427 matches
-
ale republicii. Conducătorul Novgorodului era un cneaz din principatele învecinate, invitat de vecea orașului să fie în fruntea republicii. Între cele două părți (cneaz și oraș) se semna un contract numit "riad" (ряд). Acest contract apăra interesele boierilor Novgorodului. Îndatoririle cârmuitorului Novgorodului erau limitate. În primul rând el era conducătorul militar suprem. Nu se bucura însă de dreptul de a judeca. Orașul era guvernat de posadnici aleși prin vot, care erau mediatori între poporul de rând și principele Novgorodului - cneazul. Reședința
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
a început, după înlăturarea de la puterea reală a împăratului (împăratul va continua să-și aibă reședința la Kyoto), să joace rolul principal în viața politică a țării. În august 1192, Minamoto Yorimoto a adoptat titlul de shogun și a devenit cârmuitorul Japoniei. Reședință a shogunului și capitală politică a Japoniei a devenit orașul Kamakura. De acum înainte, până în noiembrie 1867, acest titlul de shogun va fi purtat de deținătorul real al puterii, în timp ce împărații vor rămâne simboluri la Kyoto (shogunii fiind
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
derivă din termenul slavon "gospodar" cu semnificația de "suveran". Voievozii țărilor române aveau titlul de "domn" care indica puterea voievodului și de "gospodar " (adesea întâlnit în cronicile din Europa centrală sub forma de "hospodar") care indica rolul de stăpân și cârmuitor al țării. În timp aceste titulaturi au trecut asupra populației, denumirea de domn (cu funcțiunea de putere politică) fiind preluată de populația urbană, iar cea de gospodar (cu funcțiunea de administrare, în special a pământului, care odinioară reprezenta principala formă
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
a sa, culminând cu transformarea lui în republică, după Primul Război Mondial. Astfel, în Europa se accentua domnia unui nou imperiu, Imperiul Habsburgic. Expansiunea acestuia a ajuns în 1699, la porțile Transilvaniei. Drept rezultat, Transilvania și-a schimbat încă o dată cârmuitorii, devenind principat în cadrul Imperiului Habsburgic.
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
este instituită Judecătoria regională, iar pe 17 aprilie (1813), este inaugurată eparhia Chișinăului și Hotinului. Pe 17 iunie 1813, Scarlat Sturdza este eliberat pe motiv de boală din postul de guvernator civil al Basarabiei, el devenind astfel, primul și ultimul cîrmuitor băștinaș în Basarabia țaristă. Deși a guvernat o perioadă atît scurtă, Sturdza și Gavriil Bănulescu-Bodoni, Mitropolitul Chișinăului și Hotinului, semnează o petiție pentru implementarea autoguvernării și crearea unui guvern civil, bazat pe legile moldovenești tradiționale, care a fost oficial recunoscut
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
Cel care Aude Totul 83. As-Sitiir/Cel care Acoperă 84. As-Seyyid/Patronul 85. Ash-Shaafii/Cuceritorul 86. Ash-Shaakir Ash-Shekuur Recunoscătorul/ Mulțumitorul/Cel ce Apreciază 87. Ash-Shehiid /Martorul 88. At-Tayyib/Cel Bun 89. At-Tewwaab/Primitorul pocăinței 90. Al-Waahid/Unicul, Unul 91. Al-Waalii/Cârmuitorul 92. Al-Waarith/Moștenitorul 93. Al-Waasi΄a/Cuprinzătorul/Cel cu Har Nemărginit 94. Al-Waduud/Iubitorul/Cel Plin de Dragoste 95. Al-Walii/Oblăduitorul/Ocrotitorul 96. Al-Wehaab/Dăruitorul/Cel Darnic 97. Al-Wekiil/Apărătorul/Ocrotitorul 98. Al-Witr/Imparul 99. Adh-Dhaahir/Cel de deasupra tuturor
Cele 99 de nume ale lui Allah () [Corola-website/Science/309535_a_310864]
-
aliat al cazacilor în timpul bătăliilor care aveau să vină. În ziua de Crăciun a anului 1648, Hmelnițki și-a făcut o intrare triumfală în Kiev, unde a fost salutat ca „Moise, salvatorul, mântuitorul și eliberatorul poporului din captivitatea poloneză ... ilustrul cârmuitor al rusinilor”. În februarie 1649, în timpul negocierilor ce delegația poloneză condusă de senatorul Adam Kysil, negocieri ținute la Pereiaslav, Hmelnițki a declarat că el este „unicul autocrat al rusinilor” și că are „suficientă putere în Ucraina, Podolia și Volînia... în
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Zaccaria, care a murit deposedat de aproape tot teritoriul său, în 1432. Fiica sa, Caterina, s-a căsătorit cu Toma și i-a adus ca zestre ceea ce mai rămăsese din principat. Până în 1430, aproape tot sudul Greciei fusese curățat de cârmuitorii străini și restituit stăpânirii bizantine, mai puțin porturile și coloniile venețiene de la Argos, Nauplia, Modon și Coron. Succesele lui Constantin au reprezentat o compensație pentru știrile teribile ajunse la împărat din alte părți. În martie 1430, sultanul Murad a pus
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
30 de ani. După stabilirea la Mistra, Constantin a început lucrul pentru refacerea zidului ce traversa istmul Corint. Turcii îl spărseseră cu ușurință în 1423 și-l dărâmaseră în 1431. Constantin și fratele său, Toma, cu colaborarea adesea ezitantă a cârmuitorilor din regiune, l-au restaurat complet. A fost numit Hexamilion, pentru că avea o lungime de de 6 mile. Lucrările s-au terminat în martie 1444. Nu erau primele de acest fel. Istmul fusese fortificat în Antichitate, înaintea invaziei lui Xerxes
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
împotriva voinței sale și a devenit duhovnicul și marele ecleziarh al Mânăstirii Cernica. A servit ca duhovnic nu numai a călugărilor, dar și a celor din afara mânăstirii, chiar și mitropolitului de la acea dată, Nectarie. În acel moment, Sfântul Calinic ajunsese cârmuitorul de facto al mânăstirii, deoarece starețul bătrân îi încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii. În cursul anului 1817, a vizitat mânăstirile de la Muntele Athos, unde a cunoscut viața călugărilor și asprele lor rânduieli, rânduieli care aveau să fi aplicate peste ani
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
de crustacei, moluște, viermi și larve constituie hrana peștilor ce populează lacul. Limanul Ialpug a început să fie exploatat încă cu câteva sute de ani în urmă, ca urmare a faptului că era foarte bogat în pește. În anul 1609, cârmuitorul târgului Oblucița (azi Ismail) a luat în stăpânire trei locuri de pescuit, printre care era și Ialpugul . Conform surselor sovietice și ucrainene, "în anul 1770, armata rusă a început să introducă impozite pentru pescuitul în lacurile și gârlele din Bugeac
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
Mircea cel Bătrân a păstrat acolo vechea administrație locală. Dregătorii dobrogeni erau numiți "chefalia", un cuvânt de origine grecească ce desemna la origine un fel de guvernator de ținut, ales dintre marii latifundiari. În Dobrogea, titlul "chefalia" avea sensul de cârmuitor de oraș. Veniturile domniei veneau în principal din dările, birurile, prestațiile și dăjdiile cuvenite acesteia, vămile neconcesionate, morile, braniștile și bălțile domniei, amenzile și taxele de judecată percepute în țară etc. Toate acestea intrau în visteria instituției domniei, căci, în afară de
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
martie]] [[1282]], nu fără influența Aragonului, cunoscută sub numele "[[Vecerniile siciliene]]", care s-a sfârșit cu zdrobirea și izgonirea Angevinilor, l-a lipsit pe Carol de posibilitatea amestecului în afacerile din Balcani. Împăratul și-a măritat două fiice nelegitime cu cârmuitorii tătari [[Abaqa]] și [[Nogai]], contând pe ajutorul posibil al vreunuia dintre ei (Abaqa și Nogai erau dușmani), adus bizantinilor. Într-adevăr, detașamentele mongole au luptat adesea în componența armatei lui Mihail. Succesele evidente, obținute în politica externă de Imperiu, în timpul
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
sârbii au trecut hotarul Macedoniei, iar bulgarii, profitând de ocazie, au asediat Didymotika. Oștirile lui Ioan VI, împinse spre litoral, se pregăteau să-și dea viața în luptă, însă pe neașteptate, a venit ajutorul-300 de corăbii cu mercenarii lui Umur, cârmuitorul emiratului turc de Aydîn. La sfârșitul toamnei anului 1343, cantacuziniștii și trurcii au trecut la ofensivă și au pus stăpânire pe multe orașe și castele din Tracia, devastându-le. Regența Constantinopolului era ajutată de slavii din Sud; în afară de Ștefan Dușan
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
în Kiev în ziua de Crăciu a anului 1648. În ziua de Crăciun a anului 1648, Hmelnițki și-a făcut o intrare triumfală în Kiev, unde a fost salutat ca „Moise, salvatorul, mântuitorul și eliberatorul poporului din captivitatea poloneză ... ilustrul cârmuitor al rusinilor”. În februarie 1649, în timpul negocierilor ce delegația poloneză condusă de senatorul Adam Kysil, negocieri ținute la Pereiaslav, Hmelnițki a declarat că el este „unicul autocrat al rusinilor” și că are „suficientă putere în Ucraina, Podolia și Volînia... în
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
și, atât în mediul unora, cât și în al celorlalți, și-a făcut loc neîncrederea în capacitatea sinodului ecumenic de a pronunța vreo hotărâre. De la suveranii occidentali n-a venit nici un ambassador, au nesocotit poruncile papei și părinții de la Basel ( Cârmuitorii țărilor din Europa nu și au mai trimis delegații. Abia spre sfârșitul lucrărilor sinodului și-au făcut apariția ambasadorii ducelui de Burgundia, care nici măcar nu l-au salutat pe Ioan VIII. Nici cei de la Basel n-au venit la sinod
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
a căsătorit cu frumoasa împărăteasă Maria, deși primul soț al acesteia, Mihail VII Ducas, era încă în viață. Pentru aceasta, papa Grigore al VII-lea a aruncat anatema asupra basileului. Nichifor al III-lea s-a dovedit a fi un cârmuitor nu prea înțelept. Dorind să-și asigure simpatia supușilor săi, el a început să împartă bogății tuturor doritorilor: bisericii, armatei și funcționarilor, așa că, în curând, vistieria s-a golit. Astfel, după cum scrie Nichifor Bryennios Cezarul, „împăratul a făcut abuz de
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
a căsătorit cu frumoasa împărăteasă Maria, deși primul soț al acesteia, Mihail VII Ducas, era încă în viață. Pentru aceasta, papa Grigore al VII-lea a aruncat anatema asupra basileului. Nikephor al III-lea s-a dovedit a fi un cârmuitor nu prea înțelept. Dorind să-și asigure simpatia supușilor săi, el a început să împartă bogății tuturor doritorilor-bisericii, armatei, funcționarilor-și, în curând, visteria s-a golit. Astfel, după cum scrie Nikephor Bryennios Cezarul, împăratul a făcut abuz de dărnicia sa
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
Fiul celei de a doua soții a lui Manuel I Comnenul, Alexie, care avea 11 ani, a fost doar un paravan pentru adevărații cârmuitori: mama sa, frumoasa împărăteasă-regentă Maria de Antiochia, și favoritul acesteia, protosebastosul Alexie Comnenul, nepotul basileului defunct. Potrivit mărturiei lui Niketas Choniates, domnia tânărului împărat, care avea nevoie de educatori și dădace, prezenta un tablou puțin îmbucurător: "Occidentaliștii" Maria și Alexie
Alexie al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315308_a_316637]
-
și a încheiat chiar o alianță cu ei, împotriva lui Frederic Barbarossa. Comnenul a obținut succese considerabile, prin acțiuni diplomatice. Părăsind Italia, împăratul s-a avântat spre Răsărit. În anii 1158-1159, el a întreprins o expediție în Armenia Ciliciană, și cârmuitorul acesteia s-a declarat vasal al Imperiului. Renaud, principele Antiochiei, a venit în tabăra basileului cu o frânghie la gât, în semn de supunere, protecția lui Manuel a cerut-o regele Ierusalimului Balduin III, iar succesorol acestuia din urmă, Amalric
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
este un oraș cu același nume, cu un castel de zid. Muntenii mai stăpânesc încă o parte a acestui ținut.” Județul Brăila se va reînființa temporar, în timpul războiului ruso - turc din 1806-1812, sub ocupația rusească; el va avea atunci drept cârmuitori doi ispravnici, întocmai ca și celelalte județe muntene; la 3 februarie 1811, acești ispravnici erau serdarul Scarlat Cerchez și slugerul Iancu Fotino. În ceea ce privește autoritatea tutelară, cetatea și raiaua Brăilei depindeau de sangiacatul de Silistra; tot de aceasta depindeau și Chilia
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
sate”. Pe langă foburguri, erau și două sate situate pe izlazul orașului, izlaz ce fusese mărit cu 1 500 pogoane: Iarba Dulce și Piscul Brăilii. Organizarea orașului Brăila a fost cea prevăzută de Regulamentul organic în general pentu orașe. Organul cârmuitor se numea „maghistrat” și se alcătuia din patru „mădulari” sau membrii, dintre care unul era președinte, iar altul casier. În 1833, găsim ca președinte al maghistratului pe Panait Rubin, dintr-o veche familie brăileana, al cărei nume a fost dat
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
și dreptul să intervină dacă i se părea că o hotărâre a maghistratului este „împotriva intereselor orașului” raportând totodată despre aceasta marii vornicii. Așa se explica rolul important pe care il avea de fapt și de drept, în ce privește gospodărirea orașului cârmuitorul județului. De la unii din negustorii și meseriașii Brăilei își trag numele câteva străzi ale orașului. Găsim astfel în planurile vechi ale lui din prima jumătate a secolului al XIX-lea, strada Brașoveni, după negustorii români din Șcheii Brașovului așezați în
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
al guvernării lui Constantin a fost unul conservator. Convertirea la creștinism și susținerea acestuia au adus mai puține inovații decât era așteptat. Ele au servit unui scop întru totul tradițional: păstrarea și continuitatea imperiului. Constantin cel Mare a fost un cârmuitor hotărât, un general care nu pierdut vreo bătălie. Asemenea personalități, cu o astfel de forță sunt cele care creează istoria, care ne captează imaginația și ne rețin atenția.
Constantin cel Mare, împăratul care a recucerit Dacia. Aspecte inedite ale domniei - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102271_a_103563]
-
asemeena, unele neamuri tracice formau adevărate insule sau prelungiri în mijlocul populațiilor vecine. Cum trăiau tracii Iată cum îi descrie Herodot: „Neamul tracilor este cel mai numeros, după cel al inzilor(cei care locuiau la Indus). Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, el ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotința mea. Dar acest lucru este cu neputință și niciodată nu se va înfăptui. De aceea sunt aceștia
Cine erau tracii, cei din care se trăgeau dacii - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102246_a_103538]