20,978 matches
-
muchea unei borduri, într-o intersecțe, chircită și putredă îl aștepta relicva diformă a unei alge. Acum; o noapte opărită ca un bordel nesfîrșit iar curvele îi ereau chiar nuanțele cu care năvălea iama - călduri și parfumuri asurzitoare. Deschise însetat buzele. Ars și de fulgerul poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva, discret, un hoit se desfăcea legănat într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
găsea nimic să intervină și nimeni să se interpună. Satie îl doborîse mușcînd din el, restituindu-i ceva vechi - o oglindă unduioasă și primitoare, în care să bălăcească neîntrerupt. Sărută peatra pe care ședea. Căutînd să se întîmple ceva monstruos buzelor lui de copil. Asprimea răspunsului îi smulse un suspin din cerul gurii. Și o dispozițe rapidă îl inflamă - să se prelingă o singură dată cu tot trupul; pe stîncă. Sperînd că toate schijele și fărîmăturile or să rămînă-nfipte-n el precum
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
public ! Și rîse, întinzîndu-i încă un trup din cele multe ce fremătau a feciorie de hîrtie nemărturisită. Orlov răsfoi hămesit cu mîinile lui albe și nervoase. O dîră de zîmbet i se tîrî atroce pe figură, făcîndu-l să-și întredeschidă buzele și să susure încet: - Sfîntul Moștenitor Gură-de-Fiere, martirul propriilor păcate și teoretician al suicidului, creatorul unei autopornografii în metru antic, numită Moșteniada, purtînd subtitlul de Tratat despre cum să-ț pui piedică singur. Un adevărat document de patologie, coane... De unde
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
în pîine de vatra mă preschimbasem, cu aluatul străpungînd văzduhurile de arțar. Coapsele mele și le-ncinsese la creștet, încoronate cu flori de lămîița, phalusul i se rotea că un șarpe nuntind în vizuina mea de zeița, cu miere pe buze l-am atins atunci în văgăuna buricului, bolborosindu-i vorbe fierbinți de femeie-mblînzită, dar cînd să-l mingii adînc și să-l frîng în brațe, dulful Korin ieși din pielea-i tuciurie și îmi musca gură, îndoind-o pînă la
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
Haidoș că un al nimănui corăbier, dar și ca un mustăcind pișicher. Slujbași nu are ca să le mai poruncească, doar pisicile și cîinii de pripas se țin după el, recunoscîndu-l că maimare al lumii de Jos, după inel. Piticot cu buzele roșii de rîs și de viață, musculos și-ndesat, zeul morții de-odinioară are barbă șugubeața, îi plac mezelicurile, să roada semințe și roșcove parfumate, să bea vin alb, să se scobească-n dinți cu furculițe cîrlionțate, să zacă-n
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
Dinu Flămând Mîngîind amenințător Fisură în dodecaedrul zorilor, noaptea și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan atîrnă zdrențe de întuneric mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
de dincolo și de departe în golul uriașei chitare de praf stelar în care energia primordială izbește ca un vițel dat la supt - frînghii ce ne țin pe dinlăuntru încleștați într-o leneșă dezlegare de zdrențe muzică - fanoane atîrnînd de pe buza de sus a Balenei-Univers ce ne soarbe din oceanul duratei și-i devenim hrană și rezonanță și impuls și nimic în suprema lăcomie a Totului...
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
femeia de serviciu, Stana, și l-am găsit pe E. Lovinescu înconjurat de un maldăr de volume care erau îngrămădite pe biroul lui. În ochi îi strălucea o lumină care îi colora obrajii puternici, un zîmbet îi strălucea în colțul buzelor. Zeci de exemplare dintr-o carte al cărui titlu deocamdată nu îl deslușeam, părea că le păstrează ascunse. E. Lovinescu apucă un volum, răsfoi primele pagini și îmi arătă numele meu tipărit cu litere mari pe prima pagină a romanului
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
danțul, ea afișează rușinea de rigoare, apoi se eclipsează în grupul de prietene. Copii mai măricei iau pruncii în brațe, ca să-i împiedice să urle. Văsîi bea și cântă fără întrerupere. Cineva aduce un pahar și îl înclină grijuliu în dreptul buzelor sale. Deodată, un om în jogging schițează un gest de nervozitate. El își croiește hotărât drum spre ceteraș și începe să cânte: Mândru cântă vioara Da' nu-i cine o-a-ngâna. Apoi se oprește și tace îndelung și confuz
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
de-acum. * * * aceasta e viața! - înfiorătoare ca urletul celulelor de reeducare/ frumoasă ca dimineața de vară în care bărbații bat coasele îngenuncheați într-un lan de lucernă ca pe o toacă la capătul lumii/ ...coală de indigo prinsă între două buze de înger, treceri hăituite de treceri! (înghițind aerul cu greutate - clipă de clipă! - altă vîrstă cuibărindu-se-n mine: trupe de păpușari plecîndu-se ceremonios la sfîrșitul reprezentației/ capetele de cîrpe ale păpușilor nimic altceva decît aceste puncte-puncte pe linia norocului
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
al puterii și convențiilor sociale. Încă de la intrare mă atrăsese un portret de femeie - era ca și cum aș fi cunoscut-o pe femeia tăcută al cărei păr roșu îi cădea într-un fel neobișnuit pe chip. Puteam să-i văd ochii, buzele și obrajii, deși fața ei se găsea în spatele unei păduri dese sau a unor gratii de fier. În mijlocul frunții ei strălucea un cristal, ochiul al treilea, lucirea adâncă a adevăratului simț al vederii: creierul. Portretul trezea în mine viziunea. Oare
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
valve pe promontoriul unui sex al cunoașterii culpabile ca loc geometric al tuturor proiecțiilor mele despre El așa petrecându-mi eu veșnicia recentă în torpoare, cu ochii pe ceas și adulmecându-L, un cal roșu își soarbe jăraticul direct de pe buzele mele de ceramică în timp ce aud cum se desface-n mine botul mugurelui de alun cum ochiul hipermetrop al liniștii din pământ afânat de rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul afânat de rumoarea unui cântec pentru pian
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
femeii percutaseră asfaltul și, alergând să sărute acel bănuț, se împiedicau de ochii de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale ea nu avea habar de aceste mătănii în serie, ducând la buze cărnoasa tulpină neagră și ștergându-și apoi fruntea cu șfichiuitul unei nuiele desfrunzite de nuc în urma acelei femei, pe trotuar, seara se aduna în sine cum ceara la baza lumânării magazinele își pierdeau unul câte unul clienții care acum se
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
Dacă ne-am mișca, Dac-am vorbi, dac-am atinge luciul, Spirala, punct cu punct imaginând somnul, Veșnicul somn al materiei, golul... Se sfarmă în cioburi ultima noastră lumină, Întunericul curge, se revarsă în lume; Seară de porțelan Rămasă pe buze, Răsfrântă-n ape de cenușă - Clipe sălbatice, clipe pustii Cresc din tăcere, se-ncolăcesc, se-adună În mii de galaxii Și eu am viețuit Și eu am viețuit la rădăcina caisului, Am supt apa, am supt lumina, Am fost mâncată
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere mărul se prinde în plasa acestui cuvânt și dacă vântul legănân- du-l ni-l aduce pe buze sângerând al cui va fi păcatul? Avem nopți și avem zile Avem nopți și avem zile, Împărțim pâinea în clipe, Îndoim apa cu sânge, Numărăm morții, măsurăm viii, Ne pipăim în oglindă pleoapele Cu pete mici de lumină. Ne creștem
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
se strecoară fierbinte și umed între mine și pătură. își pune, în semn de iubire, labele fierbinți și umede pe fața mea, șuierîndu-mi în inimă. Care începe să bată iar nebunește: nu are aer, vrea să iasă prin urechi, printre buzele deschise, prin nări. Și pentru că nu-i dau voie - "Doamne, Doamne, ceresc Tată, Doamne-Doamne-Doaaaamne..." - începe să mă izbească iute cu picioarele și pumnii în coaste, pînă ce tremur ca un camion staționînd cu motorul pornit. Respir lent, în ritmul fluxului
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
într-o scrisoare din august 1947 trimisă acesteia la Londra, unde se afla în exil: "Ruși în uniformă se văd mai puțin pe străzi; " Liberalul" apare încă; lumea noastră burgheză se plimbă mai departe, elegantă și cu cocarda zâmbetului pe buze, pe Calea Victoriei în sus și în jos; tricolorul tot mai flutură pe înălțimea Palatului Regal. Și totuși, pas cu pas, ne ducem Dracului, ca să nu spun altfel". (Dinu Pillat, Documente inedite, "22", nr. 51/2001.) Existaseră cu toate acestea în
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
democratice, cum de altfel se știa că hotărâseră, pentru tot Estul, puterile învingătoare în abia încheiatul război, garantele democratizării, defascizării, ale libertății de opțiune a popoarelor etc. Existau deci aceste semne și acea plimbare pe Calea Victoriei cu "cocarda zâmbetului pe buze", evocată de Dinu Pillat, nu era chiar expresia nepăsării inconștiente, sinucigașe, ci mai degrabă a încredințării celor mai mulți români că răul se va îndrepta, că se va reveni totuși, cât de curând, la normalitate. Tot Dinu Pillat este acela care, în
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
complet de Mirel. Lăsat în voia lui, căsca plictisit în colțul în care se retrăsese, deschizând din când în când gura ca pentru a spune ceva, apoi răzgândindu-se. În intervalele când nu căsca, arbora un zâmbet mecanic, înțepenit pe buzele întredeschise, adresat în gol nimănui și tuturor, în timp ce gândurile continuau să-i zboare la ale lui. Avea multe datorii de restituit, dar i se părea urgent necesar să înceapă deja cursuri de șofat pentru a obține măcar permisul de conducere
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Ceylan?", p. 42); iar dacă Aubrey e neconvingător în travestiul său feminin, la fel de neconvingător e, tot noaptea - în acea ultimă "noapte de catifea și de plumb" în care îl întîlnește naratorul - și ca bărbat, cu pudră albastră pe față, cu buzele spoite violet, cu cearcăne negre trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare, culoarea ochilor lui trecuse la albastrul cu licăriri aspre ale oțelului, iar pe buzele subțiate zîmbetul i se făcuse crud" (p. 44). Într-o lectură lineară, dar cu retrospecții reflexive, Aubrey devine tot mai ambiguu, pînă la ambiguitatea hermafroditică, pînă la, pentru o clipă, androginismul primordial-angelic de tipul swedenborgian din romanul lui Balzac Séraphîta
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Ce însemnează asta pentru dumneavoastră?, l-am întrebat cu o naivitate reală și deconcertantă. Lovinescu se uită la mine cu o expresie nedumerită și-mi spuse: - Dar nu e vorba de mine, ci despre dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
baltă. Nervos, înecat de tuse, își întrebă vecinul dacă din stînga lui nu venea vreun ordin. Acesta își holbă ochii de o mirare fără margini și porni automat în direcția indicată. Repede și Ilie ghici răspunsul după mișcarea lividă a buzelor. Nu mai trase. Își desprinse baioneta din centură și o fixă la capătul țevii. Apoi, fără să știe nici el prea bine ce urmărește, se ridică în picioare și vru să apuce încotrova. Se petrecu atunci un lucru ciudat. Fricosul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
fructe rotunde și argintii și țîțele ei erau un deal o punte străveche de corabie pe care urcau legați de mîini și de picioare sclavii vînați în preriile africane și țîțele ei erau fluiere în flăcări pe care se topeau buzele mele în timp ce cîntam în limba ehei leopardă un poem de desfrîu bărbăție imbatabilă și preamărire a împreunării ilimitate pe paturi verticale și țîțele ei vorbeau deodată cu cele zece mii de sfîrcuri albe ori roz tari ori zemoase în chineză în
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
preț, la nevoie chiar prin forța armelor! ... Ce vis curios! Afară începe să se lumineze de ziuă și ninge. Insula Liding abia se mai zărește. May O chema May. Nume de primăvară târzie. Avea priviri albastre, năsuc în vânt și buze de carne și fruct. Era înaltă, sinceră și subțire, dar amintirile ei sunau ciudat. Avea un copil lăsat în Finlanda și un iubit rătăcit pe ocean. Era mândră, încercată și liberă; dormise cu droguri, se trezise în frig. Se pierduse
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]