675 matches
-
îi flutura ca o coamă, pe gât, îl mușcaseră lupii, eu nu ies niciodată fără pușcă“. „Păi, dumitale îți convine, ai pușca aia, din odaia de jos“, i-am spus, „pe când noi, adică Zenobia și eu, îngropați aici ca niște cârtițe, n-avem nimic, facem dragoste și atât; îmi pare rău că nu pot să te invit înăuntru, domnule Sima, nu e loc, dumneata m ai invitat atunci, era loc, dar spune drept, ce te-a făcut să vii, pe vifornița
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fapt e o lungană. Oricum, Nicu amână pe altă dată întâlnirea mult dorită cu marea lui iubire, cu logodnica lui cea frumoasă. Atenția îi fu atrasă de o groapă și, cum în ultimul timp închipuirea îi era aprinsă de tunelurile cârtițelor și de traiul lor pe sub pământ, se întrebă dacă pe-acolo se ajunge în casele și pe străzile întunecate ale cârtițelor. Ar fi întrebat-o pe lungană, dar orice dialog cu ea era închis. Ostentativ nu se sui în tramvai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
frumoasă. Atenția îi fu atrasă de o groapă și, cum în ultimul timp închipuirea îi era aprinsă de tunelurile cârtițelor și de traiul lor pe sub pământ, se întrebă dacă pe-acolo se ajunge în casele și pe străzile întunecate ale cârtițelor. Ar fi întrebat-o pe lungană, dar orice dialog cu ea era închis. Ostentativ nu se sui în tramvai, ca să nu fie nevoit să stea, Doamne ferește, lângă ea și să-nceapă să miroasă și el a lămâiță. O să-l ia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se apucă de căutat, cu multe pauze și la întâmplare, suflându-i aburii de țuică în nas, Nicu credea că scapă, dar nu, iată că a dat peste Fira. A privit-o fără interes și-a aruncat-o în „groapa cârtiței“, apoi imediat a găsit în buzunarul stâng al surtucului și plicul. Nu știa să citească, așa că, rupt în două, l a aruncat peste vaca lui Nicu, în groapă, ca un lințoliu. După ce se convinse că nu mai e nimic demn
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ea și de ce-l chinuie și-l sperie și pe el? O îmbrățișă pe mama cea adevărată și-o strânse cât putu de tare, ca ea să nu mai iasă din ea afară și să fugă într-un tunel de cârtiță unde el n-o mai poate ajunge. * Când reveni acasă, după serviciul care fusese obositor, cinci comisiuni și la adrese destul de îndepărtate una de alta, dar și câteva bacșișuri pe măsură, mamă sa spăla rufele cu leșie și le dădea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ori roșu- cireașă, ca niște miniaturi risipite în larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan, cârtițe, viituri și noroaie, instalații de gaz metan, chioșcuri și rigole, obiceiuri de îmburgheziți. Locatarii primeau drept de preempțiune, așa că, după trei generații, puteau să-și cedeze locul nepoților ori s-aleagă încă treizeci de ani. Părea un sistem fără concurență
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un bărbat. ― Am discutat și cu domnul Popa, începu maiorul. Sculptorul își vîrî adânc mâinile în buzunare. ― Și ce v-a spus? ― S-a exprimat cam în aceiași termeni despre doamna Panaitescu. ― Firește! Ăștia doi, Valerica și Popa, sânt niște cârtițe. Oameni care nu știu să se bucure de viață și le stă în gât când altul se înfruptă cu polonicul. Le părea pur și simplu rău când vedeau că Panaiteștii se amuză colosal, că se simt bine împreună, că n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
secolul trecut sub numele de Compagnons du Tour de France. Lor li s-a adresat Eiffel ca să-și construiască turnul. (R. Charpentier, Les mystères de la cathédrale de Chartres, Paris, Laffont, 1966, pp. 55-56) Acum aveam Întreaga modernitate parcursă de niște cârtițe laborioase care perforau subsolul, spionând planeta pe dedesubt. Dar trebuia să mai fie și altceva, o altă ispravă pe care baconienii o inițiaseră și ale cărei rezultate, ale cărei etape erau sub ochii tuturor, și nimeni nu-și dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
două baghete cu arc, poate că pe-atunci făceau atingere, ieșeau niște scântei, poate că Frankenstein spera că astfel ar fi putut da viață golemului său, dar nici pomeneală, semnalul ce trebuia așteptat era altul: fă conjecturi, lucrează, sapă, sapă, cârtiță bătrână... O mașină de cusut (ce altceva putea fi, din acelea cărora li se făcea reclamă prin ilustrații, Împreună cu pilula pentru creșterea sânilor, și cu acvila aceea mare care zboară printre munți ținând În gheare aperitivul amărui, băutură regenerantă, Robur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și un porc. Prieteni de multa vreme, s-au cunoscut printr-o conjunctură destul de abstractă pentru tine, tocmai la aniversarea de 18 ani a bătrânului Ed, țapul înțelept. Mergând ei pe stradă și discutând despre noua frizură a lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus la cotețul găinii și i-a cules-o dintre ouă. Impresionată, găina i-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nici de moarte, nici de foame, nici să petreacă cincizeci de ore atârnând la douăzeci de metri înălțime? Cine i-ar putea birui, dacă, în același fel, se ascundeau mai târziu sub pământ și rămâneau acolo săptămâni întregi, precum niște cârtițe omenești care nu aveau nevoie niciodată nici de lumină, nici de aer? O luptă zadarnică, în care pierduse atât de mult timp, atât de multe puteri și atât de mulți prieteni! Zâmbi în sinea lui: schimbase pușca cu o plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
natural soluri-vegetație, fauna din zonele forestiere era reprezentată prin animale sălbatice (bouri, mistreți, căprioare, vulpi, lupi, jderi, pârși, bursuci, veverițe, cerbi lopătari), păsări (coțofene, cinteze, pițigoi, turturele, bufnițe, corbi, ciori), reptile (șerpi, șopârle, salamandre), rozătoare (iepuri, șoareci, șobolani, popândăi, hârciogi, cârtițe) și insecte (fluturi, bondari, cărăbuși). În jurul apelor viețuiau vidre, nurci și variate păsări de apă (cocostârci, berze, rațe), iar mediul acvatic includea specii diverse de pești (crap, șalău, somn, știucă, caras, babușcă, oblete). Aceste specii de animale sunt contemporane cu
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
aduceau chiar Lui. Și noi putem să dăm viață! Altfel decît ai lăsat! Am zămislit, mai Întîi, șoricei, pe urmă miei, viței, acum oameni! Într-o bună zi, o să te plămădim și pe tine! Deocamdată, ascunse sub Alpi, ca niște cîrtițe, armate de ucenici vrăjitori vroiau să deslușească particula lui Dumnezeu! Începutul lumii. Big-Bang-ul! Antonia aflase asta și chiar se bucura: Or să se Întoarcă toate Împotriva voastră! Voi o să aprindeți lumea! Chiar a fost sigură că Însuși Dumnezeu le a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți pierzi clanța prin ele de n-aveai uitătura frumoasă, cu ulcioarele izmenite, cu asfalturile cutate precum pielea de elefant ori bombate precum spinarea mușuroiului de cârtiță de încordarea sutelor de copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura intimistă și lipicioasă, de rămânea și buldozerul pe gânduri când primea de demolat câte ceva și până și dânsul, buldozerul, se apropia de clădire luîndu-și toate curteniile și murmurîndu-i "Căpșunica
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care le căpăcește... Fiindcă zice că, neapărat, iarna e aspră. Și orice stăpânitoare de duhuri trebuie să fie oricând pregătită, la când vrea momentul ei, să prepare din scârboșeniile adunate, vreo ciorbiță de farmece, 56 DANIEL BĂNULESCU un sufleu de cârtiță ori o cât de mică musaca de șopârlă. Garnisită cu furnici zburătoare. Întețită cu unsoare de bicicletă. De să-ți sară și tic-tacul din piept și să vorbești dintr-o dată în toate bolile pământului... Că d-aia s-o fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și nepoluate ale Moldovei. Dîndu-i, bineînțeles, brânci sau răsucindu-l pe deasupra Munților Făgăraș, munți ce nu se intimidau și nici nu scăpară ocazia ca, prin vârfurile lor cele mai trufașe, ba chiar să-l și înțepe, săpând mușuroaie ca de cârtiță prin pivnițele ori beciurile vechiului târg dâmbovițean. În doar două rânduri, demonii aceia, capturați de cefe și azvârliți, fură opriți din ciufulirea paginilor Cărții, iar Bucureștiul 403 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI duceau către soclul Prezidiului Plenarei, și cele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
orizontului, în dreptul ei marea, a cărei suprafață era ruptă pe ici pe colea de câte - un colț de stâncă ce ieșea de sub apă. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cârtițe. Pe una din cărări vedem un călugăr bătrân mergând spre poarta monăstirei, cu mînile unite după spate. Rasa i-e de șiac, e-ncins cu găitan alb, metaniile de lână spânzură c-un colț din sân, papucii de lemn se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
orizontului, în dreptul ci marea, a cărei suprafață era ruptă pe ici pe colea de câte - un colț de stâncă ce ieșea de sub apă. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cârtițe. Pe una din cărări vedem un călugăr bătrân mergând spre poarta monăstirei, cu mînile unite după spate. Rasa i-e din șiac, e-ncins cu găitan alb, metaniile de lână spânzură c-un colț din sân, papucii de lemn se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
propice pentru a-și relua tronul ce li se și cuvine. Ele își fac apariția de îndată ce oamenii, sub amenințarea unei crize, se adună laolaltă. Atunci conștiința indivizilor își pierde vigoarea și nu le mai poate stăpîni impulsurile. Și aceste adevărate cîrtițe ale istoriei care sînt emoțiile inconștiente profită și ocupă spațiul lăsat gol. La suprafață țîșnesc nu lucruri noi, ci cele deja existente, aglutinate dar neexprimate ca atare, forțele latente mai mult sau mai puțin concentrate și reprimate, remodelate și gata
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai aude. Lumea revine pe calea bătută a repetiției, a rutinei mașinale. Identificarea cu o categorie, o meserie, o familie, o clasă trece deasupra tuturor. Supraeul se desparte de eu, își restabilește distanța și opoziția. Își reia munca lui de cîrtiță pentru a submina plăcerea. Mizeria depresiunilor se răspîndește precum o epidemie, virusul ei macină mulțimea, o împrăștie. "După exaltare urmează imediat o depresiune cu atît mai accentuată cu cît a fost mai violentă febra colectivă, ceea ce aduce în mod inevitabil
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se auzeau asurzitor, lovindu-se de pereți și întorcându-se în ecouri. „De ce să te temi, cumetre ?“, auzi vocea lui Fandarac, atât de aproape, încât nici nu mai trebui să se întoarcă. „Ei văd tot, dar sunt orbi ca niște cârtițe, dacă-i scoți, s-ar usca în lumea noastră adevărată ca niște coji de pepene uitate la soare. Aud tot, dar nu înțeleg nimic... Învață să gândești fără cuvinte și atunci ei vor fi cu totul neputincioși... Și n-or
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sunet. — Îl aduce soru-sa dimineața, răspunse Ologu, văzând cum flăcăul se înroșește, cu ochii holbați, de strânsoare. — Soru-ta, ai ? Și cu cine lucrează soru-ta ? — Cu nimeni, interveni orbul. Îl aduce că n-au din ce trăi... sunt oameni necăjiți... — Zău, cârtiță ? N-au din ce trăi... Și, dacă toți care n-au din ce trăi fac ca stârpitura asta, noi din ce-am mai trăi, boșorogule ? Nu te mai uita la mine ca o bufniță beată și taci dracului din gură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreo misiune oficială? . - Avem doar însărcinarea să facem un raport, nu mai mult. - Și... care e părerea dumneavoastră? . - Evident, o piață așa de mare, cu două monumente înalteși izolate, va atrage atenția. . - Atunci să ne ascundem sub pământ ca niște cârtițe, înloc de biserică să construim catacombe. . - Cupola-luminator sclipește, și dacă se vor arunca proiectile luminoase va fi vizibilă. . - Cred și eu că va fi vizibilă, dar și lacurile se vor vedea. . - Părerea noastră este că trebuie secate.Primarul pufni cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
monumente vechi și atrage atenția în virtutea reclamei seculare făcute prin școală - spunea el - a apărut mutește, adesea în indiferența generală.Contemporanii nu salută cu trâmbițe operele prin care se vor semnala în viitor și pe care artiștii le construiesc ca cârtițele pe sub secolul lor. La ordinea zilei este Pomponescu. Într-un fel, Gonzalv era de acord cu Ioanide în măsura în care constata nepăsarea în fața oamenilor de merit. Însă nu putea înțelege recunoașterea decât ca o faptă imediată. De aici decurse melancolia sa, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bem ceaiul, îl văd pe Noica rupând țigări Carpați și îndesîndu-le tutunul în pipă, mă uit la băscuța lui de papă în exil, la pantalonii foarte lucioși, mă gândesc la cărțile pe care și le-a scris cuminte ca o cârtiță încăpățînată, nerăsfățat de nimeni, nelaureat, ba pe deasupra injuriat de Ionesco și alții ca "vîndut" - și îmi vine în minte vorba lui Heraclit cum că "se află zei și aici", iar aceștia, care au crescut în pragul camerei lui, sânt mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]