551 matches
-
1973), în care devoalarea misterului e refuzată, dar - în același timp - puterea de revelare se răsfrânge de la sine, luminează prin taina însăși: "E, dacă țineți minte, lâng-un grilaj îngust,/ Suflat în verzi metale și-n sticlă, un arbust,/ Cu frunze cântătoare, cu fructe de jăratic/ Precum un pom cu globuri într-un Crăciun văratic./ E-ntr-însul o putere, un fel de densitate/ Răsfrântă pe podoabe din luciurile toate/ Și dacă vrei, târâș ori prin opriri șirete,/ De dânsul să te-apropii, să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în întâmpinare cu spații rezonante de tonalități diferite, vibrând de nerăbdarea unei asamblări măiastre, de la sine, fără fierăstraie și dălți, în formă de arcă legănat-vorbitoare a convivialității. Pe lângă ea, stihia aluneca neputincioasă, lăsându-și mugetul brut cizelat în glasuri omenești cântătoare, cu vocale lungi cât canalele de-acasă, cufundate în cărăușia tihnită a apei înspre bulbii lalelelor. Vocile lor erau grădini crescătoare în gâtlejuri, cu susur molcom de vâltori bine strunite și îndiguite. Populau un arhipelag al prieteniei în mijlocul imensității, și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de sclipiri și silit să închidă ochii. Scufundă femeia în rana lui deschisă, cu senzația că doar își recuperează legitim o visceră ectopică din născare. Îi vorbi, bineînțeles, mongola veche, la care ea îi răspunse ascuțit, cu păsări de pradă cântătoare. Doar lovitura talazului naște cu adevărat albatrosul. Într-un târziu, lăsă din gheare femeia pe perna de alături. Multă vreme ea nu se clinti de lângă el, căci, abia adusă pe nou-născuta lui lume, reperele și reflexele îi lipseau cu desăvârșire
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Niculăiasa P ă l ă r i a La data de 11 iunie, anul 1977, Într-o sâmbătă, era o zi liniștită de vară. Trandafirii Înfloriți răspândeau parfum Îmbătător, iar livezile din Lămășeni erau În stăpânirea grangurilor și altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți și unul cunoscut (de la Suceava) . Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr prezența unui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Părinții și doctorii Bisericii i-au adăugat subtilități și complicații. Ornamentația a sedus creierele sofisticate, dar și sufletele simple. Acoperind Europa cea plină de păduri cu o mantie albă de biserici și inundând-o cu un flux unduitor de cuvinte cântătoare și subtile, fără echivalent la fratele mai mare, și nici în islam. Găsind în fiece iesle hrana necesară, tradiția Nova et vetera a învelit încet-încet aceste boabe cam seci, exact cum se petrec lucrurile în scoica perlieră, cu straturi de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Ouatu nu are ce căuta în literatură. * Cântecul Mioarei* S-aude, s-aude departe, la munte gomăn gomănind oile pornind. Suie și coboară zi lungă de vară ziua până-n sară, din vărsat de zori pân-la sâniori; de la sâniori pân-la cântători. Pe-o gură de rai dincolo de plai ies trei turme mari cu trei păcurari; unu-i moldovean unu-i ungurean și unu-i vrâncean. Iar cel ungurean și cu cel vrâncean mări s-au vorbit și s-au sfătuit ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
una în istorie: „Și iei, frate, să vâneze,/ Bălțile cu peștili/ Șî munții cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar când fu duminică,/ Ei mi se sculau în zori,/ După glas de cântători,/ Când dorm toate apele,/ Când tac toate frunzele./ Și daca mi se sculau,/ Fața albă că-și spălau,/ Cruce la Domnu-și făceau,/ La icoane se-nchinau,/ Din cas-afară ieșeau,/ ’ N grajd de piatră că intrau,/ Caii de frâu că-și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este în mod fundamental mijlocită de un arbore considerat sacru în mentalul românesc: salcia. Botezul încheie și desăvârșește procesul inițiatic prin capacitatea lui de a anula formele superficiale de existență și de a recrea viața. În basmul Pomu raiului, puiu cântător, bobul mărgăritar, cules în Fărcașele, Olt, protagonista (mezina ce promite să-i nască prințului copii cu embleme astrale) este îngropată de vie și ținută astfel până ce fiii ei cresc și demonstrează îndeplinirea făgăduielii. Aceasta implică necesitatea ca descendenții ei, de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
intenția acestui statut nubil creează contextul rupturii de nivel existențial. Plecarea lor, similară cu cea a dalbului de pribeag, are și o explicație pragmatică; numeroase plante de leac necesită recoltarea înainte de răsăritul soarelui: „În revărsatu de zori,/ În glasu de cântători,/ Ele mi-a plecat/ Și mi-a mânecat/ Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată” (Idem). Asemenea chinuitei nurori a babei Dochia, fecioara de 15 ani dintr-un basm cules de G. Dem. Teodorescu este trimisă după fructe imposibile în timpul calendaristic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rock, jazz, șansonete, după cum se nimerea. Iar bolnavii se comportau și ei după cum se nimerea. Fredonau, se hâțânau în ritmul muzicii ori rămâneau absenți, într-o încremenire inaccesibilă. Nu știu dacă înțelegeau cu adevărat ceva, sau dacă simțeau nevoia timpului cântător doar pentru a nu fi siliți să audă neîntrerupt croncănitul ciorilor aciuiate în vârful plopilor ori zarva cumplită din propriul lor creier. Ceea ce știu sigur e că n-am dat acolo peste nimeni care, ajuns nebun de pe urma persecuțiilor politice, să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fie un scăunel galben, aici unul roșu și în fundal e albastru. Am cerut și ajutorul unui prieten de facultate, e un violonist, cu grupul lui. Tovarășul Ilie de la Pontaje și-a manifestat interesul de a se alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama, i-au mijit niște lacrimi în ochi. Tanța nu și-a putut stăpâni prea bine bufeurile ei de menopauză și s-a înroșit în timp ce cârâia amenințător „Eroi au fost
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de farse și fleacuri, purtător de papioane ridicole e Christopher Walken. Iar mama ei deși o umilă spălătoreasă obeză e John Travolta. Ideea de Travolta pe post de mamă, de sursă și matrice, de fons et origo a acestui fenomen cîntător și dansant sună nu doar dărîmător de comic, ci și plauzibil, dată fiind însemnătatea contribuției travoltiene din Grease (1978) la îmbunătățirea mobilității unei întregi generații de pelvisuri adolescente. (Apropo, Michelle Pfeiffer a pus și ea cîndva umărul la propășirea musicalului
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
femeia lui Lot. Un deceniu mai târziu, În Alpii maritimi, am observat odată cum iarba se unduia șerpuind În urma mea pentru că un polițist rural gras se târa pe burtă după mine, ca să vadă dacă nu cumva pun capcane pentru păsări cântătoare. America a manifestat un interes și mai morbid decât alte țări față de activitățile mele de gladiator Înarmat cu plasă - poate pentru că aveam patruzeci de ani când m-am stabilit aici și cu cât e individul mai bătrân, cu atât mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în lumina unui sfârșit de lume : „Veneam din structuri de memorie ;/ Auzisem în Agora un glas blestemându-i pe greieri ;/ .../ absurd fiind și surd la destine și cântec/ acel ce întoarce pe dos organica fire/ .../ Vă dau universul uscat, gâtuind cântătoarele ;/ uscată, galbenă,/ fața pământului v-o las invadată/ de mări de furnici Solenoxis ! (de fapt : „solenopsis”, dar x-ul e mult mai brizant - n.n.) ;/ Greierii nu au ucis niciodată !/ .../ formica lume de Solenoxis ca o cerneală se-ntinde/ pe continente
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a festivalului. Totuși, m-am acomodat fără să am coșmaruri în care patul de fier de deasupra mea se va prăbuși peste mine. Singurul lucru ce m-a șocat a fost „festinul” în care ni s-au servit păsări mici, cântătoare, în farfurie! Am refuzat să mănânc, cerând o porție simplă de orez, mândră ca un samurai. Și acest „festin” mi se arătase în visul de la Stockholm. Beuvry e ca un oraș mic sau un sat pierdut într-un orizont plin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
suprarealism. Și suprarealismul ne este familiar și strict necesar; am trăit în suprarealism, ne-am deprins cu fructele lui, cu copacii și frunzele machiate, ne-am deprins cu fanfara. (Suntem "fanfaroni", credea, în acei ani, un copil denumind astfel pe cântătorii din fanfară.) Nimic mai echivoc decât reveria, dar nici mai solid nu-i nimic decât reveria. La "trecut", reveria se simte în opera istorică; nu se poate reconstitui o istorie fără a i se transmite ceva din "reveriile" autorului. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu prelucrarea de opere de colportaj: Cântări de stea, Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadan, Năsdrăvăniile lui Nastratin Hogea, Istoria lui Bertoldin, Noul Erotocrit și altele. Cu pretenții de poet liric, Pann și-a adunat poeziile în Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului, amestecîndu-le cu producții străine. Aceste cântece de lume sunt vulgare și lamentoase: Hotărât sunt or să mor, Or ca să te am amor: Că din ceas ce te-am zărit Mințile mi s-a zmintit... Povestea vorbei e o falsă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
45, constituție forte, nu prezintă pe suprafața corpului leziuni remarcabile. Figura lui este habitantă, căutătura lui este lipsită de expresiune. Mișcările dezordonate, atitudinea puțin cuviincioasă. La întrebările ce i se adresează răspunde direct, el pronunță unele cuvinte cu o voce cântătoare și monotonă. Astfel: bună dimineața d. Doctor, dați-mi două pachete de țigări. Și aceasta fie ziua, fie seara, fie cu țigară în mână, fie fără. Altă dată, ca un echo repetă cuvinte ce se pronunță înaintea sa, în fine
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Ca un râu fără murmur, Ca o pasere tăcută, Ca o casă ce stă mută Și pustie împrejur; Astfel sunt și eu, vai mie! Formă fără melodie, Pur spectacol făr’ idei! De când dânsa nu-i sub soare Și puterea-mi cântătoare A perit cu moartea ei! M.I. Ellias Observați bine că, de la cea dintâi și până la ultima literă, totul este vag, absurd, rece, mistificat, fără creier și fără inimă, o adunătură de silabe sonore. Titlul Eu și ea ne face a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
desemna tot așa de bine o hàrpă ca și o monetă turcă falsă. [Cele cinci versuri de la început, debutând fiecare prin câte un mare Ca formează o superlativă cacofonie.] Apoi «un fulger fără tunet», «o formă fără melodie», «o putere cântătoare», tot vorbe în vânt, fără nici un înțeles. 88 bucureștii de altădată În fine, un «vai mie!» era necesar, pentru a completa timbrul 49 sinagogic al acestei bufonade. [A doua zi o trimisei prin poștă la Convorbirile literare.] Am câștigat rămășagul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Niculăiasa * P ă l ă r i a La data de 11 iunie, anul 1977, Într-o sâmbătă, era o zi liniștită de vară. Trandafirii Înfloriți răspândeau parfum Îmbătător, iar livezile din Lămășeni erau În stăpânirea grangurilor și altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți 202 și unul cunoscut (de la Suceava)203. Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
șarjă (1950) și celelalte volume, încununate cu mari premii oficiale, cântă retoric revoluțiile, comunismul, pacea, asaltul cosmosului (succesele sovieticilor), figuri din istoria națională, patria. În mare măsură ratate artistic, aceste versificări de ocazie lasă, pe alocuri, la vedere pe poetul cântător absolut, autorul însuși fiind conștient, în chip dramatic, de predarea busolei valorice: „Am și hulit, / și mi-am sculptat din clipă zei, / voi știți mai bine ce-am iubit, / prieteni, prietenii mei” (versuri apărute postum). Din mormanul de discursivități teziste
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
înflorită sînt atacate, invadate, distruse. Tortura sonoră se diversifică de la o clipă la alta și nimeni nu-i mai poate scăpa. Se pare că există o pasăre capabilă (și mai ales dornică) să imite ciripiturile și trilurile oricărei specii de cîntătoare din vecinătatea ei. O imitatoare de geniu, un fel de poetă specialistă în parodii sau doar un epigon al maeștrilor pădurii, o decadentă sau o postmodernistă talentată. Este vorba de graur. Oamenii se războiesc cu graurii pentru că dau iama, în
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
le dăruiesc că jucării./ Cîndva, am fost și eu rîvnita așa,/ mama ținea zahărul candel pe burtă și mă chema:/ - hai mînza, călărește spre lumea noastră,/ am aprins candelabrele,/ ia metroul rosu-albastru,/ ceilalți călători au par din flori și guri cîntătoare,/ închină-te înaintea lor si-alunecă pe toboganul de mohor" (Delir pentru fiul din Neverland). Iar metaforele sînt ele oare altceva decît numere ale unui circ infernal? Poezia e altceva decît veselia Infernului? Concepția lui Camus a progresat de la cea
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]