3,622 matches
-
o finalitate onto-axiologică la un poet hindus, a cărui filozofie reflectă prin excelență echilibrul uman-divin. Amintim deschiderea către eternul neînțeles al marilor creații, evocată de Eminescu în acea bijuterie prozodică Dintre sute de catarge: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară veșnic îngânându-l Valurile, vânturile. În poezia Peste vârfuri, ideea poetică a eliberării în inefabil pleacă de la o concretitudine a naturii, lunecarea lunii pe cer, se interiorizează apoi cu ajutorul sunetului de corn, deci al muzicii, care, prin natura sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a eonului de sus și a demiurgului care nu poate evita să producă suferință umană și eonică. Doina, unicat românesc, este o expresie de înaltă noblețe a inimi, și profundă rezonanță a suferinței metafizice: "Eu nu cânt că știu cânta,/ Cânt că-mi doare inima." * Că suferința este stare filozofică apare mai ales la Eminescu și Leopardi: "E funesto à chi nasce il di natale"pentru că totul este deșertăciune, durere și apunere. Georg Trakl semnează una din cele mai tragice poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
arta, cultura au devenit o demonstrație a neputinței valorice. Prin urmare, iată pericolul pentru regina culturii Poezia: nu doar desființând orice regulă prozodică ritm, măsură, rimă, acestea reflectând nevoia ontologică apriorică a omului de armonie astfel că dintotdeauna poezia este cânt, ci mai ales, ignorând logica internă a ideaticei factor sine qua non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat Acel suflet, acea pasăre fără lăcaș Ce zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm cunoscut la altul neștiut, aleargă ! Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat și de cântul său unic: Nu aici ! nu aici ! mereu în altă parte ! Poetul însuși se confundă, devine zborul eliberării radicale, dincolo de dincolo, zbor care nu se mai oprește și care nu mai știe de sine. * Revelația transposibilului a fost experiența fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bisericii să se facă în sensul invers mișcării aparente a Soarelui; - crucea cu opt extremități să fie înlocuită de cea cu șase;cuvântul “alleluia” (Slavă Ție, Doamne! - în ebraică) să fie repetat nu de două ori, ci de trei ori; - cântul religios, cu interpretare la unison, să fie înlocuit de o cântare cu interpretare pe mai multe voci; - preoții să nu mai fie aleși direct de enoriași, ci să fie numiți de către clerul înalt. B. A. Uspenski susține că rascolul bisericii
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele și preconizează educația copiilor de vârstă preșcolară(3-6ani) în instituții publice, sub îndrumarea unor femei pregătite în acest scop. Poveștile, legendele, cântul și jocul ocupau locul central în formele de activitate pentru aceasta categorie de vârstă. Aristotel(384-322 î. H.), în lucrarea sa „Politica”, considera că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”. Considera că înainte de șapte
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
mod clar mai neplăcut chiar și decât faptul de a visa că mori. Asta însemna să viseze că vrea să moară și nu poate. Se scutură ca luat de friguri. Oile, nițel amețite, tăcură câteva minute, după care își reluară cântul lor de oi. Ce lipsea? Tăceți o secundă, vă rog, promit să-mi imaginez pentru voi data viitoare o pășune cu mult mai reușită, mai verde, mai grasă... Atât, o secundă de liniște. Cer prea mult? Deodată, cuprins de o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și când ajunge la urechile sale acest stupid sfat conform căruia este o oală de greieri capul său, își recită acest fragment poetic, ce l-a compus spre a și-l oferi în dar: Iubiți greieri ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț comun, de gândaci murdari, greieri muți, sărbătoresc abil nocturn. Răsună aceste oale de ecoul cântecului vidului. Acesta este
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care ajunge să fure lui Sancho Panza. Are dreptate maestrul Pedro, care îmi servește bine de servitor: nu trebuie să mă bag în desene, ci să fac ceea ce don Quijote îmi trimite, că va fi cea mai adecvată, urmându-mi cântul, fără a mă băga "în contrapuncte care sunt de obicei șmecherii", și ceea ce don Quijote îmi trimite este că să nu mă exalt, să urmez epilogul meu în linie dreaptă fără a mă pune de-a curmezișul "că pentru a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Cuvânt inventat de Unamuno, cu sensul de eu colectiv, eu-uri. 17 Elena a fost cauza cumplită a războiului, dar au murit pentru moartea lipsei de onoare. Horațiu, Satire, 13, vv.107-108. 18 Nedemn/putere ce, ocultă, stăpânește peste rău, Cântul XXVIII "Către sine", vv.14-15. 19 Băutura făcută din flori de tei este considerată a fi antispasmodică. 20 Erostrat a fost grecul doritor de celebritate care a dat foc templului Zeiței Artemisa din Efes (una din cele șapte minuni ale
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bazează pe nemurirea plasmei germinative și pe ideea că evoluția este un fenomen dependent de diferite achiziții de-a lungul a numeroase generații. 22 Fraților, într-o vreme lui Amor și Moartea/i-a asediat soarta. Leopardi, Amor y Muerte, Cântul XXVII, primele două versuri. 23 Malagueña este un cântec popular din provincia Málaga. 24 Solitar. Este vorba de jocul de cărți ce se joacă de unul singur (fr. Solitaire). 25 Gaz incolor, cu miros penetrant, compus din nitrogen și carbon
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a genului dramatic ce a ajuns să culmineze cu operele celor trei titani care au dominat antichitatea elenă? Întotdeauna intereserul pentru chestiunea originii riscă să înfrunte misterul; este și cazul tragediei grecești care, după Aristotel, s-a născut din ditiramb, cântul liric intonat în cinstea lui Dionysos de un cor dansând în jurul unui altar al zeului, în timp 7 ce asistența se închina. Coriștii, purtând măști în chip de țap (grec. tragos = țap, de unde cuvântul „tragedie” - cîntecul țapiloră, simbolizau pe satiri
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
să ducă o viață morală desăvârșită și să-și cinstească arta. Pregătirea lor era foarte serioasă. Se cerea ca actorul să aibă prestanță scenică, pentru a putea interpreta roluri impunătoare. Toate elementele artei actoricești erau cultivate cu mare grijă: declamația, cântul, dansul 1. Actorii purtau măști, care accentuau trăsăturile și măreau figura, având pictate pe ele pasiunile dominante pe care personajele le întruchipau. Trebuie amintit caracterul convențional al acestor măști; astfel, un om ras însemna un bătrân nenorocit, un om alb
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
are privilegiul de a se Întoarce tot În natur?, În marea care-i cânt? „sublima durere" din momentul În care Orfeu ?i-a aruncat harfa În talazurile ei albastre: „ De-atunci marea-nfiorat? de sublima ei durere, În imagini de talazuri, cânt-a Greciei c?dere ?i cu albastrele ei bra?e ??rmii-i mângâie-n zadar... ". De?i oră?ul „cu dome albe str?lucind În verde crâng" s-a risipit În undele m?rii, cântecul lui Orfeu, preschimbat În murmurul greu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
greu atinsă, Într-un moment de hâr numai, coincidentia oppositorum" (Zoe D.Bu? ulenga). Iar aceast? armonie este posibil? numai În lumea • superioar? a ideilor („izvoare ale gândirii") sau În spa?iul magic al naturii str???tute de „râuri de cânt?ri": „În aceast? viziune orfic?, universul eminescian se Insufle???te muzical, plenitudinea mult visat? a macro ?i microcosmosului exprimându-se În armonii sonore ", (Zoe D.Bu?ulenga) pe care doar astrele („stele albe sun? În aeriene coarde rug?ciunea universului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sale artistice (idee pe care chiar Eminescu o subliniaz? În versurile „Scrisorii I"): „ Poate vreun pedant cu ochii cei verzi, peste un veac, Printre tomuri l? cuite a?ezat ?i el, un brac, Aticismul limbii tale o s?lpun? la cânt?ri, Colbul ridicat din carte-? i l-o sufla din ochelari ??i te-o strânge-n dou???iruri, a?ez?ndu-te la coad?, În vro not? priz?riț? sub o pagin? neroad?". [...] „Astfel Inc?puț pe mâna a oric?rui
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
prin rimă deschis?, ci ?i la nivelul imaginilor artistice) este o dimensiune fundamental? a crea?iei poetului. În opera să, toate apele au virtu?i muzicale: „apele plâng clar izvorând În fântâne" (Sară pe deal), „Îngâna-ne-vor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin? a), „murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" {F?t-Frumos din tei), „al m?rii aspru cânt" (Meii om un singur dor), „izvorul prins de vraj? ????rea sunând din valuri" etc, des? văr?ind frumuse?ea magic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
toate apele au virtu?i muzicale: „apele plâng clar izvorând În fântâne" (Sară pe deal), „Îngâna-ne-vor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin? a), „murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" {F?t-Frumos din tei), „al m?rii aspru cânt" (Meii om un singur dor), „izvorul prins de vraj? ????rea sunând din valuri" etc, des? văr?ind frumuse?ea magic? a acestui „Eden" al poeziei eminesciene, unde „pe-um?rul Dochiei mandre cânt? pas?rea m?iastr?" (Memento Mori). Lacul, ca
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
t-Frumos din tei), „al m?rii aspru cânt" (Meii om un singur dor), „izvorul prins de vraj? ????rea sunând din valuri" etc, des? văr?ind frumuse?ea magic? a acestui „Eden" al poeziei eminesciene, unde „pe-um?rul Dochiei mandre cânt? pas?rea m?iastr?" (Memento Mori). Lacul, ca stare de suflet, ca mod de a fi În acest univers „orfic", are propriul s?u „glas" („Îngâna?i de glas de ape") ale c?rui ecouri „ating" Ins??i „r???cină
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
simbolizând curgerea, trecerea timpului, izvorul revărs? asupra peisajului p?durii, vraja cântecului s?u: „Hai În codrul cu verdea?? / Und-izvoare plâng În vale" (Floare albastr?); „numai murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" (F?t-Frumos din tei); „Îngâna-nevor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin?a); „vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; / Ele trec cu hărnici unde ?i suspin?-n flori molatic", „Singuratece izvoare fac cu valurile larm?" (C? linfile din poveste); „izvorul prins de vraj? / R???rea sunând din valuri" (Povestea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
izvorul, luna), ci ?i prin simbolul teiului În jurul c?ruia universul I?i organizeaz? semnifică?iile dup? alte legi; ritmurile vegeta?iei („flori de tei deasupra noastr? / Or s? cad? rânduri-rânduri"), parfumurile difuze, muzica apelor („Îngâna-ne vor c-un cânt / Singuratece izvoare"), starea de vis („vom visa un vis ferice") comunic? o altfel de lini?te ?i armonie a universului („Adormind de armonia / Codrului ??țuț de gânduri") reintegrarea, prin vis, prin somn, În primordialitatea naturii ?i prin această, reg? sirea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
că scorburi de ț?mâie" În palatul codrilor str??? țuț de „mandrele c???ri" pe care luna a?terne „pulbere deargint"; p?ianjeni ?es „dintr-un copac În altul" pânze de diamant, pe care se plimb? rază lunii, iar greierii cânt? că ni?te „orologii aruncate-n iarb?"; palatul „de stânci" al zânei avea drept strea?în? „un codru vechi", iar colonadele erau „mun?i În ?ir"; sc?rile negre „de stânci" duceau „sus În palat", ??tre o vale adânc?? ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pate n munte"; acolo este lumea „dumbr?vilor de aur cu poiene constelate", a „codrilor de argint ce mi??? a lor râuri minunate", a „p?durilor de aram? ro?? r?sunând armonios" inundate de „p? durile de flori"; acolo „fluviul cânt?rii" trece prin „p?duri de basme". În „nemaiv?zuta feerie" a codrilor, cerul I?i revărs? lumină prin „oglinzile m?re?e ale stelelor icoane" În „pulberea de-argint" a plaiurilor verzi; aerul „scânteiaz?" În „unde albastre", iar luna
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lucruri nemaiauzite. Și ea știa lucruri minunate pe care alte femei nu le știau face. Dar ce spun eu: nici nu auziseră de ele.Era meșteră la fel și fel de minunății: cânta prin casă, dar nu orice fel de cânt, glasul ei dimineața era ca cel al cintezoilor, iar ziua ca al ciocarliei. Degetele ei lungi trăgeau firul de mătase prin ac și Împungeau și iar trăgeau și iar Împungeau, brodând păsări și flori argintii. Păsările veneau de-și luau
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de săptămână, Petre o invită pe Ana în pădure. Pregătiră sucuri și sandvișuri, luară o pătură, cu Toni și cu Pic după ei merseră spre poienița cunoscută. În pădure era răcoare și bine, nu se auzea decât foșnetul brazilor și cântul păsărelelor. Ana începu iar cu întrebările: Tată, am găsit acasă, în bibliotecă, mai multe cataloage cu bijuteriile tale, pregătite pentru diferite expoziții din țară și străinătate. Printre ele am găsit un catalog pe care l-ai prezentat când ai expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]