2,351 matches
-
sîngerînd, aruncă-l pe jarul minciunii. Cu cît mai mare e pustiul rămas în urmă, cu atît mai bine". Resortul principal al detenției la Pitești era, după cum se știe, experimentarea așa-zisei "autodemascări", iar țelul de căpetenie transformarea victimelor în călăi. După "demascarea externă" care consta în obligația victimei de a dezvălui tot ce-a omis la ancheta inițială și după "demascarea internă" care urmărea denunțarea celor ce-o ajutaseră în temniță, urma "demascarea morală publică", id est "autodemascarea", cînd cei
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
tatăl ei e din Puerto Rico, iar mama, din El Salvador. O altă performanță a filmului, spre deosebire de Good Night and Good Luck, este nu doar individualizarea succintă, chit că unele personaje nu au nici nume, ci și mobilitatea lor, din victimă în călău, din negativ în pozitiv. Filmul folosește o șmecherie de montaj ca liant între povești: potrivirea grafică. Mai precis, un personaj deschide o ușă, scenă urmată de una în care alt personaj iese pe altă ușă. Prestațiile actorilor, e drept, ajutate
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
relație de prietenie foarte serioasă, pe baze de principii extrem de importante care au stat la baza construirii USL. Această construcție - niciodată nu poți fi sigur ce se întâmplă în viață la un moment dat - nu are niciun motiv să deraieze”. Călăul USL, condamnat să clacheze politic În cazul în care Uniunea Social Liberală nu va dura, oricine va fi responsabil de “ruperea alianței” “va claca politic definitiv”, potrivit ministrului. “Numai un accident istoric putea să duca la puterea alianței, dar cel
Stroe, despre Actul Coabitării: O greşeală cu scop nobil by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40058_a_41383]
-
vocal, este țîfnos și la putere. Cam peste tot, în orice adunare publică. Tonul lor are, parcă, și mai mare tupeu, este și mai pervers. Este amestecat cu aerul democrației pe care îl viciază. Sîntem, în același spațiu, victime și călăi. Cine dă socoteală pentru asta? Coerența și perseverența cu care dramaturga și regizoare Gianina Cărbunariu urmărește realitatea de ieri sau de astăzi, de la întîmplările de la Tîrgu-Mureș din 1990, la Roșia Montană, la dosarul unor disidenți ca Dorin Tudoran, de pildă
Elevul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3058_a_4383]
-
fariseism și impostură cel care, prin prestigiul său, a așezat România pe harta discuțiilor academice internaționale, a procurat burse de studii ori invitații la mari conferințe internaționale unei legiuni de intelectuali români? Cum s-a transformat „prietenul Volo” în „fiul călăului ideologic Tisminețki”? Am scris de mai multe ori despre acest fenomen dezgustător care reprezintă, într-o manieră didactică, formula decăderii incredibile a societății românești: luarea cu asalt a centrului de către periferia culturală și politică. Deși astăzi „tribunul Vadim” nu se
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]
-
că tema Securității nu mai reprezintă o preocupare decât pentru câțiva intelectuali lipsiți de simțul realității. E îngrijorător să constați că unii dintre zelatorii abandonării acestei preocupări, vechi slujitori ai odioasei instituții, beneficiază astăzi de imunitate parlamentară. Aleși ai poporului, călăii morali de altădată, nu pregetă să susțină că victimele lor nevinovate, se lasă purtate de amăgiri izvorâte din ură când pretind să știe cine și de ce le-a prigonit. Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, N.Steinhardt și ceilalți ale căror nume
Preocupări desuete? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4027_a_5352]
-
politică și morală? O anchetă dintr-un hebdomadar francez printre intelectuali nu obține nici un singur răspuns - la întrebarea din titlul cărții lui Bayard - favorabil celei de-a doua opțiuni. Nimeni nu vrea să-și închipuie că ar fi putut fi călău. După cum e la fel de puțin probabil ca vreunul dintre tinerii scriitori români de azi care n-au trăit în epoca de aur să accepte că ar fi colaborat cu Securitatea. Acest mod flatant de a privi lucrurile are o consecință importantă
„Aș fi fost rezistent sau călău?“ () [Corola-journal/Journalistic/3952_a_5277]
-
compromisuri. E vorba de un soi de puritanism moral izvorît din ignoranță și inexperiență. Cine se crede în principiu cruțat de compromisuri, indiferent de epocă sau de natura acestora, să ridice piatra și s-o arunce! Învățătura lui Iisus pentru călăii femeii adultere n-ar trebui uitată
„Aș fi fost rezistent sau călău?“ () [Corola-journal/Journalistic/3952_a_5277]
-
Lumii * Regele, Poetul și Curtea * Întrebările de „orb” ale lui Pedro * Supremația autocenzurii * Blestemul creației * Ideea de (ne)sfârșit * Literatura, vis dirijat * Zădărnicia nemuririi * Labirintul perfect * Memoria universului * Roata, șarpele și crucea * Răzbunarea cărților necitite * Predestinarea * Suntem simultan victima și călăul * Dreptatea este (in)umană? * Sămânța unui infern posibil * Viața este un vis * Schimbarea identității* Insinuarea tragicului * Necesitatea nebunilor * Destinul Minotaurului * Orgoliul zeilor vs. orgoliul oamenilor * Punctul în care „converg toate punctele” * Deșertul * Uitarea * Sacrificiul * Inspirația și voința divină * Imposibilitatea oricărei
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
nr. 1291 din 14 iulie 2014 Toate Articolele Autorului EL, SCRIITORUL El, scriitorul, cu suflet plâns și inima cernită, El, pavăză iubirii și scut pentru idei, El, inimă de aur, Cu aur ciopârțită, El sfârtecat de schije, de săbii și călăi. E inima-i mai caldă și semeață Cum n-a mai fost demult printre vâltori, El, suflet sfânt, Crescut în albie de râu Și-n dor de casă și de viață. El, glasul conștiinței mai curate Decât ale visului cărări
EL, SCRIITORUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349242_a_350571]
-
nu există șes fără albii și începi să izvorăști anxietate după anxietate și să fii purtat în formă de șarpe, chinuit să te pricepi unde poți să ajungi să te împiedici de ochii unui înger și nu de sprâncenele unui călău. Înger sau călău Cuvântul îngălbenit de pagini, își caută printre pietre înțeleptul, numai în mintea lui poate să-ncolțească clipa ajunsă la margini... dar vai sărmanul ca și paginile ce se-ntind să fie atinse, așteaptă să-i fie ideile
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
fără albii și începi să izvorăști anxietate după anxietate și să fii purtat în formă de șarpe, chinuit să te pricepi unde poți să ajungi să te împiedici de ochii unui înger și nu de sprâncenele unui călău. Înger sau călău Cuvântul îngălbenit de pagini, își caută printre pietre înțeleptul, numai în mintea lui poate să-ncolțească clipa ajunsă la margini... dar vai sărmanul ca și paginile ce se-ntind să fie atinse, așteaptă să-i fie ideile culese, răbdător în
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
a pornit natura pentru ei să gândească, în măruntaiele materiei îi abstract, nici cerul și nici pământul, cascada vidului nu poate s-o oprească; întristat contemplă zicând-și mereu: cine va fi scos din viață îngerul păzitor sau bestialul de călău? (Din volumul « Luminile trasfigurării » Junimea, 2007, p. 15 ) Referință Bibliografică: Arta Cuvântului (I) / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Cozma : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
noastre. / Cucernic ca unscgivnic gândul suie /spre cerul limpeyimilor albastre. Pe crucea jertfei cutrmurătoare, /pe care mor și visele și anii, /oftăm prelung în deznădejdi amare: O, Eli, Eli lama sabactani! / Credința însă biruie năpasta, /cădelnițându-și ruga în tăcere. /Călăii ne străpung cu suliți coasta /și ne adapă cu oțet și fiere. / În urletele crâncenei gheene, /din zvârcolirea cărnii sfâșiate, /sclipește-n diamantul de pe gene /lumina jertfei noastre ne-ntinate. Pe creasta de văpaie a credinței, /noi știm, în greaua zbatere
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
pe furiș i se cuibărește-n patima poeziei. La Crucea Ta am stat îngenuncheați, / când înfloreau în Ghetsimani măslinii, /să-ți sărutăm și rănile și spinii, /de patimile Tale luminați. /Iisuse blând, iertați-s asasinii /deși, de veacuri, sunt stigmatizați, /călăii sunt puternici și bogați, /noi am cules doar caznele,, ciulinii. N-am căutat petreceri sau plăcere, /am înfruntat prigoane și durere /crezând nelimitat în Înviere. -O, Doamne Sfinte, de ce, Tu, voiești, /pe cei ce Te urăsc să-i fericești /iar
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
prăbușit cu fruntea în beznele afunde, /când m-am trezit, ce noapte era! Și numai eu /mai rămăsesem, moale, bezmetic, nu știu unde. Și m-am târât pe lângă pereții goi și uzi. Frânt, rezemat de-o grindă, agonizam ca pe-o cruce. Călăii stihiali mai zdrobeau mădulare-mi cruzi, /și-amușinau hiene zburlite, gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
duce niciodată la liniștire, ci din contră, ea antrenează și intensifică emoțiile cele mai negative. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Crezi că te răzbuni asupra aproapelui, dar te chinuiești pe tine însuți. Te dai în brațele pornirii ca unui călău lăuntric care te împresură din toate părțile, și-ți sfâșii liniștea. Ce poate fi mai nefericit decât un om mereu stăpânit de mânie? Ca și nebunul furios care nu se bucură niciodată de liniște ... ” În orice situație ivită ar trebui
ONOARE ŞI RĂZBUNARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344239_a_345568]
-
a noii ordini mondiale experimentate fără niciun dubiu pe propria noastră piele nu reprezintă nimic altceva decât un fel de stare interioară izbucnită ca un vulcan furios împotriva unei realități inestetic metamorfozate în toate punctele ei de primă importanță de către călăii postmoderni ai momentului. Iar acest lucru se întâmplă cu un soi de firesc existențial ce ține, chipurile, de așa-numita evoluție în salturi a destinului întregii umanități ... Neo-civilizația de autointitulat rit postmodern este una dependentă de un program de desfășurare
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
fostă 7 Aprilie 1929, se află o placă cu următoarea inscripție: „Fonagy Ion luptător neînfricat pentru libertate, progresul și independența țării, ucis de reacțiune în închisoarea Doftana. Luptând și muncind pentru întărirea Republicii Populare Române, nu vom uita niciodată pe călăii care la 7 Aprilie 1929 la Congresul Sindicatelor Unitare din Timișoara au pus armata să tragă în muncitorimea îndoliată, adunată pentru a aduce ultimul salut. Glorie veșnică luptătorilor căzuți în luptă pentru libertatea poporului! ”. „Drapelul roșu” din 7 aprilie 1954
Agenda2005-38-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284215_a_285544]
-
prin fața lui. În ziua de 7 aprilie 1929, când trebuia să aibă loc înmormântarea lui Fonaghi, bande de jandarmi și polițiști au înconjurat clădirea Casei Muncitorești și au cerut în mod provocator să li se predea sicriul. În urma refuzului muncitorilor, călăii au început să tragă asupra muncitorilor aflați înăuntru. Gloanțele călăilor au pătruns prin ferestre, prin uși. Au fost răniți numeroși muncitori, iar căminul a fost devastat cu furie. Membrii Consiliului General al Sindicatelor Unitare și mulți muncitori au fost arestați
Agenda2005-38-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284215_a_285544]
-
să aibă loc înmormântarea lui Fonaghi, bande de jandarmi și polițiști au înconjurat clădirea Casei Muncitorești și au cerut în mod provocator să li se predea sicriul. În urma refuzului muncitorilor, călăii au început să tragă asupra muncitorilor aflați înăuntru. Gloanțele călăilor au pătruns prin ferestre, prin uși. Au fost răniți numeroși muncitori, iar căminul a fost devastat cu furie. Membrii Consiliului General al Sindicatelor Unitare și mulți muncitori au fost arestați și schingiuiți. Articolul cuprindea și informația că, după 3 zile
Agenda2005-38-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284215_a_285544]
-
întâmpla acest lucru și nu dă semne că ar dori să plece de acolo. Lui Voquin situația îi convine, bătaia primită fiind infinit mai puțin importantă decât beneficiile ei. Pe de altă parte, Ingrid manifestă o compasiune de neînțeles față de călăul său, un lucru destul de bizar, ca să nu zic mai mult, pentru postura ei de victimă, documentată de Thomson. Vătămările suferite de Voquin îl scot, totuși, din ecuația agentului FBI, deoarece medicii nu-l văd funcțional înainte de trei luni, adică mult
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384875_a_386204]
-
înainte începe lungul pelerinaj al ierodiaconului Roman Braga prin toată țara, cunoscut fiind de toți dar și izgonit fiind de către toți din cauza faptului că „avea tinicheaua de coadă!”... De aici nu urmează, totuși, faptul că toți „inspectorii” de la Culte erau călăi. Așa se face că tot în anul 1964, Dumnezeu îl scoate în cale pe unul din cei „buni” care-i dă Episcopului Oradiei - Valerian Zaharia - aprobarea pentru a-l hirotoni în treapta de preot, eveniment ce are loc cu binecuvântarea
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
de îmbrăcăminte pe care cineva le poarte purta în societate”. (William Makepeace Thackeray) „Mihai Frunză este un scriitor pur-sânge. Cultură cât cuprinde, spirit ascuțit, veșnic treaz la facerile și desfacerile din jur, verb scăpărător. În prozele sale are sânge de călău; satiră nemiloasă, personaje reduse până la absurd, din ele rămânând incredibila prostie ce le caracterizează. Stilul este de o claritate deplină, niciun fel de mofturi lingvistice iar dialogurile sunt de o autenticitate rară." (Mircea Cavadia - Veșnicul inventator al cuvintelor). ---------------------------------- Alexandra MIHALACHIE
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
trăiește o adevărată dramă, pentru simplul fapt că a spus unui coleg să meargă la scăldat, după ce și-a terminat ”norma”, alături de alți colegi, care pleaseră déjà la gârlă. Trăiește adevărată dramă, când dirigintele C. Emil l-a făcut criminal, călău. În ultimul capitol, ”Blesteme părintești”, scriitorul Ion Părăianu ne expune efectiv privirilor alt aspect al vieții de la țară, de data aceasta din viața unei tinere familii. Nu lipsesc explicațiile cu ursitorile, la fel cu lucrările agricole organizate în C.A
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]