30,198 matches
-
urmă repunerea în funcțiune (după ’89) a industriei naționale de prelucrare la rece a cozilor de câine din care, după cercetări îndelungate, s-au fabricat primele site de mătase omologate. Iar după ce procesul tehnologic va continua cu prelucrarea cozilor de câine la cald, din ele se vor fabrica în serie CD-uri gata înregistrate cu recorelarea, recalcularea și indexarea pensiilor între 2005 - 2007, când o parte dintre pensionari se vor entuziasma postum în calitate de “beneficiari de onoare”, cunoscuți în popor sub numele
Fabricarea sitelor de mătase din cozi de câine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13075_a_14400]
-
va arunca-o mai Întâi, pe acel lucru e acel om strigoi... După moarte, acești strigoi se hrănesc... cu ființe și lucruri... de acelea pe care au fost puși. Astfel, se spune că o fată, fiind pusă strigoaică pe un câine, după ce a Îmbătrânit și a murit, s-a prefăcut În lup și a mâncat toți câinii din sat.“ Această credință descrisă de Tudor Pamfile este un caz particular, deosebit de cele care afirmă, pur și simplu, că cei născuți cu căiță
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
se hrănesc... cu ființe și lucruri... de acelea pe care au fost puși. Astfel, se spune că o fată, fiind pusă strigoaică pe un câine, după ce a Îmbătrânit și a murit, s-a prefăcut În lup și a mâncat toți câinii din sat.“ Această credință descrisă de Tudor Pamfile este un caz particular, deosebit de cele care afirmă, pur și simplu, că cei născuți cu căiță vor fi pricolici (n.n.: tocmai Între aceste contradicții, trebuie căutat...”Adevăratul LUP”!). b) “Pricoliciul se face
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
XV 168), din Împreunarea tatălui cu fiică-sa sau a mamei cu fiu-său. Devenind mare, la epoci nehotărâte, Îi vine o nebunie, fugind până se vede singur. Atunci se dă de trei ori peste cap, se preface În lup, câine sau altă fiară și pleacă așa turbat, să sfâșie pe cei din calea lui - chiar și pe ai săi » (VIII 92)“. e) Născut din Încrucișarea cu lupi infernali. Este una din credințele pe care le expune Romulus Vulcănescu În lucrarea
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
grăind în numele lor, dispăruți și prezenți și e doar ceea ce aud, coborînd pleoapele ne stingem spre a afla că nu murim orice stare deplină a inimii tinzînd a se reproduce, totul în jur fiindu-i răsfrîngere unde, pînă și un cîine e mai lovit de o dojană înălțîndu-și ochii spre tine - viața va mai fi oare cea care a fost? cîtă îndestulare vom afla în clipa înfiorării cîtă vreme dacă și iubirea sunt ca moartea și dumnezeu alăturări de neconciliat? să
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
sâmbătă seara, al bunului Dumnezeu dintre blocuri. Doamne, să mă hrănești Doamne, aș vrea să fiu mâtza ta cu gheare și aripi și pureci mici între gherutze! Să mă salvezi toamna din tufișuri însângerate de măceși, din gura flămândă a câinilor fără stăpân. Să mă duci la tine acasă, pe acoperișul blocului cu 13 etaje. Să mă îngădui iarna întreagă la gleznele tale, la poveștile tale cu îngeri păzitori, cu poeți glorioși, cu nopți de iunie în care ne vom legăna
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
prima tulpină de cais răsărit copilărește din crăpăturile cămășii de beton a balconului de la etajul opt. Lasă-mă, îngere, să fiu Nu-mi mai sufla în ceafă, îngere Ioan, de cine vrei mereu să mă păzești, să mă aperi? De câinii vagabonzi, de pisicile fără stăpân, de vrăbiile gureșe? Dă-mi pace, nu mă strivi cu grija ta îngerească, ia, sunt și eu, acolo, oțârică de om, o firimitură rostogolită sub mese îmbelșugate, la nunta din Caana Galileei, Văduvă trandafirie, a
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
cu mine nu stă nimeni, o mie de inși trec pe lîngă mine și ce văd nu le place, o mie de vorbe le spun și ei nu aud niciuna, de o mie de ori pot muri, vor plânge un cîine umflat pe asfalt, se vor îneca într-o mie de halbe de bere, îi voi înșira la uscat pe o mie de cearșafuri scoase la soare, le voi cînta, se vor trezi din somn și vor umbla mai departe fără
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
pe ce oră căzut pe ce rază aiurează calul Calul pietriș amar și coada înflorită Calul Inima mea Inima mea e o casă învechită dezvelită și cu iederă. Aici să aud focul sau frigul sau iarba cu glasul rece. Toamna cîinelui acoperit de frunze amuțind sub frunze. Să mă poată acoperi umbra unei vieți clătindu-se pe zid sub lună. Femei din cimitire grele cu umbrelă și cu părul înghețat femei nemișcate masive deasupra mea cînd dorm să le văd mișcînd
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
că simțim cum aripa-i face curent, Atât este de fină nemișcarea lucrurilor mari. - Să scrii că mi-ar plăcea să trăiesc mult. Strâns, foarte strâns înghesuiți amândoi în cabina de telefon Așteptăm să sune cineva. Chircit la picioarele noastre Câinele așteaptă și el. Telefonul sună, Răspund, Iar când încep să vorbesc Bărbatul de lângă mine își ferește privirea și-și lipește obrazul de geam. Oamenii pe care-i iubesc Se tem de mine. Cabina de telefon E pentru noi un costum
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
greoi, abia se mișcă Și-i stânjenește pe trecători. Dar de data asta Nu doar ochii se văd dinăuntru, Ci se vede totul. Vocea mea îl apasă pe bărbat, El se lasă în jos, Se chircește la picioarele mele, Lângă câine. Nu-mi cer iertare. în jurul cabinei se strâng Curioși care privesc înăuntru Cu mâna streașină la ochi. Contururi, pași Diminețile sunt tot mai năucitoare: Pun mâna pe clanță să ies Și știu că în momentul ăla Uit ceva. Mă-ntorc
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
în cutele hainelor vântul ce trage de limbă focul din sobă și amintirea bărcii funerare din cedru de Liban ce a purtat faraonii pe Nil sau în lumea de dincolo printre zeii nemuritori zeități cu capete de lei sau de câini al căror lătrat îl mai auzi în nopțile de insomnie în care te vizitează Osiris îmbrăcat în frac cu monoclul și mănușile albe de funcționar ale straniului domn Kafka
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
mai mult de acuma-nainte nici mai mult nici mai puțin asta-i totul, totul. XXIV. Focul mocnește sub cenușî Puțin câte puțin, dar grăbit. Mai înainte de toate taler cu două fețe în noapte mutră de tâlhar ca mâța cu câinele sub cenușă mocnește focul (Invincibila Armada) devreme după bătălie mulți viteji s-arată negri-n cerul gurii. XXV. Pe ascuns Mai devreme sau mai târziu cu fața ca luna plină din când în când cântecul lebedei ce-i făcut e
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
Ruxandra Cesereanu & Andrei Codrescu te-am regăsit pe marginea pierderii unde mi-ai dăruit un fir de păr încarnările noastre se luptau prin mileniile sucite și legate de el pe piatra stelei sirius a constelației câinelui ți-am vărsat sângele de sărbători învăluită în blănuri vânate numai sub luna plină o viață și o moarte izbucnită ca un ceai tare rusesc un șir de bărbați și femei pe continente în derivă ei au fost noi cândva
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
chiar batjocoritor. Purta un costum gri și pe umăr avea o geantă doldora de documente - totul din înfățișarea lui îmi spunea că eu și necunoscutul vorbeam aceeași limbă. Parcul deodată se golise de oameni chiar și cei care-și plimbau câinii până târziu dispăruseră - parcă rămăsesem în parc numai eu și bărbatul care înainta cu pași siguri către mine. în corp îmi apăruse o frică veche. încercam să-mi controlez expresia exterioară - în buzunarul de la pantaloni aveam briceagul armatei elvețiene, un
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
îmbăt de mine, de mirosul meu, de sîngele meu Ca un bețiv care stă cu luna plină în față Și dorința de a urina pe tinicheaua galbenă, în flăcări poate, Este suprema libertate: Să sfîrîie luna Ca o inimă de cîine Aruncată în lava unui vulcan Care s-a trezit numai pentru tine...! Ay!
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
țară profesorul Bălan, medic renumit, care le aprobă alegerea: în România nu e de trăit. Ruxandra se vede confirmată: "Vrusesem foarte mult să părăsesc România. Nu mai suportam mitocănia, murdăria, respirațiile colegilor care puțeau a băutură, aglomerația, sudoarea din autobuze, câinii vagabonzi, nu mai suportam. Știam că totul era impostură și de aceea rămânerea mea într-o țară unde de la miliardari până la cerșetori toți sunt niște prefăcuți și escroci, nu-și avea rostul" etc. (p. 19). Profesorul Bălan e un virulent
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
putregai de gard locotenentul nemort parcurge elegant fragmentele marcante pe bulevard magia se vinde la pupilă mai abitir ca un poem nuclear oamenii-furnici n-au hrana destulă și procedează la incestul primar câte-o felie de Lună mai cântă doar câinele mut latră deci latră poeții absconși se iau la trântă ca la primara mea nuntă de piatră vine și Omul cu o tarabă de gât un Truman tânăr dar mult mai adult mileniul acesta frumos și urât ne vinde la
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
feroce e clipa timpul probabil mai ascunde un trib malițios corul Îngerilor este inconfundabil și ne-ar fi necesar un sfânt mincinos vindem credință cu pelagra pe mâini și ne bate Dumnezeul adjunct oameni buni și nebuni dați drumul la câini eu mă duc să mă scald În jeratice PUNCT ! MARIA celei trimisă din cer a venit ca o lumânare eternă de departe, poate din Dumnezeu, În grota sufletului meu căzut În bernă; Eu la un pas de șaptezeci de toamne
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
soare din cerdac. Între hambare, morile descântă Litanii monotone În colind, Afară stau În stoguri, prăvălite, Paiele galbene-n căpițe adormind. Pe undeva stau oamenii la umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să-i dea stăpânei ascultare. METOPĂ II Pe orizontul câmpului de luptă Pe tot pământul dac, vin năvălind Sălbaticele triburi Înzăuate În solzi metalici zăngănind. Pe câmpul pietrei, Împietrite stau Trupuri strivite sub copite iuți, Sarmați și daci, În
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
Niculaie Furtună, omul de casă al Sionilor. Își declară adresa la domiciliul părinților, în mahalaua Filaretului, dar locuiește în cartier lângă biserica Sf. Silvestru; e cunoscut și ca "otrăvitorul", fiindcă mahalagii apelează la el pentru stârpirea șoarecilor, mâțelor hoațe și câinilor vagabonzi. Mateiu îl găsește trebăluind pe lângă reședință, becher, fidel, bărbatul necesar într-o gospodărie dusă de o cocoană trecută și o slujnică nurlie. E, cu certitudine, mai mult decât un homme de peine, cum crede la începutul mariajului; timp de
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
Dar după ce ne-a creat? Dacă ar fi El Însuși obligat să răspundă la Întrebarea aceasta, de ce ne-a creat, n-ar ști nici El ce să răspundă. (Este trist. Acum se aude destul de limpede scârțâitul unei fântâni, apoi un câine lătrând, de parcă ne-am găsi Într-un sat românesc.) Iată, eu am văzut și am simțit asta. Cel care ne-a creat nu ar ști ce să răspundă. Or lucrul acesta este măreț, dar și cumplit de Înfricoșător. (la Început
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
castel și lângă bătrânul castel se află un la fel de bătrân butuc de vie. Iar butucul Își Întinde vrejurile, strugurii și frunza bogată ca o blană verde la picioarele castelului. Par a fi un bătrân războinic impietrit, stând de strajă cu câinele său Încremeniți În veacuri. Stăpânul Înalt, drept, cu plete cenușii lungi până la pământ și barba deasă trecând dincolo de brâu, cu sprâncene dese și stufoase acoperindu-i aproape privirea, se sprijină cu dreapta-n spadă și cu mâna stângă dusă streașină
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
dese și stufoase acoperindu-i aproape privirea, se sprijină cu dreapta-n spadă și cu mâna stângă dusă streașină la ochi, pare a se uita În zări către trecut, acolo unde amintiri aproape șterse se ascund În negura veacurilor trecute. Câinele uriaș, lățos, cu blana verde, stă așezat cuminte la picioarele stăpânului său așteptând poate un ultim ordin pentru a se năpusti amarnic Într-o ultimă luptă, Într-o ultimă bătălie. Dar ecoul luptelor s-a stins. Timpul a trecut și
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
de glorie și vremuri de restriște. Popoare si neamuri au trecut dinspre trecut spre viitor, au venit pe lume și s-au petrecut din lume generații, iar colțul de rai unde i-a Încremenit Dumnezeu pe voevodul de piatră și câinele său a trecut În stăpânirea când a unui crai, cînd al altuia. Vremurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat și ei, orașele și satele arată altfel, numai ei doi au rămas aceiași ca mai de demult. Ei doi și
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]