773 matches
-
cu mare, să dreagă stricăciunile,*Au bocănit până seara. Lui Chirică i se surpase un perete. Fetele alergau după chirpici, să-l lipească la loc. La Spiridon potopul dărâmase o magazie, iar la zidari căzuseră ferestrele. Când s-a uitat cârciumarul mai bine, a văzut că apa intrase și la el în pivniță. Până la gură se umpluse beciul. Butoaiele se mișcau greoi în nămolul gros. Și-a chemat nevasta și băieții de prăvălie. Până a doua zi au scos afară gălețile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o coșcoveală și o spuzeală verzuie de igrasie. Mucegaiul urca pe neștiute. Iarna aceea degeaba au ars zidarii focurile. În odăi rămăsese un frig ascuns și un miros de putregai. Pereții nu mai prindeau varul, care se fărâmița și cădea. Cârciumarul își spoise casa pe afară, să nu se mai cunoască urmele prăpădului. - Uite ce face banul! spunea acarul lui Spiridon. Parcă pe casa lui n-a plouat! Și privea la odăile lui. Acestea aveau pe afară dungi albăstrii ca floarea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădu zăpada, bălegarul proaspăt îngheță și pervazele se surpară. Noaptea, frigul se strecura pe sub cercevele. Oamenii se strângeau unul într-altul. Noroc că erau mulți și din răsuflare se mai încălzeau. În casa lui Stere, ardeau godinurile, nu se cunoștea... Cârciumarul n-avea când să se mai gândească la necazurile altora. Umbla după vin ba la Buzău, ba la Focșani, că negustoritul așa este, nu trebuie să tragi în același loc. Omul, cât e el de bun, se face al dracului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund era plin de pisici, niște pisici boierești de Angora, leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bine. Tot la drum de seară se arată, că de casa lui a uitat, nu-i așa? Și când se întoarce, tot fără dragoste se întoarce și cu sufletu-n altă parte. Văd lacrimi și supărare... - Așa e... Încuviință nevasta cârciumarului. - Da cade bine, pe urmă, că or să se certe, uite aici.... Degeaba privea Lina, nu înțelegea nimic. 327 Ghicitoarea strânse cărțile. - Au obosit, spuse. Mai dă pe la mine să-ți mai ghicesc. Aglaia se îndesă mai către Marița: - Da
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi înjurase că abia mergeau. Au trecut Piteștiul. Începeau pădurile. Dealurile, toate, roșcate. Se vedeau livezile și viile. Pe drumurile pline de praf coborau care. Vântul scutura floarea-soarelui uscată și frunzele de tutun. Cum îl mai chemau plopii Drăgășanilor pe cîrciumar! A dat ghes cailor. - Se grăbește jupînul! ziceau căruțașii. Îi dă inima brînciî Au trecut bariera orașului într-o goană sălbatică. Urcușul era ușor. Drumul îngust și întortocheat printre viile negre i s-a părut nesfârșit lui Stere. Oamenii -lau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drumul iute-iute. Muierea se mai împlinise, avea chipul îmbujorat și părul îi căzuse pe frunte, umezit. Stere s-a dat jos și-a lăsat căruțele. Le-a strigat oamenilor să-I aștepte în marginea orașului. Voica se oprise încurcată în fața cârciumarului. - E-adevărat? a întrebat-o el. Femeia privea încurcată în pământ. Avea la gât salba cumpărată de el și în urechi îi jucau cerceii de argint. - Pleci la Cepari? - Da, plec, a îngînat femeia cu sfială. - De ce nu m-ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sfială. - De ce nu m-ai așteptat? a mai întrebat Stere cu teamă și furie în glas. După un răstimp, Voica a ridicat ochii la el. - Păi, tălică azi ești, mâine te duci, și mie-mi trebuie bărbat în fiecare zi... Cârciumarul a scuipat cu obidă-n țărînă: - Curvă! Să-mi dai salba și cerceii de ți le-am luat! Și până să mai spună muierea ceva i-a tras galbenii de la gât. Voica îl privea prostită. Darurile nu se iau înapoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu plumbi în vârf. Pocnea să audă toată mahalaua că se întorcea de la drum cu marfă nouă. Muierile ieșite la pompă priveau după el cu mâna la gură. Copiii se feriră din calea cailor și câinii lătrau după convoiul zgomotos. Cârciumarul era falnic, cu părul în vânt, crăcănat pe șleauri, îndemnînd animalele. 329 La poartă, strigă deodată: - Lino, deschideți, mă, porțile! Îi plăcea să vadă casa în picioare. Băieții de prăvălie dădură porțile la o parte. Convoiul intră va-lvîrtej. Stere strigă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
săracului. De la Sfîntu Dumitru nu se mai odihneau până-n primăvară. Cum scîrțnau cuțitele să se taie porcii prin magazii, gata și balaoacheșii, se înființau cu "mozica". De Crăciun o luau dinspre Grivița, pe la popă, să-i cânte oltenește, apoi la cârciumar, să-i guste vinul, și nu se opreau decât la poarta lui nenea Tache Sachelarie, lumânărarul, în coada Filantropiei, unde-i așteptau niște cozonaci moldovenești, galbeni ca berea, și țuică fiartă, să-i trezească din adormiri. Abia târa Anghel contrabasul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au zis: ăsta cine-o mai fi și ce-o vrea de la sufletele noastre amărîte? Nu ziceți că picase și unul c-o tobă de-o bătea ca perceptorii, de s-au speriat oamenii. A ieșit frizerul, a ieșit afară cârciumarul, Goșnete cizmarul, mahalaua - ciucure. Lunganul a băut mai întîi o cinzeacă, băgîndu-l pe cârciumar înăuntru, a dat din cinstea lui și unui nătâng care păzea două căruțe: una cu pietre, și alta cu nisip, și, când i-a fost lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
amărîte? Nu ziceți că picase și unul c-o tobă de-o bătea ca perceptorii, de s-au speriat oamenii. A ieșit frizerul, a ieșit afară cârciumarul, Goșnete cizmarul, mahalaua - ciucure. Lunganul a băut mai întîi o cinzeacă, băgîndu-l pe cârciumar înăuntru, a dat din cinstea lui și unui nătâng care păzea două căruțe: una cu pietre, și alta cu nisip, și, când i-a fost lui bine, s-a uitat la lumea strânsă afară, care se întreba ce-o să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
actul de acuzare e trecut numele evreiesc al acuzaților, sau pur și simplu se indică: evreu. „Rudolf xe "Slansky"Slansky, de origine evreu, dintr-o familie de comercianți, Bedrich xe "Geminder"Geminder, de origine evreu, fiu al unui comerciant și cârciumar” etc. Originea etnică și cea socială apar ca circumstanțe agravante la faptele incriminate. În România, oficialitățile au urmărit cu atenție procesul și l-au introdus ca o piesă importantă În propaganda zilei. Însuși Biroul Politic a luat În discuție și
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
nu puteau lipsi fără să-și dea seama că totul se poate amâna întotdeuna, fiindcă nimic nu se schimbă dacă o ținem tot într-o goană și nimic nu se schimbă dacă mergem la pas. Sprijini desaga între picioare, ceru cârciumarului un pahar de vin. I-a fost adus de îndată, cu tot respectul, drept care mulțumi. Cârciumarul i se adresă: A fost o călătorie lungă, Părinte? Destul de lungă. Dacă te simți obosit pot să-ți ofer o odaie pe mai nimic
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu se schimbă dacă o ținem tot într-o goană și nimic nu se schimbă dacă mergem la pas. Sprijini desaga între picioare, ceru cârciumarului un pahar de vin. I-a fost adus de îndată, cu tot respectul, drept care mulțumi. Cârciumarul i se adresă: A fost o călătorie lungă, Părinte? Destul de lungă. Dacă te simți obosit pot să-ți ofer o odaie pe mai nimic. Nu, mulțumesc, trebuie să o iau din loc imediat. Vorbești o franceză cam ciudată, din ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de ea, e foarte departe de-aici. Nu spuse numele, făcu un gest vag cu mâna și se opri. Vechiul instinct de apărare îi sufla să fie prevăzător, chiar dacă nu erau opreliști de vreun fel să-și vadă de drum. Cârciumarul se supără oleacă, cuvintele lui Tommaso i se păruseră a fi nemeritate și nu se abținu să-i spună pe un ton de reproș: Voiam doar să fiu politicos, și nicidecum să mă bag în treburile tale. Cu clienții mei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
neguțători, aleargă nebunește după aur și argint și țin caii și catârii în galop până-i termină. Și care e motivul unei asemenea grabe? Au o întâlnire la care trebuie neapărat să ajungă? Se duc la târg să vândă. Și cârciumarii serveau grăbiți, luau banii și se adresau degrabă altui client. Dacă Geronimo ar fi fost acolo cu el, ar fi holbat ochii văzând câtă gloată de oameni ieșea și intra în localuri, câte persoane circulau pe străzi, câte animale de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să șteargă masa și să-i pună halba în față. — Măi, să fie ! se minună el. Cum ai știut că vreau bere, încă nu ți-am cerut-o... Te pomenești că tragi cu urechea... — Fiecare cu meseria lui, se sumeți cârciumarul, întorcând halba cu toarta spre el. Nici nu trebuie să ascult, eu citesc de pe buze. Că tare vezi tu buzele pe lumina asta chioară, bodogăni Petrache ca pentru sine. Și apoi spre cumătru : Ai auzit că a murit Steiner, croitorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l spele. L-au îngropat cam pe ascuns, într-o margine... Pe cruce nu scrie nimic, ca la săracii culeși de pe drumuri... — Ce l-a apucat așa, dintr-odată ? Fandarac privi în jur, mai erau vreo două mese ocupate, iar cârciumarul meșterea la tejghea, întors cu spatele. — N-a fost dintr-odată... De la o vreme croia strâmb. Avea vedenii... — Și ce vedea ? — Stelele... — Toți vedem stelele. — Așa zici ? Când te-ai uitat ultima oară la ele ? — Nu știu... sunt acolo, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
timpane, medită Fandarac, nu știi dacă se întâmplă în afara ta ori pe dinăuntru. Că, de pildă, poate să fie că se golește aerul din jur, dar poate să fie și de la sângele care bate prea tare... Apoi, ridicând privirea spre cârciumar, care se apropiase cu pași moi, de pisică : Și tu ce stai aicea, hai, mișcă-ți reportofonul și adu o votcă mare, nu vezi că-i e rău cumătrului ? Adu-i, să mai capete culoare în obraji. — N-am necazuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se aplece și-i șopti la ureche : — Spune-le din partea mea să se ducă dracului ! — Cui ? se sperie Șofronică. — Nu știu... Tu numai spune- le. Apoi se întoarse mulțumit spre Petrache. — Acuma se duce să se gândească, spuse, arătând spre cârciumarul care se retrăsese îmbufnat după tejghea, și asta o să-i ia foarte mult timp. Nu e destul să ai ochi și timpan, mai trebuie să ai și minte. Iar dacă noi avem minte, să ne întrebăm : de ce crezi că lumea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iar fața i se lungise ca de lup și dinții aveau reflexii sidefii. Hai să ne plimbăm, bâigui. M-am încălzit de la votca asta. — Plătesc eu, spuse Fandarac, bătându-l pe umăr, e ziua ta norocoasă. Șofronică ! se întoarse spre cârciumar, care tresări, privindu-l printre sticle. Pune totul la mine, pe răboj. Și mai gândește-te dacă nu merită să faci ce ți-am zis... Râse și-l urmă pe flăcău pe străzile pustii. Întunericul îi făcu bine lui Petrache
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigă Coltuc. Nu mai trebui alt indiciu, căci mirosul grăsimii sfârâind pe grătar îi dădu orbului semn că ajunseseră. Costică deschise ușa cu cârja și intră cu spatele, înțepenind pentru ceilalți doi canaturile. Nu prea era lume la ora aia, cârciumarul se apro pie, îi privi cu oarecare dezgust, dar nu zise nimic. Nu părea surprins că-i vede, probabil că Ologu mai pierduse și alți dinți în ultima vreme. — Câte-o bere și câte doi mici la ăștia trei pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că tu vezi lumea întreagă ? De-o pildă, când te uiți afară, pe fereastra asta, nu vezi, ca și mine, zidul prăpădit de pe partea ailaltă ? — Eu văd copaci... spuse Coltuc, fără să clipească. — De unde copaci ? Și, ca să se scuze în fața cârciumarului, care ridicase din sprânceană în timp ce-i punea berea în față : Băiatul ăsta vede copaci. — Deasupra asfaltului, continuă Coltuc. Văd copacii care au fost tăiați... I-auzi, Chiorule ! se întoarse Costică mirat. — Nu contați pe mine la discuția asta, i-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și tu ? Decât să te străduiești să-i faci pe alții să se lase păgubași... Noi n-avem voie, e interzis de regulament. Vânzătorii de la loterie n-au voie să joace la loterie. E ca și cum ai pune la bodegă un cârciumar bețiv. Zâmbi jenat : N-am vrut, dom’ Coropciuc, așa vine vorba. — Ei, nu face nimica, eu, să știi, mai beau din când în când câte-o bere. — Poate că la mata merge, spuse Jenică abătut. Da’ la loterie, dacă ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]