2,091 matches
-
din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul astfel Încât să poată lucra și pe timp de noapte, ca și când ar fi trebuit să se grăbească să Își ducă lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-vă nu mă lăsați aici! Dar n-avem decât trei cai! - spuse Barzovie-Vodă. — Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască! - spuse spătarul. Dintr-o săritură pe cal, Cosette fu în brațele spătarului. Calul icni scurt, clătinând din cap; Broanteș se cațără și el pe iapa lui. Stai bine, drăguță? - întrebă spătarul — îhî - făcu Cosette, domolită. — Atunci, spre Moldova! - spuse spătarul, dând bice tustrei cailor. Episodul 71 IASSY ET SES HABITANTS VĂ LEATO ȘAPTE MII ȘI CEVA Dacă neobositului călător îi șade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-un stavrid. La fiecare fluierat, din cadrul ferestrei țâșnea câte-un câine, arcuindu-se superb în văzduh. Călugării numărară șapte. Pe al optulea, un pui de lup de vreo trei săptămâni, probabil pentru că nu avea încă destulă forță să se cațere pe pervazul ferestrei, îl aruncă însuși doctorul. Episodul 151 O SENZAȚIE FIREASCĂ Suntem pe cale să pătrundem, de nu îți fi uitat, alături de bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț, în stabilimentul signorei Maxima. Mâna povestitorului prin care se mișcă gâlgâind domol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nevoie de ajutor... - murmură în sfârșit, ca pentru sine. Orice fel de ajutor. Gacel Sayah deschise ochii, calculă înălțimea la care zburau vulturii și hotărî că venise momentul să părăsească liniștitul său refugiu de la umbra unei stânci și să se cațere pe o mică înălțime de unde controla cea mai mare parte a versantului oriental al masivului stâncos. Așa cum își imagina, și dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl surprinse când văzu că nu se mai străduiau să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Nino, ce faci? La douăzeci de leghe sub mări plînge un baobab. Între perne sînt o cloșcă Înfoiată. El Înoată acum În jurul unei epave. Își caută armata. Mănîncă puțin. E slab ca un adolescent. Din piatră În piatră bărbatul se cațără pe femeie. Din piatră În piatră se trece Rubiconul. Am plecat să cumpăr unt. M-am răsgîndit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu m-a surprins deloc. Dar a avut un succes și mai mare când a hipnotizat o găină bătrână. Vestea s-a răspândit și, după pauză, au apărut aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo a luat de pe raftul cu „Pericol“ borcanul cu eter, a înmuiat în el un cocoloș de vată, l-a aruncat la iepure, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
oră. Și, după ce i-au scos toată mocirla din burtă, în loc să le mulțumească, el a început să peroreze despre inventivitatea naturii. Și că ce chestie interesantă e lacul acesta, cu pădurea în el, în care omul poate începe să se cațere în copaci nu numai de jos în sus. Deci, cu toate că lumea e tot ce se întâmplă să existe, totuși, după părerea lui, acolo jos e, totuși, o altă lume. — Domnul redactor mi-a povestit că dumneata ai reașezat tablourile - mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la fel, dar nu aveam idee cum să fac asta. M-am simțit groaznic în ziua aceea și nu voiam decât să mă întorc acasă, să stau cu mama și cu tanti Mae. Bruce putea să facă orice. Să se cațere, să se bată, să arunce cu lucruri. Mă luam după el și încercam să fac și eu ce făcea el. La prânz, mama lui ne-a chemat înăuntru și ne-a dat niște sandvișuri și mi-a zis că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a privit în oglinda dinăuntru. Tot drumul până în oraș, tanti Mae ne-a rugat să mergem mai încet din cauza pantofilor ei. Mirosea bine pe potecă. Nu numai de la tanti Mae, dar și fiindcă răsăriseră florile de vară și caprifoiul se cățăra pe trunchiurile bătrâne de copaci. Deși era șapte jumătate, seara încă nu se lăsase. Soarele era mai degrabă la apus și dealurile din depărtare arătau drăguț la ora aceea. Când am ajuns în oraș, multă lume se îndrepta deja către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-mi era teamă că voi fi arestată. Bob, paznicul de noapte, era foarte prietenos. îi duceam din când în când o sticlă de whisky. Și acum probabil că dormea la căldurică, cu pisica lui, Fat Shirley, în poală. M-am cățărat pe scară și ajunsă în vârf am rămas nemișcată, verificând să nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un felinar stradal, straniu și inutil, estompată în colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Săgetător și Leu. Mai urmau încă zece. Și după atenția cu care le tratase pe acestea două, procesul avea să fie unul îndelungat. Nu doar figurile erau lucrate excelent; pe toată suprafața coloanelor erau prezente modele, gratii pe care se cățărau animale ciudate, șerpi, flori. Stilul lui Lee era de obicei mai unghiular, mai puțin luxuriant decât ce aveam în față; statuile de pe coloane păreau de-a dreptul vii. Era o doză de romantism, nu numai în statui, ci și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o țineam la îndemână; mi se părea că zgomotul pe care-l făcea jetul de urină în oliță se aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
începu să se audă mai întâi un susur slab, apoi sunetul apei ce curgea la vale deveni tot mai puter nic. Se apropiau de o porțiune unde solul se ridica abrupt în jurul unor stânci de dimensiuni uriașe aruncate alandala. Se cățărară amândoi deasupra și se opriră pe culme. Dedesubt, un pârâiaș năval nic curgea înspumat printre bolovanii căzuți în albie. Malul era foarte accidentat și Cristi constată că le era imposibil să coboare pe acolo. Porniră împreună la vale de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acolo unde se afla, glasul său nu poate străbate prea departe. Trebuia să urce pe malul ravenei, să iasă din ea. Fără să țină seama de noroiul de pe fundul viroagei se repezi pe partea cealaltă și începu să se cațere pe malul înalt. Ajuns sus, își trase o clipă sufletul după care își strigă din nou băiatul. Începuse să sufle un firicel de vânt, se lăsase rece și pe obraz simți câteva picături reci. Jos, pe fundul ravenei din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imposibil de urcat. Se afla foarte aproape de stânca cenușie care se ridica drept în fața lui. Nu putea merge mai departe. Se opri și, cu mâna streașină la ochi privi în sus. Nici caprele de munte nu s-ar fi putut cățăra acolo. Pereții urcau vertical cam cincisprezece metri. Apoi urma un fel de brâu foarte îngust, ca o poliță circulară peste care se înălța vârful propriu-zis de formă piramidală. Până acolo, piatra era netedă, fără striații ori alte rugozități care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de șanțul de apărare. Câțiva pinteni de stâncă se desprindeau din trupul muntelui ca niște contraforți naturali. Ca să treacă de ei, trebuia să îi escaladeze. Se abătu din drum, urcând pe lângă aceștia, căutând un loc pe unde să se poată cățăra pe deasupra. În sfârșit, peisajul începea să se schimbe, porțiunea pe care mergea cobora abrupt. De acum putea să vadă fundul prăpăstiei care nu mai era decât o vâlcea puțin adâncă. Din versant, ieșea un curs firav de apă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe se afla un stejar uriaș al cărui trunchi înfrățit chiar aproape de rădăcină se ridica semeț printre coniferele din jur. Da, acolo era mult mai bine, se putea ascunde în frunzișul des. Se apropie de copac și începu să se cațere. Își găsi un post de observație între două ramuri groase ce se bifurcau la vreo șapte metri deasupra solului. Și de acolo avea o perspectivă foarte bună asupra obiectivului. Se așeză comod, rezemându-se cu spinarea de tulpina groasă, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tocmai din acest motiv părul i se zbârlise pe ceafă. Lumina cenușie a zorilor era destul de puternică acum, pentru ca Godunov să poată vedea bine ce se petrece în fața sa. Nu era acolo nici o frânghie pe care bătrânul să se poată cățăra, ori care să-l tragă în sus. Boris își descleștă mâna dreaptă de pe creanga pe care o strângea cu putere. Articulațiile îl dureau din cauza încordării și, pentru o clipă se dezechilibră. Se redresă repede, dar, probabil că făcuse ceva zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un drum spre peștera vâlvei, deși era puțin probabil ca acestuia să-i scape tocmai un asemenea lucru. No, dacă tot ne odihnim câteva minute, dă și tu o țigară! spuse Simion Pop foarte serios. Chiar de la început ne-am cățărat pe pereții râpei până pe platoul de deasupra, își continuă Simion povestirea, după ce trase cu sete un fum. Ni se zbătea inima în piept de frică dar tot ne-am aventurat în explorare. Deh, eram copii neștiutori... Bătrânul mai trase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu-se ușor. Pășind prudent pe pietroaiele adunate acolo, porni la vale. Pe măsură ce înainta, studia atent pereții, căutând un loc pe unde s-ar fi putut cățăra. Dacă voia să afle ce fac oamenii lui Boris Godunov la peștera vâlvei, trebuia să urce până sus, pe platou. Știa că aceștia sunt acolo, deasupra, însă de unde se afla acum, nu putea vedea și nici auzi nimic. Inima prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercarea sa de a-l ține departe pe comisar. Nu pe aici trebuie să mergi, spuse Pop, ignorând întrebarea lui Cristian, ai trecut de locul pe unde se poate urca. Hai înapoi, ca să-ți arăt eu pe unde ne putem cățăra. Hotărât lucru, încă nu era pe deplin stăpân pe toiag. Mai avea de lucru cu el, trebuia să se obișnuiască împreună, unul cu celălalt. Mai devreme sau mai târziu, fără îndoială că va fi silit să dea piept cu vâlva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din stânga a canionului. Chiar deasupra acestuia, crescut dintr-o crăpătură a versantului, trunchiul răsucit al unui ulm uriaș se ridica aproape paralel cu peretele râpei. No, aici e singurul loc pe unde putem ajunge sus, rosti Pop, care deja se cățărase pe îndoitura trunchiului copacului, fără frânghii de alpinism este imposibil să urcăm prin altă parte. Uită-te cu atenție la mine și fă și tu la fel! Simion se așezase între ulmul bătrân și versantul râpei, punându-și tălpile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și bietul Gherasimov, fiul emigrantului, amîndoi la primul lor teren: măsurau pămînturile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau cînd cu mira, cînd cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era-n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd pe sîrbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]