7,416 matches
-
-l deschidea către el...In spatele perdelei de fum scos de „hornoaica” lui, Pâcu, cu ochii mijiți, părea că dormitează. Lucrurile însă nu se petreceau deloc așa. O privire atentă ar fi descoperit că ochii lui Pâcu țintesc pe cine știe care, cântărindu-l ca la spițerie...Poate nici moș Dumitru nu știa câte parale face fiecare cărăuș, așa cum știa Pâcu. El însă nu sufla o vorbă măcar despre cele descoperite în urma unor asemenea „drămăluiri”. Lui moș Dumitru îi spunea câte ceva așa pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când cine știe cărui gând șăgalnic. Moș Dumitru privea spre intrarea în crâșmă ca și cum ar fi așteptat pe cineva. De fapt el se întreba dacă a început să se înoureze. Ion Cotman, întunecat ca întotdeauna, își plimba privirea de la unul la altul, cântărindu-i cu mare băgare de seamă. Mitruță Ogaș îl fura cu coada ochiului pe Cocoșitu, fiind mulțumit de ce vede. Vasile Hliboceanu părea că socotește ceva în gând. Ceilalți se uitau în gol, așteptând să se întâmple ceva...Primul care s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce vă trebuie. Se duce în magazie. Revine cu un caiet mare, gros, cu coperți cartonate. I-l întinde: — E încăpător, puteți comite și indiscreții. Îi face cu ochiul: De-ăștia ca tine am fumat mulți. Lionel ia caietul, îl cântărește, pipăie grosimea foilor și se decide să-l cumpere. Unde plătesc? Vânzătoarea îi arată cu degetul unde să se ducă. În timp ce Lionel plătește, fata îi șoptește admirativ altei vânzătoare: — E scriitor. Colega se uită în ochii lui Lionel și oftează
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
regret și o pensie penibilă. Spre norocul ei, n-au avut copii, așa că a înfiat blocurile la parterul cărora a locuit și a funcționat ca portăreasă. Are 80 de kilograme, în viu, dimineața și 82 seara, înainte de culcare. Nu se cântărește niciodată - o deprimă. Lionel îi deschide. Înainte să apuce s-o blocheze, Agnès e în garsonieră. Închide ușa în urma ei și-i spune: — Domnule Lionel, nu m-așteptam la atâta nerecunoștință din partea dumneavoastră. Eu, care... despre dumneavoastră... cu oricine am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
două treimi de curând încheiate ale hexagramei tale, ale cărții tale, ale drumului tău către grădina suspendată a dragostei pure, către prințesa luo na, prințesa așteptării luminoase. îți așezi inima pe talerul balanței egiptene de calcar din această intersecție, îți cântărești ba-ul tău, pasărea ta cu cap de om, treimea care ți-a rămas de parcurs este mai grea decât cele două treimi tocmai încheiate, te întristezi, apoi te arcuiești și țâșnești mai departe către sufletul tău. nouă în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mesteci sănătos! MARCU: Și dumneata să porți sănătos punga. Adă gănsacul să-l duc repede undeva, să nu-mi facă, doamne ferește, vreo rușine aici, pe tarabă. Să ne vedem cu bine! Se retrage cu gânsacul. Dănilă vine la rampă, cântărește punga în palmă.) DĂNILĂ: Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Halal de tine, Dănilă! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare dragul să te uiți la ei, te-ai ales c-o pungă goală. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nici popa nu-i mai cunoaște, să fie mulțumiți că se află aici, la loc luminat, feriți de griji și de supărări. SISOE: Și-i bună tocmeala asta? Să n-ai a face alta decât să privești și să cânți cântări de laudă cu meșteșugite întorsături din gâtlej? Eu cred că nu-i drept! MAVRICHIE: Mă rog, gândește ce poftești. Dar nu mă amesteca pe mine în asemenea cugetări. (Se aude apropiin du-se cineva care fluieră o melodie cucernică.) Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
totdeauna și care iar fi adus cu adevărat împlinirea. Când se gândea la toate astea, dintr-odată devenea nerăbdător. Însă, în viață, uneori se întâmplă a se ivi piedici în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în balanță, cântăresc mai mult chiar decât însuși scopul! Cu alte cuvinte și fără să mă mai lungesc, voi spune că piedica respectivă era că Eugen fusese botezat în sânul Bisericii Catolice, fusese crescut de familia sa în spiritul dragostei divine și al
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
timp, Victor descoperise și vârsta reală a femeii, și neajunsurile trupești, ce decurg natural din această vârstă, dar, totuși, se simțea pe deplin fericit, pentru că ajunsese și el, în sfârșit, să se mulțumească întru totul cu ceea ce are, iar asta cântărea cel mai mult în sufletul lui. Privind câteodată cu regret spre trecut, își spunea: „Și când mă gândesc că, pentru o foarte lungă bucată de vreme, ajunsesem să cred, cu toată tăria, că dragostea nu există cu adevărat, doar fiindcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
însă, nu ești deloc smintită, nu îmi pari... La auzul acestei întrebări, atunci, pe loc, femeia nu răspunse nimic, dar pe față i se așezase deja o mască de adâncă tristețe dintr-odată. Bărbatul, văzând bine lucrul acesta, continuă încurajator, cântărindu-și atent vorbele: - Haide, vreau acum să știu! Văd bine că te-ai întristat brusc, iar asta nu poate prevesti deloc ceva pozitiv, dar, cu toate acestea, chiar vreau să înțeleg misterul tău, iar asta, pentru că, de-a lungul vremii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un rezultat de valoare, căci lucrul ieftin nu ține niciodată mult. „Se știe că o imagine face cât o mie de cuvinte, gândea el. Datoria scriitorului de geniu este, dacă poate, să facă ca numai și un singur cuvânt să cântărească, la rândul său, cât o mie de imagini!” Iar, la urma urmelor, chiar cu asta se preocupa Osvald neîncetat. Privitor la trăsătura aceasta definitorie pentru dânsul - perfecțiunea -, sora sa, luându-l peste picior mai tot timpul, exprimându-se într-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu un fel de patimă sălbatică, uneori părând că se adresează Luizei, alteori părând c-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva secunde, totul se cufundă într-o liniște grea, ca de mormânt. Și unul, și celălalt așteptau cu nerăbdare ca acele doctorii simple să-și facă cât de cât efectul. Pentru Șerban, acele secunde cântăriră mai mult decât orice; parcă ar fi trecut ca orele. Victoria începu brusc a da din mâini. - Trebuie să mă așez..., murmură dânsa iarăși, dar foarte anevoie. Patul se afla la doi pași distanță de ei. Numaidecât, fără să mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mult de gândit. „Surpriza” - înțelepciune, pedagogie evidentă: discurs despre satisfacția adusă de roadele obținute prin muncă, pe de o parte, și, totodată, discurs despre dărnicie, pe de altă parte. Reținem: „Cât de mare poate deveni și cât de mult poate cântări puținul pe care mai mulți oameni împreună îl oferă unora lipsiți și întristați! Acolo, unde este unire și lucrurile se fac cu dragoste, mână de la mână, puțin cu puțin, se fac lucrări cu adevărat mărețe. ...Dumnezeu răsplătește mila și dărnicia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de necrezut. Ce bucurie și fericire luase locul suferinței care, numai ce dispăruse, de pe fețele și din sufletele acestor doi părinți tineri, suferință care, parcă nici nu a mai fost. Cât de mare poate deveni și cât de mult poate cântări puținul pe care mai mulți oameni împreună îl oferă unora lipsiți și întristați! Acolo, unde este unire și lucrurile se fac cu dragoste, mână de la mână, puțin cu puțin, se fac lucrări cu adevărat mărețe. Această surpriză, Ana și Gheorghe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
slăbuțe ale ei. Să se uimească de puterea, voința și dragostea cu care le făcea și le reușea ea pe toate, îmbinând munca intelectuală cu grijile și datoriile din gospodărie, de mamă și soție. S-a gândit mult, le-a cântărit bine pe toate și, într-o bună zi, a hotărât că cel mai bine ar fi ca Maria să se întoarcă acasă la copii și să plece el pentru a câștiga. Cunoștea cât de mult s-ar fi bucurat ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mișcări moi. Îi e teamă să-i dea telefon lui Alex. Îi e teamă de ezitările lui, de amânările lui, de scuzele lui. Și atunci, de ce mai stă aici ca o femeie beată, lipsită de voință? Ridică receptorul. Parcă acesta cântărește zece kilograme. Inima începe să îi bată cu putere. Șuieră printre dinți: "Silly woman". La celălalt capăt, aude vocea lui Alex. Caldă și joasă. Trage aer în piept și se prezintă foarte precis, scurt, se grăbește să-i spună unde
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
La recepție nu era nimeni. Iar chestia asta nu putea decât să mă enerveze. Am Început să izbesc ca un apucat În masa semicirculară. Și să strig isterizat. Recepționerul, un slăbănog cu față de iepure, apăru speriat din spatele unei uși. Mă cântări o clipă, apoi, luându-și mutra aceea profesională (de amabilitate Împinsă până la greață), Întrebă pe un ton care mi se păru ironic: Ce dorește domnul meu? „Domnul tău e-n cer, măi față de iepure!”, am gândit eu răutăcios (v-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fațadă, folosea tot felul de artificii ce aveau darul de a o pune în valoare în fața cavalerului preferat. Teama ca acesta să nu afle că ea naviga în două sau chiar în trei corăbii o făcea să fie prudentă. Își cântărea fiecare cuvânt, supraetajându-l cu nelipsitul alint: toate sunt așa cum spui tu, iubițel! Cât privește celelalte ambarcațiuni, le conducea cât mai aproape de țărm pentru a nu fi învârtejite de vreun vânt rău care le-ar fi putut pricinui eșuarea, precum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pentru a nu fi învârtejite de vreun vânt rău care le-ar fi putut pricinui eșuarea, precum se întâmplă cu navele aflate în derivă. Și ceasul Timpului derula necontenit, cu o precizie matematică, zile, săptămâni, luni... * La rândul lui, Alex cântărea cu orice prilej calitățile fetelor. Cât privește Olga, el nu avea putința să o vadă decât cum și cât voia ea să-i arate ce și cum este. Ea deținea acea abilitate feminină de a-și ascunde gândurile și ochii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
el despre o persoană ce părea a fi mai bine cunoscută de către George decât de Alex. Zgârcenia destăinuirilor, date în vileag cu lingurița, îl aduse pe Alex într-o stare de exasperare și, deși era musafir, decența obligându-l să cântărească cum se cuvine fiecare cuvânt, îi ceru imperios lui George să fie cât se poate de clar. - Știi ceva George, dacă ai ceva de spus, spune, chiar dacă mărturiile tale m-ar surprinde și poate chiar m-ar durea. - Ei bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
această poveste, cel puțin așa intuiesc eu, un virus al îndoielii. Ființa asta a adunat atâta ură împotriva noastră, încât sunt sigur că are și sângele otrăvit. Să dea Dumnezeu să mă înșel! Totuși, eu te avertizez, nu te hazarda! Cântărește bine fiecare gest, atitudine, cuvânt; vicleniile unei femei sunt cu atât mai periculoase, cu cât par a fi semne de prietenie. - Alex, Alex, după tine n-ar trebui să avem încredere în nimeni, nu-i așa? - Nici chiar așa, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dintr-un cântec. Moașa îi igieniză ombilicul și-l încredință Olgăi. Aceasta depuse copilul într-un pătuc și alergă la Ina. Durerile greu de imaginat ale Inei aveau să se curme prin aducerea unui băiețel blonduț, destul de bine făcut, care cântărea aproape 3,950 kg fără scutece. Olga îl preluă de la moașă cu gândul să-l așeze într-un pătuc rezervat noilor născuți. În acest timp, nu se știe cum, soțul Rafirei împreună cu o șleahtă de rromi pătrunseră până în preajma sălii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
intenție. Mânate parcă de o nestăpânire ieșită de sub control, mâinile sale porniseră deja acțiunea. Începu să răsfoiască febril acest caiet în care nu era imposibil să găsească și lucruri secrete. Desluși însemnări lapidare ale Inei, datând încă de pe timpul școlarității. Cântărindu-l în mână, foiletând la repezeală paginile scrise, nu se putu abține să nu exclame: Măi să fie! soția mea a scris aici un adevărat roman. Curiozitatea de a-l lectura îi alungă total dorința de somn, de odihnă. Citi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prea departe de asemenea mod. Își montase, pe sub streșini, mai cu seamă la partea dinspre drum, niște sfredelituri, lucrate artistic, un fel de arcuri din fier forjat, de luau ochii mai tuturor celor care le vedeau și le mai și cântăreau, din drum. Printre direci, de la o margime la alta - niște abia observabile încrengături, care ar fi stors, multe semne de întrebare, cui le-ar fi studiat atent. Lumea, însă, nu avea nici grijă, nici timp, nici interesul, de a se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]