KorAP: Find »[drukola/base=cățelușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...23 >

553 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

și-i spusese să-l Înece; servitoarea Însă doar Îl dăduse afară, iar Marlena Îl hrănise cu resturi de mâncare luni de-a rândul până În ziua În care pisoiul dispăruse. Esmé Îi semăna atât de mult. Acum Încerca să convingă cățelușa să mănânce o fiertură lungă de orez și pui prescrisă de Harry și obținută de Marlena de la bucătărie. Marlena le spusese că fetița ei nu se simțea bine și deci avea nevoie de supa specială. Câțiva dolari americani Îi convinseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
și obținută de Marlena de la bucătărie. Marlena le spusese că fetița ei nu se simțea bine și deci avea nevoie de supa specială. Câțiva dolari americani Îi convinseseră că povestea era reală. Hai, cuțu, spuse Esmé ținând pipeta În dreptul gurii cățelușei și plescăind ca s-o Încurajeze. Harry era Încântat la gândul că deveniseră un soi de familie - căci ce era o familie dacă nu totalitatea participanților la o criză cu final fericit? La șapte, toată lumea, mai puțin Dwight și Esmé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Cred și eu. —Wawa, promite-mi că nu ieși din cameră. Promiți? Esmé oftă adânc. —Termină, mamă. Nu mai sunt o wawa. Știu ce trebuie să fac. Nu trebuie să-mi spui tu. Tot timpul Își ținu privirea ațintită asupra cățelușei. — Hai, cuțu, mănâncă un pic. O să-ți facă bine... Marlena plecă fără tragere de inimă. În hol, Lulu Își luă În primire turiștii ca o majoretă. Ne e tuturor foame? —Daa, răspunseră toți Într-un glas și o apucară spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
de după seara următoare, și-n Dumnezeu știe câte alte seri. Întorși la hotel, Harry Îi sugeră Marlenei „o plimbare sub lumina argintie a lunii“. Nici urmă de lună, dar ea fu de acord. Își imagina că Esmé adormise deja cu cățelușa ei. Așa că ea și Harry o porniră pe strada Întunecată. Urma să se Întâmple ceva, Marlena o știa, și asta Îi dădea emoții, dar din cele plăcute. În timp ce se plimbau, Harry Îi oferi brațul. — Trotuarele ascund tot felul de primejdii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
mână Într-un registru imens și apoi copiate, tot de mână, Într-un alt registru identic. Birocrația de dinainte de apariția calculatoarelor, a indigoului chiar, În toată splendoarea ei. Dumnezeule, ar putea dura ore Întregi, Își zise Bennie. Esmé Își pusese cățelușa Într-o șapcă unde micuța dormea dusă, cu burtica plină de fiertură de orez. Marlena avea o eșarfă pregătită În caz că noua lor Încărcătură canină trebuia ascunsă de autorități. De fapt, nu avea de ce să-și facă griji. În Birmania, câinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-le: „Se vede că sunteți un călător experimentat, diferit de ceilalți, o persoană care caută experiențe profunde odată ajuns Într-o țară străină. Mă Înșel?“. Esmé o ducea pe Cuțu-Cuțu Într-o sacoșă de nailon. Deasupra aruncase o eșarfă, iar cățelușa se Încovrigase mulțumită În uterul improvizat, asta până când i-a venit să facă pipi și a Încercat să iasă. Atunci a scos un scheunat. Când Heinrich s-a uitat alarmat spre Esmé, ea s-a prefăcut că a strănutat. Cățelușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
cățelușa se Încovrigase mulțumită În uterul improvizat, asta până când i-a venit să facă pipi și a Încercat să iasă. Atunci a scos un scheunat. Când Heinrich s-a uitat alarmat spre Esmé, ea s-a prefăcut că a strănutat. Cățelușa a scheunat din nou și din nou Esmé s-a prefăcut că a strănutat. S-a dus direct la baie unde a rupt câteva pagini din revista pentru adolescenți pe care o adusese cu ea și le-a pus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
strănutat. S-a dus direct la baie unde a rupt câteva pagini din revista pentru adolescenți pe care o adusese cu ea și le-a pus pe gresie. O așeză apoi pe Cuțu-Cuțu deasupra Îndemnând-o să „facă pipilică“, iar cățelușa s-a așezat pe vine și paginile s-au Înnegrit. Cuțu-Cuțu era foarte isteață pentru un pui. Când Esmé s-a Întors, Heinrich a Întâmpinat-o cu o privire alunecoasă: Ah, iat-o și pe „micuța noastră chițăitoare“, se Întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
de foi, remarcând că ar avea un gust Între țigările normale și jointuri. Esmé se repezi la bunătățile aduse de mama ei și găsi o pungă de batoane subțiri de carne de curcan uscată pe care le putea Împărți cu cățelușa. După vreo zece minute, barcagiul În longyin maro se Întoarse cu Rupert. Pușlamaua mărturisi că le arătase un truc cu cărți de joc unor localnici. Nu ți-am zis să stăm toți Împreună? Îl certă Moff. Nu poți să pleci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
doar pentru bărbați. Dar apoi văzu că Dwight și Moff se aleseseră cu aceleași plecăciuni scurte ca și ea, iar cei din trib Îi priveau În ochi fără să se sfiască. Cine știe ce obiceiuri și tabuuri or avea. Câteva fetițe ochiră cățelușa pe care Esmé o ținea strâns la piept. Arătară spre ea și strigară: —Uuu-uuu! Uuu-uuu! Toată lumea râse, mai puțin Esmé. Câțiva dintre copii se Întinseră să mângâie cățelul, cerând permisiunea din priviri. —Numai pe cap, Îi instrui Esmé cu strictețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Ars Moriendi. Și astfel se instalară cu toții pentru prima lor noapte petrecută În mijlocul tribului, noapte pe care ei o credeau și ultima. Moff Îi spuse lui Rupert să doarmă Încălțat, În caz că avea nevoie să iasă În timpul nopții. Esmé dormea cu cățelușa În brațe. Bennie nu reuși să adoarmă mai multe ore la rând, Îngrijorat că nu avea la el medicamentele și aparatul de ventilație. Marlena Încerca să-și amintească dacă șerpii sunt atrași de căldura trupului. Dar curând toate aceste gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
câte o maimuță. Orice s-ar fi servit, Marlena Îi spunea lui Esmé că era carne de pui. Și ea știa că nu e adevărat, Însă o lua pentru Cuțu-Cuțu. Esmé scotea bunătăți pentru fiecare giumbușluc pe care Îl făcea cățelușa. Înainte de a se rătăci, Harry Bailley o Învățase să-și dreseze câinele să facă tot felul de chestii. — Nu are rost să amâni dresajul până ajunge să facă lucruri care nu Îți plac. Un cățeluș e foarte dornic să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
fost legat cu o ață invizibilă. Se mișca În sus când bucata Îi era deasupra capului și-n jos, când trebuia să se aplece până la răsplată. —Bravo, fetița! striga Esmé recompensând-o. Așa Își petrecuse zilele lungi din junglă, iar cățelușa mereu o amuzase. Într-o zi, Esmé Îi spuse lui Rupert: —Uite! apoi o privi cu seriozitate pe Cuțu-Cuțu: Închină-te stăpânului. Cățelul se lăsă În jos, fundul Îi era nemișcat În aer, coada Îi flutura. Ce tare! exclamă Rupert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

piciorul lui. Piei, drace! doar n-o fi ursul. I-a apucat mâna. A simțit ceva rece pe dosul palmei. Într-aceeași clipă se înfioară în toată ființa de plăcere. A venit la el din pâclă, adulmecându-i calea, Vidra, cățelușa lui de vânat, care caută urma cerbilor vulnerați. —Tu ești, Vidra? — Eu sunt, schiaună capauca, aburcându-se până la șoldul lui și căutându-i obrazul, cu botu-i fin și ascuțit. — Da, da, zice Culi; suie până sus și mă cunoaște. Cine ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
o înșelare; iar negura două înșelări. Merge destul de repede, lăsându-se condus. Bucuria care i-a venit pe neașteptate îl părăsește tot așa de grabnic, căci se furișează în ființa lui o altă neliniște. Nana Floarea va fi dat drumul cățelușei după clipa când arhanghelul și-a plutit umbra peste casa de la Prelunci, ducând cu el cel din urmă suspin al bolnavei, cu sufletul. —Dumnezeu să se milostivească de noi... șoptește Nicula Ursake. Trece cureaua cățelușei în mâna stângă și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Floarea va fi dat drumul cățelușei după clipa când arhanghelul și-a plutit umbra peste casa de la Prelunci, ducând cu el cel din urmă suspin al bolnavei, cu sufletul. —Dumnezeu să se milostivească de noi... șoptește Nicula Ursake. Trece cureaua cățelușei în mâna stângă și-și face cruce cu dreapta. Cum a făcut semnul sfânt, i se aprinde înainte, în desimea ceții, o stea în cearcăn negru. Cățeaua a dat glas asupra luminii de la casa de vânătoare. E acolo împrejmuirea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
la ușă, ca să iasă. Se înăbușă. Se poticnește întăi la pragul de jos, după aceea se pălește cu fruntea de sus. —Vai, Culi! îl mustră nana Floarea; ești mort de trudă și de somn! — Ba! răspunde el, și se duce. Cățelușa de vânătoare s-a luat după dânsul, ca să-l privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
el; și mai ales să se afle cum te ciocnesc femeile cu clonțul, de-ți pierzi și răbdare, și sănătate, și tot. Când oare a intrat în casă și s-a așezat pe scăunaș, la vatră, aprinzând încă o țigară? Cățelușa s-a sculat din ungherul ei și a venit să-și puie botul pe genunchiul lui. Nana Floarea s-a culcat lângă prunc. Ana ațipise. Când s-au petrecut acestea? Câtă vreme a întârziat pe-afară? De când a venit aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
gemea. Pornea iarăși să caute; uita ce o doare; după aceea se tânguia iarăși. Culi își stropi ochii cu apă și-și clăti gura amară. Trase de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
gura amară. Trase de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse într-un dinte nana Floarea. Paznicul nu catadicsi să răspundă la asemenea observație. Încă se amestecau în el otrăvurile și dezgusturile și încă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
nici o primejdie de hoți. Culi nici nu privi ceea ce lăsa în urmă și îndemnă calul. După ce ieși la drumușor, băgă de samă că Vidra umbla în urma săniei. Opri și opinti un răcnet cumplit, adăogind o sudalmă cu totul neașteptată, încât cățelușa își supuse coada și se duse cu grăbire înapoi acasă. Nana Floarea își trase broboada peste gură. Bolnava zâmbea; părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de oră, sania merse destul de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
munte zece kilometri, când va ajunge acasă, să sară o dată în sus de bucurie bătând de două ori din pinteni, înainte de a atinge iar pământul, după rânduiala paznicilor tari. De două ori a fost chemată, în aceste expediții, și Vidra, cățelușa, într-ajutor, ca să găsească țapul cât după urmă de sânge, cât după putoarea pe care o lasă ca un fum subțire în urma sa. A fost de cosit fân, de săpat crumpene, de dres împrejmuiri. Nana Floarea l-a lăsat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
afară, se vorbise de altceva. — Mergem, Culi, îi zise într-un târziu vânătorul, observându-l că nu mai avea astâmpăr. Până la poiana hochstandului aveau de străbătut cam opt kilometri, dar au pornit cu mult mai înainte decât trebuia. Culi ducea cățelușa; domnul Ionaș Popa îl urma cu felinarul cu petrol, care lumina slab. Le era destul, ca să nu apuce greșit o altă potecă. Umblau cu luare-aminte, ca să nu tulbure pacea aceea a întunericului. Din când în când, o adiere de șuiet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
neguroase. Deasupra, în creștetul catapitesmei, rămâneau tot mai puține făclii. Apoi începu a se prevedea bruma, în poiana din față. Culi ofta, din vreme în vreme; totuși, văzând pe Vidra liniștită, avea nădejde că nu vor da peste năcaz. Acelei cățelușe îi veneau de departe, în nări, toate înștiințările. Iar curmătura fiind aproape, numai sub hochstand, orice ar fi fost acolo ea trebuia să știe. Așa ar trebui să cunoască oamenii toate, cum le cunoaște acest animal, se gândea Culi - căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
domnul Ionaș Popa. Culi a tresărit. Stăpânul său depusese felinarul stâns și-și pregătea carabina. Poiana își deschisese liniștea argintată. Orice adiere de vânt căzuse. S-au dus de-a dreptul la cei doi brăduți. Ursake începu să caute smuncit. Cățelușa avea mai multă cumpănă decât el. În sfârșit, li s-a părut că găsesc urma. Vidra a înălțat apoi bănuțul nasului ei. Au socotit atunci că vrea să-i ducă de-a dreptul în fund; dar pe urmă i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]