. Ar fi găsit el tata ce să-mi spună, în zilele grele care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de vin roșu, dar nu eram în Montmartre. Nici fetele nu semănau. Studiasem îndelung problema, în timpul unei burse: franțuzoaicele aveau niște picioare uscate, nervoase, cu gleznele subțiate special ca să le poți strânge în palmă. La noi, dimpotrivă, te servea Miss Buturugă. Iar vinul se-aducea ca pe vremea lui Ceașcă, la sticlă și doar dacă „făceai consumație“. Cu coada ochiului, am spionat mesele vecine: în stânga, un cuplu înfuleca legume gratinate și spaghetti carbonara (astea îmi plăceau și mie, dar numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că dezvoltarea craniului la rasa română e admirabilă, că sunt cranii cari merită a fi în fruntea civilizației. Desigur că Hoffman n-a avut nefericirea de-a vedea căpățînele de mac de pe umerii d-nilor C. A. Rosetti și Giani sau buturuga bulgărească de pe umerii cuviosului Simion. În sfârșit Virchow, naturalist celebru, dă craniului albanez rangul întîi între toate craniile de rasă din vechiul Imperiu al Răsăritului, și cel albanez e identic cu al rasei române, cu al mocanilor noștri de azi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
puse în situații, nu le traversează natural. Puștiul nu are nici un motiv să accepte brusca hotărâre a Șefului ca el, străin luat de pe drum, să participe la concurs - nu îi este subaltern și e așteptat undeva. Vipera apărută pe o buturugă, care nu amenința pe nimeni, este mutată cu mâinile goale, puțin mai încolo, de către Puști, doar ca să vedem cum se înfrățește el cu natura, cu animalele, pe când ceilalți, corupți și artificiali, se tem de șarpe. Grupul este pus în fața unei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pământene necesare fierberii unui ou?” 3. Ca și Magellan, primul om care a făcut ocolul Pământului, s-ar putea ca într-o zi și navigatorii spațiului cosmic să strige „Pământ” 4. Oare în ce loc pe cer se află o buturugă mică în stare să răstoarne ... carul Mare? 5. Dacă mișcă‚ ține de biologie, dacă miroase e chimie și dacă nu funcționează, e FIZICĂ ... 4.4 Viitorul Sistemului Solar Sistemul Solar este menit să dispară. De fapt, de când Soarele a început
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
1996 la meglenoromânii din Grecia și Macedonia publică în „Curierul Ginta Latină” rezultatul cercetărilor sale din care redăm unele referiri la obiceiuri și tradiții. Între obiceiurile meglenoromânilor, cele de Crăciun sunt apropiate de cele ale românilor nord-dunăreni. Astfel aprinderea unei buturugi uriașe care să ardă până la Bobotează, este o practică întâlnită și la nord de Dunăre și chiar la francezi și italieni. Între foc și vatră există o comuniune de semnificații, reflectate într-o serie de cântece de viață familială și
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
garanție de existență, că reveria e capabilă să recupereze ființa." c. Animarea obiectelor Această clasă de invariante include o importantă subclasă, aceea care privește rolul special avut de lemn la conceperea copilului. "Esență arboricolă, în formă de lemn de foc, buturugă sacră sau lemn prelucrat de mâna meșterului cioplitor, păstrează urmele arborilor sacri și ale pădurii mito-simbolice. Este considerat materie prin excelență, plină de căldură și personalitate față de răceala și indiferența metalului [...]. Civilizația românească tradițională este una a "lemnului" și în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se nivelează de la ploaie tranz.: Ploaia nivelează pietrișul part. nivelat, -ă nom. nivelarea, nivelatul A SE PRELUNGI Drumul se prelungește vizibil tranz.: Ion prelungește ședința part. prelungit, -ă nom. prelungirea, prelungitul A SE RĂSTURNA Carul se răstoarnă la curbă tranz.: Buturuga mică răstoarnă carul mare part. răsturnat, -ă nom. răsturnarea, răsturnatul A SE RIDICA Blocul se ridică nestingherit în fața bisericii tranz.: Ion a ridicat copilul de pe scaun part. ridicat, -ă nom. ridicarea, ridicatul A SE SCUFUNDA Vaporul se scufundă tranz.: Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la sfârșitul anului 1958 în astfel de circumstanțe, nu au mai susținut regimul șahului din Iran în ultimele săptămâni din 1978 și nici regimul Marcos din Filipine la începutul anului 1986. Retragerea sprijinului extern este astfel mai degrabă similară proverbialei buturugi care răstoarnă carul mare, stimulând în mod serios și chiar determinând rezultatul unei crize deja existente. "Imploziile" politice pot constitui un al cincilea tip de criză. Așa cum s-a întâmplat în cazul Imperiului Austro-ungar în 1918, are loc o implozie
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
balaurului. Căci erau siguri că s-a prins un monstru uriaș. Victor intră puțin cu pantofii în glod, apoi intră ceva mai mult, apoi nu mai contează. Peștelăul ăla uriaș era însă fleașcă de obosit. Era tras acum ca o buturugă, nu mai lupta de loc. Cînd ajunge la un metru de mal Victor observă că era un somn imens și că acesta s-a eliberat de acul mulinetei și acum era liber total. Numai că amețitul nu-și dădea seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu prea sînteți ateu... La drept vorbind, nu prea. În noaptea Învierii noi mergem la biserica ortodoxă Sfîntul Nicolae. Atunci ne întîlnim acolo, spun întinzîndu-i mîna confratelui meu întru credință. Bucuria Învierii Rafael, grădinarul, despica în bucăți mai mici cîteva buturugi de guaiaba. Pentru focul din noaptea Învierii. O face cu multă stîngăcie și niciodată nu nimerește cu toporul de două ori în același loc. Privesc cu mult interes cum lucrează omul acesta care aparține unei alte lumi. Este Vinerea Mare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dezinteresat de productivitatea muncii și, mai ales, de om pentru care timpul este infinit și nu grăbește nicicum efemerele existențe umane. Ce aștept eu oare să văd în truda grădinarului? Ce mă determină să privesc atent fiecare bucată despicată din buturugă? În adîncul sufletului meu, am o vagă speranță ca pe o parte desprinsă să văd un semn de la Dumnezeu. Poate un vag contur a lui Isus Hristos sau, poate, măcar pentru semnul crucii. S-a întîmplat de cîteva ori la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în drum spre casă, venind de la Mitropolie. Speranța mă înviorează și-mi trezește mintea la viață. La noi este deja sîmbătă. Diseară va fi marea bucurie a Învierii Domnului. Rafael se apropie cu o bucată de lemn, proaspăt desprinsă din buturugă. Asta ar fi ceva, señor? Privesc atent lemnul. Da, este un desen incomplet și în bună parte cam în ceață. Un vag contur al unei cruci. Tu ce vezi, Rafael? O macetă, señor. Nu, Rafael, este o cruce. Uite, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
roată eoliană. Ce-ar Însemna asta, nu știu. Dați-mi timp de 15 gândire. Dar pentru asta, nu trebuie să ne sinucidem, cătând calul de dar - Natura - la dinți. Nu de alta, dar poate mușca. Atenție și la chestia cu buturuga mică, ce răstoarnă carul mare, adică la posibilitatea ca Natura să se răzbune. Dar treaba e Încă mai Înșelătoare, căci Natura nu e o buturugă mică; mică e doar percepția noastră despre ea, iar simțurile ne Înșeală adesea. Ca și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar - Natura - la dinți. Nu de alta, dar poate mușca. Atenție și la chestia cu buturuga mică, ce răstoarnă carul mare, adică la posibilitatea ca Natura să se răzbune. Dar treaba e Încă mai Înșelătoare, căci Natura nu e o buturugă mică; mică e doar percepția noastră despre ea, iar simțurile ne Înșeală adesea. Ca și fata morgana. Îi rog de iertare pe aceia născuți În zodia calului, adică 8% dintre noi, că le-am bătut șeaua. „Radioalmanah“, 13 iulie 1996
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a avut de-a face și cu zeii, cel puțin cu aceia germanici, el fiind cauza morții Însuși fiului lui Odin, Baldr, care obținuse neutralitatea tuturor elementelor Naturii, dar nu-l băgase În seamă pe modestul vâsc; un fel de buturuga mică... De fapt, vâscul și-a transcendentalizat victima, dându-i un alt rol, asemenea până la identitate cu cel al lui Hristos În lumea de după Apocalips, de suveran al uneia perfecte și cu totul deosebite. Și, Într’adevăr, vâscul conține o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
haidem să pornim pe potecile pădurii, desigur ale uneia deja retezate În consecința cutărei legi pe care o detest din suflet, nu din invidia că n’am ce reteza eu Însumi ci pentru că mă simt prea Îndatorat arborelui. Iată o buturugă care va odrăsli la primăvară câțiva lăstari, aceia care vor reface, de vor fi lăsați de capul lor, un nou arbore care va Îngemăna desigur două ba chiar trei trunchiuri. Iată altă buturugă, care va odrăsli doar ciuperci, acele Pleurotus
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mă simt prea Îndatorat arborelui. Iată o buturugă care va odrăsli la primăvară câțiva lăstari, aceia care vor reface, de vor fi lăsați de capul lor, un nou arbore care va Îngemăna desigur două ba chiar trei trunchiuri. Iată altă buturugă, care va odrăsli doar ciuperci, acele Pleurotus de pildă, semn că a murit. De unde știu ce va urma, de vreme ce oracolul din Delfi nu mai există demult? Păi buturuga vie, prima condiție a primăvăratecei odrăsliri, este acum doar ceva care, dormind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
arbore care va Îngemăna desigur două ba chiar trei trunchiuri. Iată altă buturugă, care va odrăsli doar ciuperci, acele Pleurotus de pildă, semn că a murit. De unde știu ce va urma, de vreme ce oracolul din Delfi nu mai există demult? Păi buturuga vie, prima condiție a primăvăratecei odrăsliri, este acum doar ceva care, dormind, e doritoare de negentropie, de o energie subtilă, pe care n’o poate obține decât de la omătul din jurul ei, acela care, undeva sus În cer, a fixat În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care, undeva sus În cer, a fixat În cristalinitatea fulgilor de nea negentropia revărsată de Soarele pe care norii Îl ascund pământului. Și așa, omătul, nemaiavând cu ce-și Întreține frumoasa cristalinitate ce-l făcea pufos, se tasează, iar În jurul buturugii vii apare un crater; nu și În jurul aceleia moarte, implicit indiferente. Dacă gerul se va mai domoli, vom purcede la tăierea viței, care nu va Întârzia, de cum va da căldura, să se pună pe „plâns“. Și adaug, prin spusele care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]