1,128 matches
-
poziția de a nu mai face. Nu să te spovedești și să spui că și-așa fac. Asta e o fraudă. Nu trebuie să te îngrijoreze marile păcate, pentru că toate se iartă, dar să fii pe o poziție de mare căința. Eu văd că duhovnic. Vin foarte mulți și, dacă nu-i ajuți puțin... Ei, ce-ai mai făcut? Păi n-am făcut nimic, părinte. Păi de ce-ai venit la mine? Păi să vedeți... Și atunci îmi dau seama și
Despre Spovedanie şi Împărtăşanie [Corola-blog/BlogPost/100195_a_101487]
-
dușman al Omului - îi îndeamnă pe oameni sa foloseasca armele și nu numai, unii împotriva altora. Războiul nevăzut dintre forțele binelui și râului, din nefericire, continuă. Durată lui depinde de oameni, de puterea lor de înțelegere și implicare! Modele de căința și iertare, atât Papă Ioan Paul al II-lea cât și Patriarhul Teoctist ne dau puterea să rostim: Da Doamne nouă și altora această putere! Inspirație și ajutor divin a fost întâlnirea Papei Ioan Paul al II-lea cu PF
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
datorită universalității păcatului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a făcut de Mântuitorul Iisus Hristos după învierea Sa din morți (Ioan 20, 22-23). Remarcăm faptul că în limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri - Pocăință, Mărturisire, Spovedanie, Căință - fiecare dintre ele punând în lumină unul sau altul dintre aspectele specifice ei. Mai reținem că puterea de a ierta păcatele a dat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinților Apostoli și urmașilor acestora printr-un act cât se
ARTICOL OMAGIAL ŞI COMEMORATIV, CU PRILEJUL ÎMPLINIRII, ANUL ACESTA, A TREI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN ÎMPĂRĂŢIA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343784_a_345113]
-
-mi vibrează. Se-ntunecă munții, se-ntunecă zarea Și piscuri semețe spre cer se îndreaptă... În sufletul meu răsări-va cărarea Ce mă va conduce spre-o ultimă treaptă. Se scurge rugina pe filele vieții, Arzându-mi neliniștea-n jarul căinței; Când suflet se zbate în faldurii ceții Mă-ndrept, rugătoare, spre crucea credinței. Pustiul din mine se-mbracă-n aramă, Imploră, azi, Cerul să-i dea o speranță; Cu-aroma de struguri din tânăra cramă Să scape de teamă și
SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342816_a_344145]
-
ispitei păcătoase, Care permanent îi atrase, Să nu asculte porunca divină, Ce le stinsese sufletele de la sfânta lumină. În trecerea multor ani, Oamenii înebuniți după bani, Se aruncă-n cugetul fărădelegii, Umplându-și mințile de înșelătoare aspirații, Care nu doresc căință Și vor să rămână-n amăgitoarea conștiință - Răutăciosse fulgere ce emană prostie. Odată cu împlinirea profețiilor Mesianice, Telurica suflare este iertată de greșelile diabolice, Iar Dumezeu a dat mari taine apostolilor, Îndreptând cugetele aștrilor, Prin puterea Duhului Sfânt, Care a distrus
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
o plasă literară bine gândită, bine urzită, care are toate cerințele de a-și prinde personajul, dar și cititorii, fără scăpare, într-o multitudine complexă de stări: iubire, ură, suferință, dezamăgiri, adulter, frustrări, delațiune, lăcomie, activități ilegale, înscenări, dar și căința, dorința acestuia de îndreptare, de o viață trăită decent, cumpătat, în liniștea unui cămin. Încă din Capitolul I, întâlnim un Fănel care este omul clipei, omul neinteresat de ziua de mâine, de părerea celor din jur, declarându-se, nonșalant, „ un
ISPITITOARE... ISPITA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343249_a_344578]
-
o năvălire de lifte străine, era și o pedeapsă trimisă de Dumnezeu pentru cine știe ce abateri ale obștei; iar o izbândă era în primul rând dovada că Dumnezeu le-a fost într-ajutor. Și după cum în vremuri grele nu le lipsea căința, tot așa în vremuri bune țineau să-și arate recunoștința față de Dumnezeu. Și și-o arătau mai ales zidind locașuri de închinăciune: prin sate, prin târguri ori prin afund de codrii, ori creării munților. Țara Bihariei este astăzi în situația
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
Un suflet te-a adăpostit în ea ca la tine-n casă, Unde locuiești și acum, și frumos te-ai dezvoltat, C-ar fi ea vitregă speranță, nici că ai aflat, Pe nicio visată că soarta-și făcu a sa căință, Acum, ca orice vorbă a ta să fie-o biruința, Alături de ea! O reacție instantanee în ea s-a declanșat, Ce-s sentimentele materne acum a aflat, Parcă chimic fluidele total s-au schimbat, Să te știe numai pe tine
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343389_a_344718]
-
ar rușina, De câte fapte e-n stare ea! Dar și toți îngerii o admiră, Inima-i de cel ce se animă, De-i mic sau acel greșitor, Ea are cuvântul iertător.. E doar o taină de bunătate, Suprema-i căință de dreptate, Ea împlinind-o necondiționat, Iubește-n menirea d’altadat, Să-ți treacă oftatul cel mare, Zâmbind chiar oleacă mai tare Ca scut peste tine se prăvale, Barându-te de rele omorâtoare... Alungând din cer tot răul, Empatizând de
ÎNGERUL I S-AR RUŞINA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343420_a_344749]
-
Dumnezeu, celui ce și-a aflat calea, pentru care lucrurile materiale nu mai prezintă importanță: „n-am să mai alerg după lucruri mărețe...”, chiar dacă, uneori, „mai cad pietre din vis” (ispitele, încercările, mai apar), spovedania sinceră - „eu sunt păcatul”, iar căința și credința aduc în final iertarea - „Tu lumina iertării”. Vorbind de o dublă cheie lirică a iubirii, nu m-am înșelat pentru că Iubirea dintre bărbat și femeie este binecuvântată de Dumnezeu. Nici Dumitru Brăneanu nu nesocotește darul Domnului. Astfel că
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
valma, toate veșmintele de pe ea; și palidă, fără să scoată o vorbă seriasă, i se arunca la piept, străbătută de un prelung fior.” Până la urmă scriitorul, se lamentează procurorul, lasă eroina să moară fără nici un fel de remușcări, fără nicio căință pentru adulter și sinucidere. Descriera miruirii se împletește cu cântecul unei flașnete, care se aude din stradă. Astfel vița obișnuită și ceremonia sfântă sunt puse pe același plan. „Morala creștinismului, care reprezintă fundamentul civilizației moderne, conchide procurorul în încheiere nu
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
murind Hristos a și înviat, cel care fericește pe cel dintâi adeverește că acei ce mor și, mai mult încă, acei ce cad, nu sunt încercați de vreo deznădejde” (XV- Despere curățenie). Acest cuvânt este de o mare forță a căinței, o putere în a lăsa viața păcatului și a plăcerii și a învia în Iisus Hristos, și de o nădejde că chiar dacă cazi, ridicarea ta și a mea este oricând posibilă. Părinții au arătat că nimeni nu moare sub cruce
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378392_a_379721]
-
-mă prin cer, iubite, Cu-a ta lavă mă aruncă În păcate dulci și sfinte. Din lăuntru să m-aduni Cu privirea-ți cea topită Ce prin vrăji din alte lumi M-a plutit cu-a ei ispită. Zbuciumați printre căințe Din extaz ne curgă lacrimi, Să gustăm sfinte dorințe Din demultul stins de veacuri. Să murim în geamăt mut, Să-ți cuprind nemărginirea, Rădăcini din sfântul lut Să ne-ascundă împlinirea. Referință Bibliografică: PRIMESTE-MĂ ÎN TINE / Angela Mihai : Confluențe
PRIMESTE-MĂ ÎN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379010_a_380339]
-
către Moș Crăciun, suflete de oameni de zăpadă, tratate de pace, urme de pași de Dumnezeu, tresăriri de conștiință, tristeți de brazi aruncați după Crăciun la gunoi, petale de flori de gheață, emoții de efeb, mâini de ajutor, lacrimi de căință, zâmbete de recunoștință, cuvinte de mulțumire. Și mă gândesc ca într-o zi să deschid un muzeu cu toate aceste piese de colecție. Un muzeu în care intrarea va fi gratuită, în care nu va fi interzisă fotografierea și filmarea
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RONDEL CĂINȚEI... Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1726 din 22 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului În valea plângerilor noastre Și spicul ierbii mușcă din păcat, Cuibar de suflete sihastre În burgul vieții crude aruncat. La umbra frunzelor albastre, În pled
RONDEL CĂINŢEI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381868_a_383197]
-
de gânduri, patimi, îmbrăcat, În valea plângerilor noastre Și spicul ierbii mușcă din păcat. Zări cenușii prevăd dezastre, Păcatul umblă-n lume-nnaripat. Cu lacrimă de ceară, cap plecat, Vom reuși zbura spre astre Din valea plângerilor noastre... Referință Bibliografică: Rondel căinței... Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1726, Anul V, 22 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RONDEL CĂINŢEI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381868_a_383197]
-
greșit. Fă cu dragoste-ascultare Oriunde vei fi numit Domnul îți va da răbdare Și-astfel vei fi mântuit. Nu te întrista de tot Când în cale-ți va apare Din senin câte un „ciot” Așa-i viața... frățioare. Sigur, trebuie căință Ca să te poți ridica Dar roagă-L cu stăruință Și mereu să-i zici așa: „Am greșit din neglijență Și n-am făcut voia Ta Dar mă-ntorc cu umilință Doamne! Vezi, nu mă lăsa!” Iar când Domnul va veni
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
m-am legat Dar n-a fost bine-așa Și Dumnezeu a observat Că-mi pierd mântuirea. Mai mult de Țeghea m-am legat Decât de Dumnezeu Acuma văd cu-adevărat Că-i mai bun planul Său. De-aceea cu căință Te rog a mă ajuta Doamne, dacă-i cu putință Să fac voia Ta. URARE P.S. JUSTINIAN CHIRA Deși aici nu ninge, Și iarna-i tot o vară Hristos se naște totuși În câte-o inimioară. Mișcat de-a Sa
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
cea a unui păcătos; dimpotrivă, cei drepți simt o mare bucurie, bucuria de a fi chemați la odihna de veci, în timp ce moartea păcăto¬sului este cumplită. Cel ce a călcat legea se îngrozește de pedeapsă, remușcările îi chinuiesc conștiința, iar căința este adeseori prea târzie!... În altă ordine de idei, acum în încheiere, voi recunoaște și mărturisi faptul că știind, din propria-mi experiență, că fiecare întâlnire cu Părintele Arhimandrit Paulin Lecca a fost un prilej de mare înălțare sufletească și
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
Să risipim cuvintele într-un carnețel. Să ne plămădim dorințele în taină, Dureri lăuntrice picură încet otravă. Mă chemi cu același dor necenzurat, Mă ademenești cu dulcele păcat, În mine clocotesc nebunatice dorințe Mă storci de vlagă, mă umpli de căințe. Te chem în lumea mea de vis, Să țesem cărare pe tărâmul interzis, S-aprindem scântei din jarul mocnit, Ne pâlpâie în priviri focul stârnit. Referință Bibliografică: Sub dalta ta... / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul
SUB DALTA TA... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380346_a_381675]
-
neroditoare, Iertați-mă, eretici, iertați-mă, atei, Iertați-mă, biserici fără altare. Iertați-mă, părinți părăsiți de copii, Iertați-mă, prunci părăsiți de părinți, Iertați-mă, vieți îngropate de vii, Iertați-mă, rugăciuni risipite, de sfinți. Iertați-mă, lacrimi fără căință, Iertați-mă, frunți fără gândire, Iertați-mă, suflete fără credință, Iertați-mă, inimi fără iubire. Iertați-mă, Iude, Irozi, Pilați și oșteni, Iertați-mă, toți cei vinovați de trădare, Iertați-mă, farisei, cărturari, alți vicleni, De la voi toți eu îmi
TÂNGUIRE DE ÎNGROPARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380364_a_381693]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CONDORUL CU ARIPA FRÂNTĂ Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Condorul cu aripa-i frântă în zborul spre veșnicie, căzut pe-a căinței redută din cetatea inimii, acum pustie, încearcă să zboare din nou dar rana-i cumplit sângerează, iar țipătu-i e un ecou al Lunii, ce-n noapte-l veghează. E trist bietul condor că nu poate să zboare din nou spre
CONDORUL CU ARIPA FRÂNTĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379487_a_380816]
-
înviere: „Iisuse, plâng ogoarele sărace/ Și toate visurile Țării plâng,/ De când în lanțuri Neamul nostru zace./ Și-a ridicat urgia brațul stâng/ Și-și strânge pumnul lângă scăfârlie/ Rânjind când închisorile ne frâng...”[Aiud, 6 Martie 1949](Pr. Ilie Imbrescu, Căință pentru neamul meu- Poezii din Închisoare.Ed. Bonifaciu, București, 2000) Lacrimile Suferințelor au înflorit în poeme, în colinde, sub biciul cumplit al groazei, pe pânza sufletului, smulsă de cnutul urii viscerale, înmuiată în urzeala îndurării, resemnării, doririi, dăruirii, mărturisirii: „Prin
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Timpul toate le desparte Și-acum glasul mi-e pierit. Răzvrătiri ‘nalță ființa Peste hăuri de granit, Lacrimă mi-e neputința Ce-mi pare de neoprit. Mă-nspăimânt de suferință Și de trupul tău ciuntit... De-ar mai fi timp de căință, Unde-i locul cel sfințit? Unde să-mi ridic o rugă Pentru tot ce-ai pătimit? Nu mai vreau s-o iau la fuga Printre lacrimi de smintit! Uneori de te-am uitat, Doamne, eu tot te-am iubit Și
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
mirilor, cerându-i lui Iisus să îi ajute pe miri în procurarea vinului, deși timpul Său nu sosise încă. Momentele de slăbiciune, căderile, trădările sunt explicabile în viața unui om care s-a născut cu rana păcatului strămoșesc. Însă, în fața căinței, Hristos iartă orice păcat. El a iertat-o pe femeia adulteră din Biblie, pe care iudeii voiau s-o omoare cu pietre. Cu condiția să nu mai păcătuiască. Este cunoscut că oamenii ne pot deveni antipatici datorită unei trăsături fizice
REGULA DE AUR A CREŞTINISMULUI, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381108_a_382437]