2,562 matches
-
cerceteze. I se păru că deslușește o urmă de cuțit pe curelele șeii, dar... Oamenii, boieri și slugi, s-au speriat cu toții. Cu mic cu mare, l-au plâns și l au vegheat pe clucer și l-au trimis cu călărași la București, pe o năsălie trasă de doi cai, ca să-l îngoape neamurile lui. Seara târziu, după ce luminile taberei se stinseseră, vodă auzi șoapta lui Ștefan: — Taică, asta era gătită pentru mine, nu-i așa? Dacă trăia tușa Anca, sora
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la cale netrebnicia. — Aga Selin e furios, vrea vinovatul, ca să arate că el nu are amestec. — Nu are. Liniștește-te, Ștefane, mâine plecăm în zori, să mergi cu mine în rădvan. O să avem drum lung până la Inumbari, de acolo trimitem călărași la Odrii și la București și aflăm cine, unde și ce călărași a trimis de aci. Alaiul domnesc se transformase în convoi. Selin cu ienicerii lui călărea când înainte, când înapoi, supraveghind înaintarea rădvanelor, călăreților și carelor. Ceruse lui Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el nu are amestec. — Nu are. Liniștește-te, Ștefane, mâine plecăm în zori, să mergi cu mine în rădvan. O să avem drum lung până la Inumbari, de acolo trimitem călărași la Odrii și la București și aflăm cine, unde și ce călărași a trimis de aci. Alaiul domnesc se transformase în convoi. Selin cu ienicerii lui călărea când înainte, când înapoi, supraveghind înaintarea rădvanelor, călăreților și carelor. Ceruse lui Vodă un tălmaci, intra în vorbă cu oricine și-și făcea ancheta lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Făcând popas, se îngrijeau de pregătirea cinei și a locului de odihnă, doar vodă își vedea de ale lui. A primit vești de la București și a dictat răspunsurile ca toate să plece în aceeași seară. A trimis la Odrii zece călărași în frunte cu vătaful lor, cu douăzeci și două de pungi de aur, apoi l a chemat pe doctorul Pylarino să-l consulte și au hotărât împreună să rămână două zile pentru odihnă. Erau Rusaliile de fapt și vodă dorea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stolnic Constantin și cu el, marele spătar. Mersese alături de domn în caleașcă, dar știa precis că o parte din atribuțiile pe care le avusese până la trecerea Dunării i-au fost luate. De ce a trebuit ieri să fie trimis vătaful de călărași spre Odrii cu cele douăzeci și două de pungi? Până acum el era cel care îndeplinea aceste misiuni delicate. Până acum, marele logofăt Diicu Rudeanu era întrebat numai după ce domnul se sfătuia cu Cantacuzinii, acum însă Diicu a devenit cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și doamna s-au speriat, dar el a început să râdă și să spună: „Nu-i nimic, trece”. Doftorii l au luat de umeri și l-au dus în pat. Doamna a trimis la Mitropolie și la mânăstire la Dealu călărași, ca să aducă preoți pentru Sfântul Maslu. Am sosit și noi cu feciorul nostru, beizadeaua Constantin. Pe Ilinca au luat-o deoparte surorile domniei sale, ca să poată avea sufletul lui Scarlat liniștea de trebuință. L-am așezat la Mitropolie la Târgoviște. În
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din senin. Doamne ferește să se aprindă jitnițele domnești! Aud că în Franța de frig nimeni nu mai seamănă holde. Mi-ar părea rău să se piardă de trăsnet grâul nostru, să-i spui lui Ferriol. — În cât timp ajunge un călăraș la București? întrebă exaporitul. — Cine știe? Nu am socotit niciodată. Știu că prin locuri știute de noi dacă trimit o scrisoare astă seară ajunge la București poimâine dimineață și doamna cu nașul Dinu vor da drumul negoțului cu grâne chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până acum nici nu am aflat în ce zi o să mă primească marele vizir. — Răbdare, măria ta, oftă Pană Negoescu. Diicu Rudeanu, marele logofăt, privi cu îngrijorare la ceilalți și comunică starea bugetului de călătorie al alaiului domnesc. — Să trimitem călărași la București, ordonă domnitorul. Avem nevoie de pungi de aur, altfel nu vom izbândi. Să prânzim și, la lucru! Luaseră în alai cei mai buni bucătari și aduseseră din țară cele mai bune vinuri, dar amintirea faptului că nu-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
buze. „Să scriem, măria ta, la București s-o liniștim pe doamna voastră și pe sora noastră. Doamne, o fi încărunțit de atâta îngrijorare”. Și scriau mereu. Niciodată drumurile de la Edirne la București nu au fost străbătute de mai mulți călărași, galopând până ce pleznea calul sub ei. În zilele ce au urmat, dregătorii imperiului însoțiți de dragomani destoinici au venit să-și prezinte omagiile domnitorului muntean. Toți plecau dăruiți cu pungi de aur, bijuterii și blănuri. Abia la 3 iunie au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar fi zis: «Eu am mers la Poartă și am venit, dar voi face să meargă și pe acela care-mi făcu această cale la Poartă, și acela nu se va mai întoarce». Sau cel puțin așa mi-au spus călărașii care au adus scrisorile că ar fi zis. S-o fi gândit la Duculeț, cine știe? O fi adevărat ce a spus maica? Și bei zadeaua nu avu curajul nici să mai gândească la spusele doamnei. Văicăreala muezinului anunță sfârșitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe femeia aceea... cum îi spune? Muierea care face negoț cu grânele noastre la Stambul. Doamne, cum îi spune? Eh, da, Lavinia. Vodă deschise ochii să admire roșeața care rumenise obrajii unchiului său. Da, da, poruncește-i, neică Mihai, prin călărași de poștă, să lepede neîntârziat Stambulul că vine... molimă mare și să sosească în Valahia la curțile domniei tale. Spre toamnă o să mergem împreună să vedem cum s-a înălțat ctitoria domniei tale de pe apa Prahovei, mânăstirea jurată Sfântului Munte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
molimă mare și să sosească în Valahia la curțile domniei tale. Spre toamnă o să mergem împreună să vedem cum s-a înălțat ctitoria domniei tale de pe apa Prahovei, mânăstirea jurată Sfântului Munte Sinai. Da, da, poruncă, neică Mihai, neîntârziat, prin călărași de poștă, să vină cât mai repede în Valahia... și vodă se cufundă în somn cu sforăituri, nestânjenit de trapul cailor. Ce o mai fi și asta? se întreba în gând spătarul Mihai, dar, dacă e poruncă, trebuie dusă la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a sfinției sale Theodosie și tot așa, de la Cărămidarii de Jos până la Mogoșoaia, de la mânăstirea Plumbuita, dinspre răsărit, până spre zarea de apus străjuită de mânăstirea Cotrocenilor... iată, bat clopotele într-o dungă. Bat clopotele într-o dungă și pleacă mereu călărași pe iuți cai de poștă în tot cuprinsul țării spre ctitoriile și daniile lui Io Constantin Voievod, spre Hurezi și Râmnicul Sărat, spre Târgoviște și Curtea de Argeș, Viforâta și mânăstirea Negrului Vodă, Sâmbăta de Sus și Scheii Brașovului, Bistrița și Cozia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Văleni, Buzău și Potlogi, spre Bascoavele și Arnota lui Matei Vodă, spre Grăjdana și Filipești, Polovraci și Govora, spre Râmnic și Dealu, Mitrofani și Mamul, Sadova și Cotmeana, Gura Motrului și Corbii Mari, Doicești și Aninoasa. Or să ajungă oare călărașii la timp la Stambul, la ctitoria din Galata, dar la Ismail? Or să ajungă pân’ s-o coboare în pământ pe doamna Stanca? Bat clopotele într-o dungă de două zile și două nopți! — A zăcut mult răposata? — Aș, de unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai țină de viață... A spovedit-o duhovnicul. Când i-a dat sfânta împărtășanie nu mai ardea, era rece, o sudoare rece îi brobonise fruntea, s-a lăsat pe perină și a adormit... Bat clopotele într-o dungă, au plecat călărași în toate părțile. Dar la schitul Grecenilor, la Balamuci, de ce s-or fi dus? I-a trimis vel logofătul Ștefan Cantacuzinul, finul măriei sale, să citească starețul de acolo dezlegare pentru nevastă-sa Păuna din neamul Grecenilor. Și să bată și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bucureștiului. Dormeau boierii și negustorii, meșteșugarii și monahii, căci pentru ei zvonul făcut de trăpași în întuneric nu însemna decât o călătorie zorită sau întârziată. Când a intrat Ștefan în spătăria luminată abia, abia de un sfeșnic cu trei lumânări, călărașul istovit, în picioare cu capul sprijinit de un pupitru, dormea. Prințul tuși într-adins, tânărul tresări și salută imediat respectând tot protocolul, scoase de la piept scrisoarea pecetluită și spuse răspicat: — Am poruncă să n-o dau decât măriei sale Constantin Voievod
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de îngrijorare tristă la Ștefan și de veselie forțată la Constantin. De fapt, era pentru prima oară când primejdia, pe care o simțea plutind în jurul lui, avea nume concret. — Probabil fericirea sa Hrisant al Ierusalimului a mijlocit trimiterea scrisorii prin călărașii... — ...lui neica Mihai, completă trist Ștefan. — Nu sunt ai lui neica Mihai, sunt ai patriarhiei până la Rusciuc, se scuză vodă. — Și de la Rusciuc vin unii, fără să știm noi, spre neica Mihai și alții în simbria noastră, cu caii noștri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mereu de dregătorii crescuți în cealaltă domnie și care reacționau cu o rezervă surdă, ceea ce îl irita pe Ștefan Vodă, dar în special pe tatăl său, marele stolnic Cantacuzino. Și pe deasupra, spaima că Brâncovenii s-ar putea întoarce... Veneau mereu călărași de la Istanbul și veștile, deși erau bune, - Constandinul Stancăi cu feciorii erau închiși la Închisoarea celor Șapte Turnuri și, prin cazne, Ali Pașa, marele vizir, încerca să-l stoarcă de avere -, nu-l linișteau. În țară, imbrohorul umbla de colo
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ele în Vrața și în Orhania. Se cereau medici pretutindeni, dar medicii erau neputincioși. Vor fi putut face mai mult, prin măsuri profilactice și igienice, dar nu erau ascultați. Îmi aduc aminte de câteva cazuri semnalate într-un regiment de călărași; la vreo zece kilometri de Orhania, un medic trimis în grabă constată că izvorul de contaminare era o fântână din mijlocul bivuacului și defiise [interzise] să se ia apă din ea. Colonelul, un ignorant curajos, luă în zeflemea pe doctor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
morți, nu se îmbolnăvise nici un sanitar și nici unul din cei peste 200 de evrei încorporați; explicația era că toți sanitarii și toți evreii fuseseră vaccinați, la cerere, încă de la începutul campaniei 546. La fel de grăitoare este observația făcută la Regimentul 4 Călărași, unde întregul efectiv de 180 de oameni a fost vaccinat și revaccinat, cu excepția a patru dintre aceștia, din care aveau să contracteze holera trei, decedând doi. Printre cele trei cazuri de îmbolnăvire s-au numărat două ordonanțe ale ofițerilor care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
rugători ai unei mănăstiri, și de această dată Miron Barnovschi voievod întărește la 11 noiembrie 1628 (7137) vânzarea unei vii din Valea Cozmoaiei. Da’ cine au fost împricinații, dacă pot spune așa? Păi unul ar fi vânzătorul viei, Dima, cămăraș (călăraș) de Țarigrad, și apoi sfințiile lor călugării “de la sfînta mănăstire a domniei mele, nou zidită, care se cheamă Bîrnova” - după cum spune vodă. Întrebarea-i dacă treaba asta a meritat osteneala lui vodă? Eu aș spune că da, fiindcă este vorba de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
înclinare a capului și mâna dusă la inimă... După o vreme, ieșeanul a prins glas: -Și dealul vale să făcu, iar cei doi mușterii ai hanului de la răscruce de drumuri unde în vremi de mult apuse au poposit voievozi sau călărași de Țarigrad sunt nevoiți să pună punct aventurii lor din această toamnă... Târziu ne ridicăm și trimițând bezele frumoasei hangițe, ieșim... Mergem de ceva vreme fără să scoatem o vorbă. Știi ce ne lipsește acum , vere? - mă întreabă pe nepusă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pelinului liliac - gutăi frunzele de prun coada șoarecelui caise Umbra nucilor văduvă-i lumea de Dumnezeu zodii alți oameni, buni oameni 2265 Lene cu trebi 2269 Roman Priveliște politicească Astrologie 2270 după plac pe plac cotoarele chitanțelor 2275B liude pintre călărași; a rămas pe jos (liuzi // călări) 2278 o ladă * ESPRESII COMUNE a se târși a se screme a-și pișa ochii popa-belea borcănos 2279 {EminescuOpXV 112} 2284 moșul, luminos vina * ta 2285 punct de vedere-și scop Elementul nativistic 2287
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
spre asemenea gesturi, de unde vine dorința asta nemaipomenită de a face orice pentru a-ți atinge scopul? Mi-aduc aminte o dată când eram disperat după cineva, personaj de aici din carte, mi-a trecut prin minte să mă duc la Călărași și să mă deghizez în cerșetor, să mă așez la scara blocului ei, numai ca să o văd și să pot fi aproape de ea. Dar eu nu am fost în stare. Și credeam că sânt tare. M-a îngenuncheat gagica. Și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
La 12 aprilie 1877, Rusia a declarat război Turciei A Început trecerea armatei ruse prin teritoriul românesc spre Balcani. Curând România ajunge la Înfruntare armată cu Turcia. La 21 aprilie 1877, Brăila era bombardată și urmau Calafatul, Bechetul, Oltenița și Călărașii. Artileria română răspundea bombardând Vidinul. Se instituia starea de război cu Imperiul Otoman. În țară se cerea proclamarea imediată a războiului. La 29 aprilie 1877, Adunarea Deputaților vota o moțiune prin care se declara starea de război cu Poarta. La
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]