828 matches
-
Nu, petrecerile ca asta de la familia Pringsheim nu-mi plac. — Te scandalizează comportamentul lor sexual? Te umple cumva de dezgust? — Comportamentul lor sexual? Nu pricep de ce vă tot legați de asta. Totul mă dezgustă la ei. Și în primul rând căcaturile alea despre emanciparea femeilor, când pentru doamna Pringsheim asta nu înseamnă decât că poate să se poarte tot timpul ca o cățea în călduri, în timp ce bărbatul ei își petrece ziua trudindu-se cu niște culturi de bacterii proaspete, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ei bine, acuma știi. Ce-ai de gând să faci mai departe? Să stăm aici până rămânem fără mâncare? Trebuie să găsești o soluție! — De ce eu? De ce nu vii tu cu o soluție? — Dacă ai fi cât de cât bărbat... — Căcat! exclamă Gaskell. Uite vocea femeii emancipate. Cum se ajunge într-o situație delicată, cum trebuie să devii brusc bărbat. Care-i problema cu tine, muiere bărbat? Ai vrut să ne aduci aici și iată-ne aici. Dar nu-mi cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nici n-ar ști cum. Probabil că și-o trage cu Juddy. Eva clătină din cap neîncrezătoare. — Atunci era beat, asta-i tot. Până acum n-a mai făcut niciodată așa ceva. — De unde știi? — Păi, e soțul meu. Soțul tău un căcat! Nu face altceva decât să te folosească la spălat vase, la gătit și la curățenie. Și ce-ți oferă? Spune-mi ce-ți oferă. Eva se luptă cu gândurile ei, incapabilă să și le exprime. Henry nu-i prea dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că Eva își luase deja zborul din colivie și că luase cu ea salteaua pneumatică și vestele de salvare. — Vrei să spui că ai lăsat-o afară toată noaptea? zise el. Acum sunt sigur c-am ajuns pe Marea de Căcat. Fără vâsle, fără saltea, fără veste de salvare, fără nimic. Nu m-am gândit c-o să facă o nebunie ca asta - să plece cu toate după ea, răspunse Sally. — Ai lăsat-o toată noaptea afară, în ploaia aia cu spume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
omor pe nemernic! urlă din toți bojocii Flint, repezindu-se afară din încăpere. Intrând în biroul său, inspectorul trimise după sergentul Yates. — întrerupe vânătoarea de plăcinte, zise el. E un rahat de păcăleală. — Un rahat? întrebă sergentul, nesigur pe el. — Căcat, explică inspectorul Flint. Ne-a făcut-o iar! — Vreți să spuneți...? — Vreau să spun că răhățelul ăla ne-a tras iarăși pe sfoară! — Dar de unde știa despre fabrică și toate amănuntele alea de-acolo? Flint se uită disperat la sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Pe toate, Yates, află-le pe toate! Nu vreau să mai fiu dus de nas cu vreo poveste despre cum a scăpat el de doamna Wilt într-unul din canalele de scurgere numai pentru că a predat odinioară la anul II Căcat. Inspectorul se întinse după ziarul de seară și aruncă o privire la titlul de pe prima pagină: POLIȚIA CAUTĂ îN PLĂCINTE SĂ GĂSEASCĂ SOȚIA DISPĂRUTĂ. — O, Doamne! mormăi el. Asta n-o să pice deloc bine la imaginea noastră publică! La Colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vas de agrement, răspunse Yates. După care a închis. Inspectorul Flint se ridică în capul oaselor. — Un vas de agrement? Ce vas? — A închis. O, și încă un lucru: zicea că are numărul 44 la pantofi. Atât și are. — Of, căcat! zise Flint. în ordine, o să vin la secție. Se dădu jos din pat și începu să se îmbrace. în celula lui, Wilt fixa cu privirea tavanul. După atâtea ore de interogatoriu, mintea lui zbârnâia și acum de întrebări. „Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de gura puțului. Fără să-și ia ochii de la Gacel, cu arma în mână, fără piedica trasă, deșurubă capacul și începu să toarne uleiul, care clipoci înfundat treizeci de metri mai jos. — Uite ce fac eu cu apa ta de căcat! spuse. Ai să te caci o lună numai ulei. Dădu drumul în puț încă plin pe jumătate, făcu un gest vulgar cu degetul mijlociu, se urcă în mașină și porni strigând: — Du-te-n mă-ta ! — Ești nebun! murmură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu poți fi un vandal extremist. Pornind de la această idee, nu se poate prevedea ce va face sau ce nu face un fascist înarmat, violent, încrezut și care-i urăște pe cei pe care îi numește cu dispreț „arabi de căcat“. — Și de ce noi trebuie să suferim întotdeauna consecințele? De ce, din când în când, nu cade măgăreața pe altcineva, măcar așa, ca variație? — Pentru că, dragul meu, pentru asta suntem plătiți, și în atâția ani de când muncesc aici, am avut norocul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
azi, lucrurile sunt cu atât mai importante cu cât se vorbește mai mult despre ele. Asta ți-o spune un expert în relații publice. — Mă cac în „relațiile tale publice“. — Dragul meu, relațiile publice sunt de obicei un morman de căcat atât de mare, încât ceea ce poți adăuga tu nu-l va face să crească nici măcar cu un milimetru. — Eu refuz să iau parte la toată povestea asta. — Îmi pare rău pentru nefericiții ăia, fiindcă tu erai ultima lor speranță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
peșteri ne-ar putea pândi un tip armat până-n dinți? — Eu n-am spus că ar fi o idee bună... - spuse Mecanicul, scrupulos. Eu am spus că e una din cele două idei care mi-au trecut prin cap. — Două căcaturi. — Recunosc că sunt proaste, dar problema e că trebuie să hotărâm care dintre cele două e mai puțin proastă. — Tu spre care te înclini? Răspunsul surprinzător al lui Bruno Serafian demonstră, fără îndoială, cât de demoralizat se simțea. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prostii pe care le poate comite cineva. — Cu asta sunt de acord! Și eu! Și eu! Bruno Serafian păru scandalizat când întrebă: — Îmi cereți într-adevăr să negociem? — De ce nu? Ce altceva putem face? — Dacă negociem, o să fim ca niște căcați! - protestă armeanul. Niște adevărați căcați! Asta și suntem - replică bărbatul cu garoul la picior. Căcați ce omoară pentru bani și care doar în filmele proaste își ispășesc păcatele printr-o faptă eroică... - Își atinse ușor bandajul însângerat și adăugă: Operațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
comite cineva. — Cu asta sunt de acord! Și eu! Și eu! Bruno Serafian păru scandalizat când întrebă: — Îmi cereți într-adevăr să negociem? — De ce nu? Ce altceva putem face? — Dacă negociem, o să fim ca niște căcați! - protestă armeanul. Niște adevărați căcați! Asta și suntem - replică bărbatul cu garoul la picior. Căcați ce omoară pentru bani și care doar în filmele proaste își ispășesc păcatele printr-o faptă eroică... - Își atinse ușor bandajul însângerat și adăugă: Operațiunea asta a fost foarte prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
au grăbit să ridice mâna - și unul după altul, toți cei prezenți îi imitară. Sam Muller arătă cu un gest amplu mâinile și remarcă aproape cu umor: — Îți dai seama? Au fost de acord. — De acord...? repetă indignat Serafian. Un căcat! Încă mai sunt cel care plătește și cel ce comandă și nu accept ca lepădăturile astea să pună mâna pe mine. — „Ești“ cel care plătește, cu asta sunt de acord - răspunse. Dar nu mai ești cel care comandă, deoarece ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în depărtare, totul era o masă galbenă de praf în suspensie, care făcea să te gândești că lumea se transformase într-un ceaun cu mămăligă din care ieșea doar, ca un bob de năut negru, vârful singuratic al masivului muntos. — Căcat! Nu se vede nici pe dracu’! — Ce facem? — Așteptăm... Ce altceva putem face? Un mare ocol. Apoi altul. Și altul. Jos, câțiva oameni care în ultimele două ore nu făcuseră altceva decât să se târască până la locul unde era prevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Comuniștii foloseau mâna dreaptă cu pumnul strâns: forța proletară, care ar trebui să unească, dar să și strivească tot ce i se împotrivește. Secera și ciocanul ar fi trebuit să cheme la solidaritatea internaționalistă. Intelectualii - afară! „Intelectualitatea rusă este un căcat”, îi scria Lenin lui Maxim Gorki. Și asemenea minți se găsesc și pe la noi... Într-o lume bântuită de bărbați care au deținut și puterea militară, politicianul va evolua, chiar dacă el trebuie perceput tot ca un pater familias. Dar dacă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
țară? Ce destin au românii în acest context? Nu riscăm să devenim toți un fel de „români de pretutindeni”? Am fost la un spectacol cu Ion Caramitru și Horațiu Mălăele. Și îl aud pe Horațiu Mălăele: „Avem o istorie dă căcat, avem un prezent dă căcat, bine că măcar nu avem niciun viitor...”. M-a insultat pe banii mei... Vintilă Brătianu, dacă un prieten de-al lui vorbea urât, la grămadă, despre națiunea română, nu-i mai răspundea la „Bună ziua!”, nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în acest context? Nu riscăm să devenim toți un fel de „români de pretutindeni”? Am fost la un spectacol cu Ion Caramitru și Horațiu Mălăele. Și îl aud pe Horațiu Mălăele: „Avem o istorie dă căcat, avem un prezent dă căcat, bine că măcar nu avem niciun viitor...”. M-a insultat pe banii mei... Vintilă Brătianu, dacă un prieten de-al lui vorbea urât, la grămadă, despre națiunea română, nu-i mai răspundea la „Bună ziua!”, nu-l mai saluta niciodată... Ce
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dă trimitere la Spitalul de Urgență. Aici, scot iar plicul. Alt medic amabil mă unge pe burtă cu un gel scârbos și începe să mă frece cu un fel de ventuză: vede pe ecran toată cariera mea. “Dă-te-n căcat să-ț bată nasu!” Căldură mare, mă clatin. Nu cred să mai rezist cu transportul în comun și cu banii stau prost: iau leafa abia peste două săptămâni. De la ecograf, iese un țigan trăgându-și nădragii. “Tot piatră?” “Tot. Da
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
-l pocnesc. “Am înghițit un pumn dă pastele az-noapte, să moară familia mea! Mă duceam la baie pă ceas-pă minut. Ce-ai, bă, de te duci una-două la baie? strigă aia a mea. Turbam dă dureri. Dă-te, fă-n căcat să-ț bată nasu, dracu’, fac și io o labă!” Mă primește același doctor tânăr, parcă mai amabil: deschisese plicul. Stau cocârjat lângă masa lui. Vede ecografia, se uită la trimiterea către spitalul cel mare. Nu-i mai dau alt
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
tăi. — O sută, Sid. Am nevoie de doi mocofani de la Patrulare - douăzeci de dolari bucata - și ceva mărunțiș pentru șeful de schimb de la secția din Hollywood. Plus că tu organizezi flagrantul. — Jack, e Crăciunul! — Nu, e posesiune ilegală de marijuana. — Căcat! Juma’ de oră? — Două’ș’cinci de minute. — Am venit, jumulitor ordinar! Jack puse receptorul În furcă și făcu un X În calendar. Încă o zi fără pileală și fără drog. Trecuseră patru ani și două luni... *** Scena era aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să-și șteargă mai tot rujul cît Își mușcase buzele. — Da. Tata și mama vor face atac de cord, dar da, accept invitația. — Este prima prostie pe care o fac după mulți ani, replică Jack. CAPITOLUL 7 O lună de căcat. Bud smulse din calendar luna ianuarie 1952 și numără cîte arestări pentru infracțiuni a făcut. De pe 1 ianuarie pînă pe 11 ianuarie - nimic. Făcuse pe jandarmul Într-un platou de filmare - Parker ceruse un tip cu mușchi care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
TÎnărul ridică iar din umeri. — Potăile n-au nici un motiv să trăiască. — Aha! Ai cumva aceeași părere și despre oameni? Omule, ce tot spui acolo? Comutatoarele basculate În jos. — Păi, probabil ai aceeași părere și despre Leroy și Tyrone. — Ei, căcat! Leroy și Tyrone aproape că-s prea proști ca să merite să trăiască. Comutatoarele sus. — Ray, unde sînt puștile cu care ați tras În Griffith Park? — Păi... adică... N-am nici o pușcă. — Unde este Mercury-ul tău coupé model ’49? — Am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tot Întindea - cincisprezece minute, treizeci, o oră. Deodată se auziră niște ciocănituri În geamul din față. Jack se lăsă În jos: ușa, vizorul. Imită glasul afectat al unui poponar: — E deschis. În cameră se strecură un băiat drăguț. Jack exclamă: — Căcat! Era Timmy Valburn, alias Moochie Mouse - „gagica“ lui Billy Dieterling. — Timmy, ce paștele mă-tii cauți aici? Valburn se suci moale pe o parte, unduindu-și șoldul, fără urmă de frică. — Bobby mi-e prieten. Nu consumă narcotice, dacă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prin efracție În acest apartament. Schimbare de direcție. — Porno. Reviste, cărți cu poze, normale și homo. Te excită chestiile astea, Timmy? O ușoară tresărire a ochilor - dar nu tocmai un indiciu. — Așa vi se scoală? Tu și cu Billy luați căcaturi din astea În pat cu voi? Nici o tresărire. — Jack, nu fi ordinar! Știu că nu e stilul tău, dar fii și tu drăguț măcar o dată. Amintește-ți ce Însemn eu pentru Billy și amintește-ți și ce Înseamnă Billy pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]