600 matches
-
acut agresiunea rutinei și a instinctelor. Sloganul solidarității actuale : se salvează cine poate. Identitatea poate fi anulată de închistare. Dar și de globalizare. Dacă nu umanizăm tehnica, ne dezumanizăm noi. Suntem prea îngrămădiți. Ni se ciocnesc universurile. Arta încearcă să cârpească echilibrul pierdut al lumii. Mărci pregnante ale epocii noastre : dolarul și Kalașnicovul. Globalizarea ne va amplifica singurătatea, nu echilibrul interior. Poate în cuștile de la zoo am fi fost mai liniștiți. Balanța dintre cultură și tehnică este arbitrată de atitudinea omului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
biblioteci, muzee. Nepusă în brazdă, inteligența generează apatie. Asceții consideră hedonismul o blasfemie. Pentru amărât și pentru valul de fum, direcția nu are nici o importanță. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un tren pierdut.. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste revitalizări. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. Ia-ți întâi cârje, și după
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bucuria - flecară. Kafka - un mesia pe dos, a strâmbat lumea și a plecat. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste relativizării. Nu te bucuri de milioanele muncite, cât de firfiricii aduși de noroc. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori dar nu te lasă nici să trăiești. Patria poate fi raportul dintre aspirație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pornitură secătură stârpitură adunătură înjurătură bărbos - bărboșie Baertigkeit spân - spînie bărbat - bărbăție Maennlichkeit beat - beție Trunksucht mustăcios - mustăcioșie mândru - mândrie ghebos - gheboșie mănos - mănoșie sfătos - sfătoșie întunecat - întunecime finster-niss mare - mărime tare - tărie boier - boierime țăran - țărănime Bauernschaft părui - păruială cârpi - eală spoi - spoială pălmui - pălmuială jupui - jupuială ului - uluială momi - momeală mulcomi - mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257 după dupac pumn - [a] dupăci a da pumni după cap furtunatec (furtună) flușturatec, golan Armer Teufel, golănime [Armer
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
antifeminist invocat mai sus, Arghezi recurge, spre exemplu, la retorica interogării polemice, mascând, în fond, somația pe care moralistul o adresează cititoarei feministe, dar și celei neconvertite încă la emancipare: Ați observat, doamnă, că femeile politice nu știu să-și cârpească ciorapii, se îmbracă fără gust și miros a rufărie neagră, amețită cu parfum? Ați intrat în dezordinea căsniciilor acestor doamne? V-ați uitat prin colțuri? Ați ridicat marginile unei velințe care acoperă un pat sau o canapea? Ați tras cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
susținerea unei comedii, în Franța (....). Italienii noștri vor mult mai mult." Goldoni aduce pe scenă viața, cu întreaga ei truculență. Se mănâncă, se bea, se doarme, se cumpără, se vinde, se scot la iveală bani care uneori sunt furați, femeile cârpesc ciorapi sau brodează la gherghef, se ocupă de toaleta lor.... O piesă precum Gâlcevile din Chioggia este deja "o felie de viață", așa cum o va concepe Zola. Goldoni ne arată acolo desfășurarea unei zile a locuitorilor din Chioggia, întoarcerea pescarilor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu poți ști cum vei fi ales tocmai tu „voluntarul” care urmează să fie făcut de râs pe scenă, în fața celorlalțiă. Stând în spatele cortinei, Kara privea scena. Pereții negri erau decolorați de deteriorați pe alocuri, iar podeaua de stejar era cârpită în zeci de locuri, urme lăsate de greșelile iluzioniștilor din timpul repetițiilor. Iar cortina nu era decât o bucată roasă de material de culoare roșu întunecat. Întreaga platformă era mai degrabă mică: doar trei metri pe patru. În ciuda tuturor acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Jesse. Respiră adânc și își spuse că putea fi mult mai rău. Dacă și povestirea ar fi fost un dezastru, atunci nici n-ar fi știut de unde să înceapă. O oră mai târziu, când Jesse reveni târșindu-și picioarele, cu ochii cârpiți de somn, dar cu o sticlă de apă în loc de bere, Leigh începuse să-și dea seama că e depășită de situație. Cum naiba avea să-i spună ea, Leigh Eisner, junior editor, virgină la capitolul editare autori de bestseller, unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
goale dup-amiaza. Domnul Maxted, conducea Studebaker-ul, o comportare ștrengărească ce-i părea lui Jim incitantă și chiar ușor dezonorantă. El și Patrick Învîrteau ruleta nesupravegheată pe banii domnului Maxted, sub zîmbetele Îngăduitoare ale rusoaicelor albe de la bar care Își cîrpeau ciorapii de mătase, În timp ce domnul Maxted ședea În birou cu proprietarul, Învîrtind alte teancuri de bancnote. Poate că, În schimb, ar trebui să-l ia pe domnul Maxted În expediția lui secretă la aeroportul Hungjao? — Să nu pierzi prezentarea filmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bodega Pucheni din Bariera Vergului. Și acum, dacă te duci, dai de el acolo. Auzi ce idee i-a venit lui să alerge noaptea prin pădure. Da’ pe vremea aia motocicleta era bună, nu ca acum când trebuie s-o cârpesc mereu. O repar să mai ies și eu, nu vedeți că este primăvară (unde vedea el primăvară?) da, este primăvară, ce dacă este toamnă, este frumos și este soare, de ce să nu ies și eu la pădure? Mă plimb, acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
M-am așezat pe podea, am luat-o de mână și am tras-o jos lângă mine. Sunt bani, i-am explicat eu. Bani pe care eu îi pun deoparte în caz că va trebui să fugim. Mă privi cu ochii ei cârpiți de somn. —Să fugim? Să plecăm de aici. Să mergem în altă parte. —De ce? Uneori oamenii trebuie să plece. Ăștia sunt ca să fim siguri că putem, dacă mami, tu, Betsy, David și cu mine va trebui să plecăm. Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
zbura. În canicula serilor de vară făceam slalomuri în fața noilor barăci, vizavi de terenul din dreptul garajului nostru, unde fusese înainte pajiștea. Bicicletele noastre alunecau silențioase pe porțiunea nou pietruită, fără să trebuiască să suporte zdruncinăturile pe drumul de țară, cârpit în fiecare primăvară cu asfalt împănat cu pietre, încât noi aveam senzația că plutim, că eram piloți care-și aplecau capetele mult deasupra „armăturii“ ghidonului. Luam startul dintr-un cotlon din spatele clădirii, unde erau stivuite lăzi cu șpan și cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am ajuns decât până la Weißwasser, acolo unde s-a pierdut orice nouă indicație și, odată cu ea, tot echipamentul meu de campanie, cu jurnal cu tot și cu mantaua de iarnă, fixată deasupra... Din momentul acela, filmul se rupe. Ori de câte ori îl cârpesc și-l proiectez din nou iese o salată de imagini. Undeva pot să mă opresc să-mi arunc cârpele ferfenițite din picioare și să le înlcouiesc cu ciorapi de lână pe care îi găsim într-o magazie de haine părăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acel education officer, care încerca să medieze între grupurile învrăjbite. În manuscrisul meu, el se numea Hermann Mautler, fusese nevoit să se refugieze în ‘38 din Austria, emigrase în SUA, era licențiat în istorie și credea în rațiune. Povestirea mea, cârpită în cuvântare, intra în detaliile eșecului său. Și dacă o citesc astăzi, la o distanță în timp de aproape patru decenii, am impresia că eșcul lui e înrudit cu zădărniciile mele. Numele Hermann Mautler este, ce-i drept, inventat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se plimbe pe sub copaci. Ah, cum mai ciripeau! Imaginea mea, un bărbat tânăr cu o capră năbădăioasă, le făcea cel puțin să zâmbească. Câte îndemnuri, multe batjocoritoare, nu a trebuit să îndur! În țoalele mele de lucru, în drilul meu cârpit de atâtea ori și tot mereu în conflict cu animalul încăpățânat care voia de fiecare dată s-o apuce în direcția opusă și behăia cât îl ținea gura, eram ca un personaj din bancuri sau cel puțin așa mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi ține loc de moacă. După ezercițu dă Încălzire mi-am pus șpențăru, care manevră iera să evit guturaiu, care În partea dă jos Îți prezintă zero treizeci la Genioles. Grumazu mi l-am Înfășat În fularu care l-ai cârpit cu degetele tale de zână și mi-am adăpostit urechile sotto galibarda aia mică și naltă, da marea bombă a zilei a adus-o Pirosanto, c-a zis că să-i dăm foc la primitoru dă pietre, nainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Se aude huruitul roților. Ora opt și jumătate dimineața. Plan detaliu: Ziaristul este așezat la mijlocul vagonului, lîngă ușă, strivit Între două doamne coafate după moda anilor șaizeci, ce dau impresia că nu-l vor lăsa să coboare. Privește cu ochi cîrpiți de somn butonul roșu de alarmă. Apoi pe geam. Transfocare prin geam: Derulîndu-se cu viteză, pereții aproape Întunecați ai tunelului, peste care se supraimprimă figura ziaristului. Se spune că dacă privești liniile continue ale zidurilor aflate la mică distanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de pete de sînge, li s-a făcut o injecție și li s-a dat drumul În Belgrad, la ora 3 AM. Au găsit un hotel, au dormit prost pînă la șapte dimineața, și s-au dus la ambasada Australiei. CÎrpiți și cu tampoane-n nas, au cerut cu voci nefirești formularele. În trenul ce-i ducea Înapoi În țară, au ajuns la concluzia că singura explicație plauzibilă a celor Întîmplate nu putea fi decît aspirația miliției sîrbe de-a stăvili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În sufragerie și ascultam cum bocea lumea la difuzor la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera mea cu un habar n-ai de nimic. Și iar Înapoi la medicină, cînd am Învățat să cînt la ghitară, cu stativ, portativ, note și profesorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oglinzi. Nu știa ce semnificație are obiceiul acesta. Dar ca și cum s-ar fi temut să se vadă în oglindă, în viață și continuând să facă gesturile pe care de atâția ani le făcea în fiecare dimineață, aproape adormit, cu ochii cârpiți de somnul ce va dispărea cu totul doar când se va afla în stradă, ca și cum s-ar fi temut să-și vadă pur și simplu chipul, într-un fel străin: părul castaniu, moale și lung pe care îl pieptăna arareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oamenii de serviciu și aveau poze cu fete trăznet pe ele. În decursul anilor, cei de la ambulanță le desenaseră fetelor bărbi, mustăți, ochelari și dinți lipsă. Strigă la Hughes, un alt șofer. — Ce-ai zice de-o partidă? Acesta Își cîrpea un ciorap, dar ridică ochii, privind-o chiorîș. — Pe ce miză? — Un penny la mers? — În regulă. Își tîrÎ scaunul lîngă al lui. El stătea chiar lîngă soba cu petrol, și nu putea fi convins să se miște de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pantofii. Helen rămase acolo nervoasă, neajutorată, privind În jur. Camera era mare, caldă, dezordonată, și nu semăna nici un pic cu apartamentul ordonat, de burlac al lui Kay, dar nici cu ceea ce se așteptase Helen. Pereții, zugrăviți cu o tempera roșie, cîrpită din loc În loc, erau goi; covoarele erau un amestec de chilime turcești peste care erau aruncate imitații de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Paraliticul și frica Toate trotuarele acestui oraș sunt cârpite din loc în loc, o casă modernă are trotuarul refăcut cu pietre frumoase dar pe mine mă încurcă orice denivelare; consum energie nemăsurată să ocolesc, să depășesc acest obstacol; durează un secol până voi trece noua treaptă, fiecare pas e o
Paraliticul ?i frica by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83892_a_85217]
-
în minte: 2. Filfizonii Principalul motiv pentru care aș evita un indicator maro e acela că nu-l poți avea fără aristocratul care-l deține, cunoscut în Anglia sub numele de alint „filfizon“. Filfizonii își numesc palatele „cocioabe“, poartă pulovere cârpite de doicile octogenare pe care le iubesc mai mult decât pe oricare altă femeie din viața lor și, când se referă la sex, îi spun „tăvăleală“ à la Austin Powers. Surprinzător, o groază de englezoaice acceptă filfizonii în schimbul Casei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului Chirpic, cel supranumit Faraon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]