1,168 matches
-
acest scop. Familia alerga în sus și-n jos, în timp ce domnul Chawla striga ordine la care nu era nimeni atent. Nu lăsa focul să se stingă. Unge-te cu ulei înainte să te dai cu săpun. Săpunește-te bine, Sampath. Căldarea se înclina când funia era smucită de jos, iar apa curgea din ea sub forma unui jet care prindea lumina zorilor și se prelingea ca lava topită. Apoi, bucurându-se de timpul liber, Sampath stătea înfofolit în pătură și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
musculoasă, de parcă ar fi ridicat haltere cu urechile. — Ne mai vedem noi, i-am spus eu. — A? — Camera 101. —Poftim? — Lasă. Să știi că mi-a plăcut filmul tău. Mi-a spus ceva. Ne mai vedem noi, Spunk. Stăteam în căldarea roșiatică, fierbinte a străzii, admirând zidul morții de pe First Avenue. Drumul urcă brusc aici, unde tunelul se deschide ca un evantai, cățărându-se iar spre lumină. Mașinile săreau și se hurducau pe pragul de la ieșirea din tunel, provocând teribilul vălmășag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. 5. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decît să asculți la cîntecul celor fără minte. 6. Căci rîsul celor fără minte este ca pîrîitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune. 7. Averea luată prin silă înebunește pe cel înțelept, și mita strică inima. 8. Mai bun este sfîrșitul unui lucru decît începutul lui; mai bine cel bun la suflet decît cel îngîmfat. 9. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
geologic: arseseră câteva palme femeilor care blestemau și copiilor care plângeau, Îi fugăriseră pe cei de parte bărbătească adultă prin porumb, după care Încărcaseră În căruțele pictate măiastru ale rudarilor ce era prin case: pături, perne, oale și ulcele, pirostrii, căldări, unelte de lucrat pământul și de cioplit lemnul, banițe și câte alte alea. Căruțele de mine erau pictate, cu motive cosmice, contra unui onorariu modest, plătit În natură și În servicii. Mă rog. Fugăriții prin porumbiște nu s-au Înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare băgare de seamă mîinile, după datina bătrînilor. 4. Și cînd se întorc din piață, nu mănîncă decît după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. 5. Și Fariseii și cărturarii L-au întrebat: "Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mîinile nespălate?" 6. Isus le-a răspuns: "Fățarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
roagă să-i las să urce în pom să mănânce cireșe, oferindu-se să culeagă și pentru mine în calitate de proprietar și mai ales ca om în vârstă, (ce drăgălași tineri). Bucuros, le pun scara la dispoziție, le dau și o căldare în care să culeagă pentru ei și eventual și pentru mine și la un moment dat fără pic de obraz au luat-o la fugă, cu căldare cu tot, și... duși au fost. Mă bucur că nu mi-au luat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ce drăgălași tineri). Bucuros, le pun scara la dispoziție, le dau și o căldare în care să culeagă pentru ei și eventual și pentru mine și la un moment dat fără pic de obraz au luat-o la fugă, cu căldare cu tot, și... duși au fost. Mă bucur că nu mi-au luat și scara... Și așa... cu tinerii noștri, cu „ai noștri tineri”, cum spunea Eminescu, și m-am întrebat și eu și am recurs tot la Eminescu... „Voi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și Grigorie cuvântul lui Dumnedzău și Ioan cu rostul de aur, din târgu din Iași, (Trei Ierarhi n.n), cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale dinspre Bahluiu, să hie în pace de camănă și alte cheltuiale... oricâte căldări vor pune să lucredze”. Când am terminat de povestit, bătrânul a plecat puțin fruntea, râzând ghiduș. --Păi cum să stai liniștit, părinte - am continuat eu - când de peste zaplaz adie zi și noapte miroaznă de, să nu zic vorbă cu păcat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să stai liniștit, părinte - am continuat eu - când de peste zaplaz adie zi și noapte miroaznă de, să nu zic vorbă cu păcat, de rachiu îndrăcit? Cred că sfințiile lor - oameni fiind - aveau coșmaruri!... --Dar să nu facem păcate, dragule. Sfințiile lor cu căldările clocotind, iar noi cu ale noastre povestind. Să mergem mai departe. --Cam în aceeași parte cu velnița - am reluat eu vorba, accentuând cuvântul păcătos “velniță” - avea case și “Matei vel cămăraș”, case care probabil îi prisoseau și... Amănunte aflăm din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Cei trei luminători: Vasilie cel Mare și Grigorie cuvântul lui Dumnezeu și Ioan cu rostul (gura) de aur,... cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale despre Bahluiu, să hie în pace de camănă și de alte cheltuiale... oricâte căldări vor pune să lucredze”. N-am să cârtesc, părinte, ci am să spun numai că vodă s-a gândit să-i scutească pe „rugătorii noștri” să tot privească cu jind peste zidul mănăstirii, de unde, ca o chemare diavolească, adia miroaznă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
are un Rothko deasupra toaletei! Hai, Bea, asta nu e normal! și... și are un bucătar personal, care locuiește în casă. O cheamă Svetlana și arată ca James Bond, în varianta feminină! și Bea, înainte de masă, a avut pregătită o căldare de caviar și are o masă lungă, știi, genul ăla de masă la care stau cuplurile bogate și disfuncționale din filme... — Nu pot să cred! m-a întrerupt Bea. Tu te auzi, Claire? Ani de zile te-am ascultat scornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe care le-a avut cândva, nu comite decât porcărioare de rutină, domestice, fără mare greutate, cât cere supraviețuirea. Supravietuirea, adica cicatricea de la coada sprancenii? Hm, tace, zimbeste, superior, subiectul il scarbeste. Seara e în cețuri. Orașul încins, pe fundul căldării iadului. Doi foști colegi vorbesc despre alți foști colegi. Cutare, burdușit de parale. Cutare, somitate medicală. Cutare, s-a sinucis din te miri ce. Apoi, despre foștii profesori ai fostului liceu. — Dar Tolea? Ai mai auzit de el? Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
într-o mișcare viguroasă. Notele se tensionează și se zvârcolesc până în pragul ruperii. E ca și cum compozitorul a fost sugrumat de ghearele nebuniei și a luat fiecare notă separat de pe cârligul minții sale, aruncându-le apoi pe toate laolaltă într-o căldare imensă și începând să le amestece. Și apoi urmează o pauză. Aude suspinul lui Yu. Urmat apoi de o tăcere atât de deplină, că aude cum se mișcă timpul. O stea căzătoare se prăbușește. Încă o dată, ea își vede viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se distinge limpede, ca un mac Într-un grâu. Cânt și eu, cu toate că nu cunosc cuvintele, nici melodia. Cânt din toată inima cu la-la-la, ca să uit de foame. Intră În ogradă, În goana mare, doi flăcăiandri; fiecare cu câte două căldări goale zdrăngănind În capetele coromâslei. O femeie groasă, țâțoasă, curoasă - nu poate fi decât gazda - ia din ceaun cu un polonic pentru zmei, pune În căldări: - Fugulița, la școală, pân’ nu se răcește! Să mănânce bieții soldăței și ceva cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de foame. Intră În ogradă, În goana mare, doi flăcăiandri; fiecare cu câte două căldări goale zdrăngănind În capetele coromâslei. O femeie groasă, țâțoasă, curoasă - nu poate fi decât gazda - ia din ceaun cu un polonic pentru zmei, pune În căldări: - Fugulița, la școală, pân’ nu se răcește! Să mănânce bieții soldăței și ceva cald, că de când a’ trecut Prutu’... - N-ai grijă, că-n fiecare noapte au mas Într-un sat de oameni, zice o femeie uscată. - A’ fi mas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acrise de refugiu. Și mie. Mult mai bine-acasă la mine. Ne-am Întors, iar stuful acoperișului e Întreg, n-are nimic. Și chiar dacă are (și are: peste un an-doi, reparându-l, oamenii au găsit În carnea lui ca la o căldare de plunghi). În casă la noi numai cine n-a vrut n-a intrat. Oricum, noi, chiar de-am vrea, n-am putea. Adică am putea, dar sunt prea multe cizmele și bocancii și cioburile de sticlă, e periculos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a ținut când a năboit viitura de la ruptura călugărilor - dar care? La Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei unelte de fier ciocnită de alt fier. Chicote. Și glasul poruncitor al lui Moș Iacob, premarele comunei: - Toată lumea merge cu mine, la astupat, la Curchi! Cine nu vine amenda-l mănâncă! - Ghini, Moșâiacob, ie-o mătale-nainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vițel, cât un purcel, oricum, cam cât tine de mare. Te-ai bătut cu el, v-ați trântit, zi de vară, până-n sară; prin apa până la brâu, până la genunchi, până-la; ai pierdut și felinarul și coșul de papură; În căldare să-l pui - nu-ncape; să te-ntorci acasă numai cu el, unu?, oricât de mare, nu-i păcat să-i lași pe ceilalți celorlalți? ; ori, mai rău: nimăruia? Și-atunci unde pui peștele prins - după ce l-ai stăpânit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă spăl, și după aia vin și eu pe Gran Via. — Vin și eu cu tine. — Nu. Mai bine ocupă un loc și vin și eu, spuse punîndu-și capul pe masă. Doamne, ce mă doare capu’. E de la zgomotu’ din căldările astea. M-am obișnuit, nu-l mai aud, da’ oricum Îmi tîmpește urechile. — Nu vrei să te culci? — Nu. Mai bine-aș mai sta cu tine un timp și să mă culc cînd mă-ntorc. Nu vreau să mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceea ce a bucrat-o pe bătrână simținduse parcă mai tânără. —Mâna-o-ar dedi pe Prințăsa noastră, am spus că ea ne-aduce noroc. Ne înesălim cu ea. Ismail și Rusalda plecau des de la cort să caute prin sate, pe la oameni căldări, ibrice de aramă, cazane vechi, defecte, pe care le aduceau și le lipeau, le reparau, le cositoreau făcându-le ca noi și le vindeau cu preț bun. Alteori le reparau la oameni acasă, cum erau cazanele de țuică sau cele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să-l învețe să joace. Ba mai mult, era animatoarea strigăturilor. Unora din acestea le împrumuta izul din șatră ca de plidă: „Foaie verde foi dă soc Hai pirando, hai la joc Bate pământul că-i tare Așa cum bați în căldare.” Hiu! Hiu! Hiu! striga în ritmul muzicii. — Prințeso, nu regret c-am venit la nunta ta. Am jucat și m-am distrat ca niciodată. Mai rămâne să mă îmbăt. — La urmă, după ce pleacă nuntașii. — Te-mbeți și tu cu mine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
groasă luată, probabil, din acel mic spațiu înjghebat, pangarul, unde se vindeau, ziua, pe lângă lumânări iconițele, cărticelele cu pilde și cu rugăciuni, crucifixurile, pandativele și celelalte chițibușuri sfințite; iar la picioarele sale, apăruse un vas mătuit, de aramă, ca o căldare mai măricică, împrumutat, pesemne, din altar. O cristelniță. Aprinzând ca prin farmec lumânarea de botez și petrecând-o lin, pe la muștiucurile candelelor de la icoanele împărătești, Uriel îi arată vasul, Bossului: În curte, este o cișmea. Mergi și umple-l, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ion ". Aproape de peretele celălalt, în jurul altei mescioare, pe tăblia căreia se amestecau restul de lumânări nearse, cu un teanc de batiste noi-nouțe și cu mărunțișul mortului, se aciuaseră, care cum putuseră, pe niște sperietori de scăunele șandalii și pe niște căldări de inox, întoarse cu fundul în sus, priveghetorii. Adică, Iulian (poreclit, nu se știe de ce, Apostatul), Vali Buletin (pentru unii, Omul cu creierul prolapsat), Cezărel Crocodilul (care se recomanda străinilor, când telegrafist la Poștă, când sub-inginer), Dănuț Poetul, Boss, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
credința are un rol, îmi închipui, esențial. În tinerețea mea, jumătate din scriitori se converteau, iar jumătate își pierdeau credința, ceea ce pentru literatura lor avea cam aceleași efecte. Cât îi invidiam pentru focul pe care demonii lor îl ațâțau sub căldările în care huzureau ca artiști! Și iată-mă acum în ungherul meu, un ghem de zdrențe și zgârciuri, pe a cărui minte sau inimă sau credință nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmbrățișasem stâlpul porții și îi priveam fermecată cum se pierdeau pe cărarea care ducea spre foișorul luminat ,acum el însuși ca o stea. Ochii mi se închideau de somn. Aș fi vrut să merg și eu până acolo, prin noaptea căldări dar picioarele mă trăgeau înapoi spre așternutul răcoros, așa că am intrat din nou în casă și m-am ghemuit între cearceafuri. Mână mea, strecurată sub pernă, mângâia mica scoică roză din care izvorau visele. A doua zi m-a trezit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]