926 matches
-
galben spălăcit presărat cu mici coroane verzi de copaci pitici și maci roșii dezertați prin grâu, precum formațiile soldățești la exerciții. Toată paleta acestei priveliști, fugară pentru ochi din cauza soarelui, era plină de surprize. Zăream spre marginea grâului câte un cârd de dropii sau iepuri sprinteni, învârtindu-se când în stâga spre un canal de apă, când în fața noastră. Cât pășteau caii într-o masă de verdeață, mama ne aduna lângă ea și mâncam câte ceva din ce pregătise pentru drum. La
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
Poarta se mișcă. O armată împărătească comandată de Zeherin și de Ceaușoglu apăru la 1729 înaintea orașului Scutari. Bătut la câmp limpede, Cara Mahmud adună puteri nouă împrejurul său, căci mai cu seamă neamurile catolice de la munte îi veneau în cârduri în ajutor; cu aceștia irupse din castelul Scutari și din oraș și bătu cu totul oștirea împărătească. Steaua lui Cara Mahmud ajunsese în zenit. Declarat rebel din partea Porții, el rupse orice relații cu aceasta, până ce un incident neașteptat dete lucrurilor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
toți oamenii săi, bătrânul leu se luptă mult timp cu cei 600 de scutarioli aleși contra unei grozave mulțimi. Toți căzură pîn'la cel din urmă. Albanejii își aflaseră Thermophylae al lor. Nici unul din cei aleși nu-și revăzu patria. Cârdurile cele mari însă, risipite, întorcîndu-se în Albania, răspândiră vestea de spaimă din munte-n munte, din vale-n vale. Această bătălie de la Crușa a fost cea mai mare, mai sângeroasă și mai fatală bătălie care a avut loc vreodată între
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tragodiile vechi, bunele, hi-ha, hi-ha, beee. Unde să-i duc? Unde să-i invit, să-i cinstesc pe acești bastarzi ai bicisnicului meu creion? Unde? La Bolta Rece? La Traian? La Trei Sarmale? Nu. Pe străzi. De mînă, într-un cîrd nebun. Pe străzile acestui Iași dulce-otrăvitor, hi-ha, hi-ha, beee... 1998 Pastel cu pubele 10 mai Găsesc în ușa atelierului o invitație la două momente marcînd ziua de 10 Mai, ziua națională a României pînă la invazia tancurilor și nepusă nici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
formațiune din cea mai nouă generație afirmată. Înainte de orice, meserie bine deprinsă. E chiar o demonstrație ritoasă de probitate. Cu nimic sub ce s-a practicat în atelierele academiei antebelice. O certitudine: pictura noastră, constant, pe mîini bune. Au dispărut cîrdurile nesfîrșite de oameni ai muncii, veniți, după '90, la regalul Peleș, să vadă unde-au locuit... Ceaușeștii. I-au uitat proletarii pe Pingelică și pe Samantha. Istoria cinică. Acum, castelu-i iar liniștit și reintegrat suveran în istoria lui autentică. Sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urlînd Căzut din Rai și-ostil chipurilor vieții, Si totusi tăinuind femeia-ntunecată, Vala, ca într-un chivot și între Perdele, Urît și blestemat, pururi murind o moarte Veșnică, 255 Fiind puzderii de Tirani uniți în blasfemie În contra chipului Divin, cîrduri de ticăloși ce laolaltă se-Adunară. Los zise către Enitharmon, "Fiindu-mi Milă am văzut." Fiindu-i milă, Mielul Domnului prin porțile Ierusalimului se pogori Că Taină să o lepede vreme după vreme; și cum se naște 260 Pe Pămînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vînt, O groaza vine de la miazăzi". Acvila și Șoimul în zori Fugit-au, și pînă să rasară soarele, urmară corbul și Vulturul Hoitar. Hai să fugim și noi spre miazănoapte". Fugit-au. Fiii Oamenilor 65 Îi văzură plecînd în înfricoșătoare cîrduri. Cu tărie răsunắ trîmbița Și toții Fiii Veșniciei Coborît-au în Beula. În fioroasele văpăi zăceau mădularele Tainei urlînd și mistuindu-se În deznădejde-adîncă. Duduind văpăile se nalță-n jurul Sinagogii Lui Satan. Șarpele Orc răcni cu strășnicie prin ale sale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Oaselor se-Alătură: tremurînd, zbătîndu-se, înfioratul lut răsúflă: Fiece fir de praf se cuibărește învîrtindu-se mereu în jurul centrului Pămîntului 315 În chinurile unei Nașteri Veșnice: în suferință și-adorație și teama, 235 Toate spiritele moarte, eliberate din temnițe-reptile, sosesc în cîrduri: Furii sălbatice din creierul de tigru și din ochii leului, Și din măgar și bour posomorite groaze vin, din acvila Și corb: multe că frunzele de toamnă, toate soiurile La trîmbița se-adună, si mormăie peste marginile mormîntului și strigă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
miros flori îmi cădeau pe creștet, Frunziș purtat de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi las să sune, Sălbăteciuni mulțime încep să se adune, Din negrele ponoară prin valurile ierbii Cu coarne rămuroase venea în cârduri cerbii, Iar caii cei sălbateci și zimbrii zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înalță ochii... Ea asculta... deodată se repezi-n ietac... De dragă ce îmi este nu știu ce să mă fac. (sare * în brațele lui Roman) [ROMAN] (apart
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
citească Vodă diata, măi Dămăcuș, în care zice așa, că Ilie Vodă rămâne moșnean, zice, și de Ștefan Vodă nici vorbă. DĂMĂCUȘ Vodă face, Vodă desface. Îmi îmblă mie vulturul de azi dimineață prin cap... CIURBĂ Nu te pune-n cârd, bre, cu câte se-ntîmplă. Doi ochi ai și două urechi și numai o gură. Ascultă multe, vezi multe, da' taci. Apoi câte le zice omul toate sânt vorbe. Las' să-și spargă dracul opincile... ce iese de-acolo. O să se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemetul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
valurilor larmă. " (CHIPUL dispare) (el se urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
călăreți romîno-cumani împrejurul mândrei rezidențe a împăraților, se bizuiau a pătrunde în toată forma pe porțile apărate mai slab, măcelăreau străjile surprinse, prădau pe ici pe colo pe locuitorii pe cari-i aflau în apropiere și mânau din urmă neopriți cârduri de prizonieri și nenumărate turme de vite, apoi se-ntorceau iarăși la trupa lor principală. Astea au fost faptele a o samă de cete de ale contingentului auxiliar al oștirii române unite. Împresurarea orașului Didymotichos și amenințarea Adrianopolei. Cu puterile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceasta, pururea liberă și pururea vârtoasă prin caracterul poporului ei, să îngăduie a fi cretinizată cu de-a sila prin legi inspirate bilateral de demagogia cosmopolită și de tendențele absolutismului personal. Nu discutăm libertatea noastră și a poporului nostru cu cârdul de ciori pe cari le-am emancipat. Între liber și libert nu există punere la cale în privința dreptului public, căci condițiile sunt absolut inegale. Cel dentăi n-are decât de pierdut, cel de-al doilea numai de câștigat. [21 mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ele e asemenea nul și de nul efect. Frații Scarlat și Dimitrie de doi ani încoace nu mai aveau dreptul de-a vota în colegiul I de Senat și Cameră la Dâmbovița. Iată la ce hal ajunge cine intră-n cârd cu C. A. Rosetti, Giani, Carada, Cariagdis și cum i-o mai fi chemând. La escrocherie politică, la uzurpare de drepturi. Și aceasta s-a 'ntîmplat în județul în care-a trăit omul cel mai drept, dușmanul a toată necinstea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
toți nomazii, îmi veți spune, sînt monoteiști. Eu nu vorbesc despre delapidatorii de sezon ca eschimoșii, pigmeii sau indienii vînători. Nu vorbesc nici despre nomadismul pastoral al prebedunilor (mînîndu-și turmele de măgari, boi sau capre într-un mediu semiarid, sau cîrdurile de reni din tundră ca laponii ori samoezii). Vorbesc mai degrabă despre marele nomadism pastoral agresiv care s-a dezvoltat în mediul arid, nu mediteraneean, începînd cu al doilea mileniu înainte de Hristos, după domesticirea calului și a dromaderului. Dezechilibrul resurse
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
forma mai înaltă a corpului, gura mică si aripioara dorsală împinsă mai înapoi. Abdomenul, mult mai comprimat, are o carenă ascutită prevăzută cu 29-33 de solzi. Ultimele două radii ale analei nu sunt alungite ca la gingirică. Sprotul trăieste în cârduri mari, întreprinzând migratii de-a lungul litoralului, fără să pătrundă în râuri si lacuri. Mărimea lui obisnuită este de 8-11 cm, iar greutatea de 9 g. Are un ritm încet de crestere, încât la vârsta de 5 ani abia măsoară
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
țară. O salut cu un fluturat din mînă, În timp ce simt că-mi cade un cataroi la stomac. Ce face aici? Tocmai acum și-a găsit să apară, cînd ne simțeam atît de bine amîndouă. Vin amîndouă spre mine, cu copilașii cîrd după ele, ca niște zmee tîrÎte pe plajă, Înainte de a-și lua zborul. Lulu are același aer de mamă ideală dintotdeauna, cu reiații ei roz, tricoul alb și cerceii cu perlă, probabil toate comandate din același catalog de mamă ideală
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
așa-i? Simt un junghi cumplit În piept. De unde știe? Arăt ca partenera Înșelată? — Nu sînt sigură, recunosc. Poate. Asta vreau să aflu. Mă așez mai bine În scaun și mă uit la niște turiști ce pornesc pe zebră În cîrd, În urma ghidului lor. După care Îmi dau seama că șoferul ăsta e mai mult ca sigur expert În urmărirea partenerilor, pentru dovedirea adulterului. Probabil că face asta toată ziua! Cu un impuls subit, mă aplec În față și deschid geamul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
știind. — Deci credeți... Îmi trec limba peste buze, care mi s-au uscat brusc. — Chiar credeți că... — Eu nu cred, spune Dave Sharpness fluturînd din mîini. Eu descopăr. Indiferent dacă Își face de cap cu o damă, două sau un cîrd Întreg, eu și cu oamenii mei aflăm tot și vă furnizăm toate dovezile de care aveți nevoie. — Dar nu-și face de cap cu nici un cîrd de dame! zic Îngrozită. Știu că nu-i așa! E vorba de o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Eu descopăr. Indiferent dacă Își face de cap cu o damă, două sau un cîrd Întreg, eu și cu oamenii mei aflăm tot și vă furnizăm toate dovezile de care aveți nevoie. — Dar nu-și face de cap cu nici un cîrd de dame! zic Îngrozită. Știu că nu-i așa! E vorba de o singură femeie, Venetia Carter... mă opresc În clipa În care Dave Sharpness ridică un deget dezaprobator. Haideți mai bine să aflăm, nu vreți? Așa, acum o să am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nu vine nici o Venetia, așa-i? N-o să-i trimită În veci nici un mesaj. Și nici nu mai am chef s-o văd. Cred c-o să mă duc acasă. Aici e! Ușa e deschisă larg și În cameră năvălesc un cîrd de moașe tinere, conduse de Paula. — Ea e Rebecca Brandon, le spune În șoaptă. E dilatată patru centimetri și face yoga pentru a suporta durerea. Fiindcă e scientoloagă, e foarte tăcută și calmă. Nici n-ai bănui că are contracții
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
versurile „la stemă” ajung să constituie cea mai reprezentativă compunere originală a mitropolitului, superioară poemului cronologic). Darurile de merinde divină iscă în pustiu ospețe prelungite, generoasa dispunere a culorii, frustețea, primitivitatea, în sens preclasic, a tabloului evocând belșugul „cămărilor cerești”: cârduri de crâstei, făină de grâu, „unt în stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea demiurgului abia trezit din somn, „rumăn” la față și, ca de vin, „aburit și șumăn”, aduce cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din farmecul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
de vis, Și zilele senine, Și fluturii din Paradis Luați-mi tot, chiar și harul Să rămîn acel tînăr temerar Ce se-nchină la pământ În fața naturii, cu al ei cânt. PASĂRE MIGRATOARE De cîte ori am fost pasăre În cârdul migrator Neștiutor unde-mi este cuibul Acel pământ al făgăduinței Care își deschide aripile Spre a te primi la sânu-i Pe stânci abrupte Am căzut adesea Pustiuri golite de ape și iubiri Și renăscut-am iară Căutând zările acelea calde
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]