624 matches
-
pe săptămână! Și când mai stau pe facebook? Facebook-ul nu-i tot o carte?! Ehei, câte Ane Karenina nu am întâlnit aici! Câți Cațavenci? Câte narcisiste? Câți pantagrueli! Câți filfizoni! Dame, cu și fără camelii! Madame Bovary și Don Quijoți, cârcotași de profesie, idioți și abulici, apocaliptici, predicatori și visători, sf-iști și realiști, revoluționari, exaltați, creștini și atei, pesimiști, patrioți și patrihoți, paranoici și panicarzi, moraliști și filosofi, judecători și condamnați, atoateștiutori și habarniști, analfabeți, la propriu și la figurat, ce-
TABLETA DE WEEKEND (80): SEMNALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375148_a_376477]
-
ierarhic”, vai, cum îi mai înțelegea ofurile! ... Până-ntr-o zi când, la începutul unei campanii electorale (pentru locale) se gândise să-l „invite” spre a-l vizita „întâmplător și în trecere” și a-i gira poziția amenințată de alți cârcotași și cârcăloși pe propria ... feudă - pe care se înstăpânise de aproape două decenii (pentru cei mai mulți o ... veșnicie !). Ca să-i intre în grații i-a propus prelungirea „șezutului la Palat” de la „cinci” la ... Citește mai mult Bi(zi)gotul politic ...Un
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
ierarhic”, vai, cum îi mai înțelegea ofurile! ...Până-ntr-o zi când, la începutul unei campanii electorale (pentru locale) se gândise să-l „invite” spre a-l vizita „întâmplător și în trecere” și a-i gira poziția amenințată de alți cârcotași și cârcăloși pe propria ... feudă - pe care se înstăpânise de aproape două decenii (pentru cei mai mulți o ... veșnicie !). Ca să-i intre în grații i-a propus prelungirea „șezutului la Palat” de la „cinci” la ... IX. AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII !, de George Nicolae
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului „Puțin îmi pasă că voi nu mă vreți!” Atât de mare este răutatea omenească, încât - în pofida evidenței - unii dintre semeni (răuvoitorii și/sau invidioșii) susțin cu mereu tânăra vehemență a meseriei de cârcotaș că în România postdecembristă se poate vorbi de un real progres doar în vastul și dinamicul proces de înciocoire prin minciună și hoție mai ceva ca-n faimoșii noștri codri de odinioară, prin tripleta murdărie-mojicie-manelizare și asaltul subculturii triumfătoare. Dar
ESENŢA POLITRUCIANISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373243_a_374572]
-
conform scriitorului și jurnalistului Adi Cristi, cadru didactic la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea ”Apollonia” din Iași. Toți moldovenii trebuie să coopereze pentru binele regiunii. Concluzii de reporter S-au rostit discursuri frumoase și înflăcărate. Ba unii cârcotași ar fi vrut ca întâlnirea să fie în Aula Universității ‘’Alexandru Ioan Cuza’’, acolo unde s-au ținut ședințele Parlamentului după Unire. Poate pentru a trece din nou prin Sala pașilor pierduți, unde sunt picturile murale ale lui Sabin Bălașa
MOLDOVA E A URMAŞILOR NOŞTRI! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376158_a_377487]
-
cruzime, le abandona troienite prin colțuri pierdute în umbră printre morminte sau le așternea pur și simplu în lințolii cafenii, destinate să-și fosnească plânsul din urmă învelind pacea de veci a celor ce dormeau sub lespezi. Tot contemplând jongleriile cârcotașului am ajuns la locul unde doarme Diana somnul etern. Am zărit flori proaspete pe mormânt și o lumânare ardea încă, la baza crucii. Am salutat-o în gând și i-am vorbit covinsă fiind, că spiritul său mă aude și
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
sucombat chiar. Nu știu cum se face că trebuie să contrazic mereu afirmațiile elitiștilor și nu o fac din vreun orgoliu, ci din lecturile mele, despre care scriu cu râvna pasionatului cetitor. Găsesc, simplu, contraargumente pentru a netezi sau a atenua vectori cârcotași peste energiile noastre literare. Profesorul de limba română, Constantin T Ciubotaru a scris peste 3000 de pagini, în pondere proză scurtă, tradus fiind în Germania, Belgia, Spania, SUA, Canada, Austria. Bucovinean stabilit prin repartiție guvernamentală( ca toate generațiile de intelectuali
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
sucombat chiar. Nu știu cum se face că trebuie să contrazic mereu afirmațiile elitiștilor și nu o fac din vreun orgoliu, ci din lecturile mele, despre care scriu cu râvna pasionatului cetitor. Găsesc, simplu, contraargumente pentru a netezi sau a atenua vectori cârcotași peste energiile noastre literare.Profesorul de limba română, Constantin T Ciubotaru a scris peste 3000 de pagini, în pondere proză scurtă, tradus fiind în Germania, Belgia, Spania, SUA, Canada, Austria. Bucovinean stabilit prin repartiție guvernamentală( ca toate generațiile de intelectuali
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
amănunt vestimentar capătă dimensiuni baladești. Lavaliera e o perche enormă de testicule de zimbru, pe care stă Ceahlăul capului. Mai are-acum cineva, ceva, ca-n '90, cu papionul lui Ion Rațiu? Nici minerii, cred. Ținuta" căreia nici cel mai misogin cîrcotaș nu i-ar putea găsi o minusculă hibă e cea, edenic-frustă, a frumoaselor lumii care-și înfruntă nurii pe mirobolanta scenă de concurs Miss, de la Suncity. Hai, recunoașteți! 9 decembrie Demnitatea actorului român! După ce a oferit opiniei publice un spectacol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la reproducerea "Arătării de după predică", lucrare de început, premergătoare plecării în marea aventură tahitiană. Căpătînd, evident, statut de capodoperă, o dată cu notorietatea "aventurierului". Capodoperă, desigur, dar nu mai puțin expusă interpretărilor neconstrînse de... "imunitatea" piesei de geniu. Ce vede ochiul nostru cîrcotaș în pînza francezului autoexilat? Vede cum formele sînt neîndurător de nete, de nemilos delimitate, decupate chiar, agresînd întrucîtva contemplarea. Mai vede cum, vai, albul văros al bonetelor carmelite, în care își fac loc și reflexe, oroare! de albastru metalic, stă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cel Cumplit, și Iliescu. Te-apucă melancolia. Nici în văicăreala de azi, arătam altădată, rumânul nu e nou. Recenzînd volumele 40, 41 din Scrieri Arghezi, Alexandru George trece în revistă cîteva motive recurente în mentalui românesc, avute în vedere de cîrcotașul de geniu al Cuvintelor potrivite (acum, în aceste volume, geniu al pamfletului gazetăresc). Textele argheziene din 1928-37 apar, diaristic, în perioadă de "criză" (numită azi "tranziție"). Problema cîinilor pe care Primăria Capitalei voia s-o soluționeze, acum 70 de ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceste pasaje desăvîrșite, pînă și scîrba, pînă și epitetele groase, de trotuar, preferate de plimbăreața dezabuzată, dispar, făcînd loc unei lecturi de dragul lecturii. Stilul învingător. Bătrînul pictor, ieșind cînd soarele încălzește blînd, pe terasa din fața atelierului. Și căutînd vorbă. Pitorescul cîrcotaș are verb dialectal-parșiv, de o plasticitate concurîndu-i binișor arta cealaltă, din atelier. Nu uită niciodată să-și pigmenteze micile perorații cu tușe politice. Inexplicabil, într-un fel, de stînga, la un om care a trăit de mult în Regatul României
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înstelat, în cinci colțuri, descinzînd între țăranii Sibiului. Să le traducă pretențiosul "transhumanță" ca fiind chiar el încarnarea acesteia. Să le arate, cu poze doveditoare, că e neam de oieri daci (nu de agresori romani). Nu cum l-au cîrîit cîrcotașii cu niscaiva ascendențe mult prea brunete. Las' că show-ul rural din Mărginime n-a fost numai unul de pamplezir genealogic. El s-a vrut și al tăriei de caracter: ce dacă a obținut brațeta Regelui? majestatea Sa (vorba lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de data asta, gata, se va ține de treabă. Și, iată, treaba ține de vreo două mii de ani și nu sînt semne că n-o să mai țină încă vreo alte două-trei. (Cu toate ironiile subțiri sau mai puțin subțiri ale cîrcotașilor. Interni sau internaționali.) Nu-l văzusem niciodată la Filarmonică. Brusc, a început să vină la concertul de vineri seara. Cu o îndîrjire egală voluntarismului său zgomotos și vizibil, atît de bine cunoscut în urbea în care juca un rol. Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a Moldovei. Atît de, iată, hipnotizată letal de veneticul ăsta cu aer hușchit-crunt-cărunt. Treptat însă, totul reîncepu să miște. În debit de Bahlui, dar să miște. Și cei ce, la patru ace partinice, îl firitisiseră pe răzgîiatul frescar, și bunii cîrcotași ai scrisului diurn, drăguții de ei, dar și piloșii fripturiști ai aceluiași scris, într-un cuvînt și tămîioșii, și clevetitorii, cu toții s-au tranchilizat și s-au întors într-ale lor. Cînd și-au dat seama, în sfîrșit, că schelele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dacă îl mai putem recunoaște pe nobilul Weber, aplauzele noastre, reținute, se sting fără să-l mai vrea pe solistul venerat în obișnuitul bis. Și cînd te gîndești că sala nici n-ar fi observat... neridicarea capacului. Extrapolînd în același cîrcotaș puseu primăvăratic să trecem subit la altceva. Nu ați uitat (cei care de obicei nu uitați) cum a amenințat drăguțul de Hrușciov plenul ONU: cu pantoful. Nu mergem pînă acolo unde mersese Păstorel, apropo de parfumul emanat de cizma ostașului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsăm luciditatea să-și facă obligatoriul serviciu că să observăm ceea ce arta de-a lungul secolelor a cunoscut, indubitabil, ca normă autovalorizatoare. Chiar era totul atît de edenic în vremea lui Picasso, ar putea suna, de data asta, într-un cîrcotaș contraargument, raportarea la trecutul nu foarte îndepărtat? Pentru că, să fim convinși, pe lîngă cele cîteva figuri pregnante ale epocii, definind, de altfel, modernitatea, mișuna massa informă a creatorilor de mîna a doua, dar nu numai ea, ci și cea a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-al'dat'? Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns aici, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. Faptul că frînez și că le urmăresc de la 20 de metri unduioasa mișcare nu schimbă nimic. Dansul continuă. Pornesc excitat. Viteză maximă pînă la viaductul de la Coada Lacului. Din nou cîrcotașul demon: cu ce parșivă plăcere trec iar peste fantoma secată a lui Ilici! Geologica stîncă, vacile păscînd în acea Românie... eminamente agricolă, atît de urîtă de neamurile proaste care au stăpînit țara jumătate de secol și au maculat-o cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Românii dispărînd, dar care, minunat, prin ele, rezista totuși în dăinuire. Dacă primul, viță boierească, părea să nu știe ce-i gluma, zeflemeaua (de unde și nevoia compensatorie de a-l pune pe vecinul său de atelier, maestru și el, dar cîrcotaș la maximum, să bîrfească devastator), al doilea, Comarnescu, sub avalanșa-i verbală aparent serioasă privind mediul artistic gregar al momentului stătea pitit călinescianul histrion al lumii largi, pe care o cunoscuse de tînăr. Fiindu-mi colaborator de rang la "Cronica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de frică și de umilință, eram mort după aplauze, nu? Mona: Eu n-am spus asta... Octav: Cînd am urlat de dezamăgire și-am întrebat pe oameni și pe Dumnezeu unde-i dreptatea de după revoluție, mi-ai spus că sînt cîrcotaș, absurd, rupt de realitate... și m-ați dat pe mîna unui psihiatru...! Mona: Ești nervos și mă învinuiești de ceea ce... Octav: Acum, cînd m-am lăsat de întrebări, cînd mi-am pus răspunsurile și visele în pliculețe... Cînd îmi ridic
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
rimate, pamfletarul nu-și alege imprecațiile. O grimasă de răutate ia locul umorului și în broșurile în versuri Demonii Mehedințiului (1932) și Romanța Severinului pe 1938 (1938). Intenția etică se perturbă în instantaneele lui grotești, luând forma unor șarje de cârcotaș. Cu un debit abrupt, în rostiri colțuroase, stihuitorul, când cuprins de „duhul negrei desperări”, când agitând „pumnul răzbunării”, e mereu alături de dezmoșteniții soartei. O voce cam stridentă se aude în buciumările de crez naționalist. Visul României reîntregite îl însuflețește pe
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
forței de muncă. Direcțiile prioritare erau de această dată subscrise următoarelor trei sfere de acțiune: cunoaștere și inovație pentru dezvoltare; a face Europa un loc cât mai atractiv pentru muncă și pentru investit; crearea de noi locuri de muncă. Mulți cârcotași ar putea spune că este „aceeași Mărie, cu altă pălărie”, dar lucrul cel mai clar a fost că măcar la nivel instituțional, inclusiv la nivel de imagine, s-au dorit schimbarea și luarea unor măsuri de reangajare pe drumul Început
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
înșiși drept oameni de știință și ingineri. Dar în anii ’60 viermele edenic începuse să „roadă” temeliile Marii Izbânzi - știința universală a curriculumului. În timp ce „savanții” și „inginerii” trudeau la edificarea teoriei generale a proiectării, dezvoltării și optimizării curriculare, au apărut „cârcotașii”. Criticile și observațiile lor au combătut pe rând încercarea de a fundamenta știința pozitivă a curriculumului (Beauchamp, 1961), tentativa de a construi un curriculum democratic prin reorganizarea întregii cunoașteri (Broudy, Smith și Burnett, 1964), edificarea teoriei generalizate a dezvoltării curriculare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adevărat. Radu Popescu, cu toate defectele lui ca istoric, are însă mai multă cursivitate în povestire decât Stoica Ludescu. El nu se pierde în lungi și oțioase imprecații biblice, ci dizolvă indignarea și ura în narațiune. Este o limbă rea, cârcotașă. Înregistrează toate zvonurile răutăcioase, chiar și vulgare ale timpului, când e vorba de adversari.[...] Dar Radu Popescu are ceva din darul marilor cronicari moldoveni, izbutind să scoată la lumină colțuri interesante din trecutul zbuciumat al țării, în care se vede
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]