452 matches
-
numărul lor va fi stabilit în funcție de necesitățile cerute de evenimente. La sfîrșitul Revoluției însă nu vor fi lăsați să vorbească despre ceea ce li s-a întîmplat cu adevărat. Celor cărora pămîntul nu le va umple gura, li se va pune căluș. — Fiecare om cu slăbiciunile sale, zise Tușica zîmbind. Chestiile astea nu se pot explica, se întîmplă fără să-ți dai seama. După aceea n-ai decît să te strofoci singur să dregi ce se mai poate drege. — Văd că știți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de prostrație. I-am vârât-o în crăpătura ei mititică și aproape că și-a înghițit călușul. Mi-aș fi dorit să am niște cuie cu care să ghintuiesc bâta, să fie ca o fecioară de fier sau o centură de castitate pe care să n-o uite prea curând. Am amenințat-o cu bâta, apoi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sau o centură de castitate pe care să n-o uite prea curând. Am amenințat-o cu bâta, apoi i-am deschis cu vârful cuțitului o arsură de țigară pe care i-o făcusem pe sânul stâng. Și-a mușcat călușul atât de tare, încât din rana pe care i-o făcusem când am lovit-o peste dinți cu Joe DiMaggio, a țâșnit sângele. Am înfipt cuțitul în ea până când am dat de un os, apoi l-am răsucit. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din rana pe care i-o făcusem când am lovit-o peste dinți cu Joe DiMaggio, a țâșnit sângele. Am înfipt cuțitul în ea până când am dat de un os, apoi l-am răsucit. Ea a încercat să țipe și călușul i-a alunecat adânc în gâtlej. I l-am scos cu totul o secundă, iar ea a strigat-o pe maică-sa. I l-am pus înapoi, de data asta mai strâns, și m-am apucat să-i tai țâțișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
astea din război?“, a intrat pe ușă cu bâta în mână. Elizabeth Short a încercat să fugă. Ea a lovit-o până ce fata și-a pierdut cunoștința și l-a obligat pe Georgie s-o dezbrace, să-i pună un căluș și s-o lege de saltea. I-a promis că o să-i dea bucăți din fată, ca să fie ale lui pentru totdeauna. A scos din poșetă un exemplar din Omul care râde și a început să citească fragmente cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta. Știam doar că vreau să mor. Nimic în afară de moarte nu putea pune capăt groazei. Nimic în afară de moarte nu mă putea împăca cu imaginea lui Shalem măcelărit, sângerând, omorât în somn, pe neașteptate. Dacă nu mi-ar fi scos cineva călușul când am vomitat, mi s-ar fi îndeplinit dorința. Tot timpul cât a durat drumul înapoi la corturile lui Iacob, am urlat în tăcere. O, zei. O, cerule. O, Mamă. De ce mai trăiesc? CAPITOLUL OPT Am fost prima de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâini îi puseseră deja la gură o fâșie de material, ca un batic făcut sul. Nimeni nu spunea nimic. O traseră din stradă înapoi în tunele - departe de ochii lumii. Ce se întâmplă? Cine sunteți? încercă ea să spună prin căluș. Știind că vorbele erau inutile, adăugă: și ce ați făcut cu Uri? Doi dintre bărbații din fața ei înaintară un pas, ca și cum ar fi anticipat și încercat să prevină o reacție violentă. Și aveau dreptate: instinctiv, încercă să scape. Se chinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
voiau să vorbească, dar tocmai o făcuseră. Un cuvânt, e adevărat, dar e și ăsta un început. Fusese o negociere la scară mică. Fuseseră nevoiți să cedeze ca să obțină cooperarea ei. Poate că fusese legată și redusă la tăcere prin călușul acela, dar în termeni de mediere era convinsă că prima rundă era a ei. Păreau să fie cel puțin cinci oameni în mașină; doi bărbați de o parte și de alta a ei, îngrămădiți în spate și simțea, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
permisiune. Pentru că acum simțea mai multe mâini plimbându-se pe trupul ei, unele atingându-i picioarele, altele mișcându-se, aproape ca niște mângâieri, pe spatele ei. Era dezorientată. Fără să se gândească, strigă, dar se auzi doar glasul înnăbușit de căluș. Simți că îi vine din nou să verse. Mâinile se mișcau metodic, palpând în sus și în jos fiecare picior și braț, ca un control de securitate într-un aeroport. Desigur, se gândi. O verificau. Simți cum îi umblau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ochii grupului de bărbați mascați, cu fundul în sus și orificiul deschis pentru inspecție. Un spasm involuntar de protest îi făcu mușchii să se contracte. Dar nu putea să se miște. Obiectul se retrase cu asprime și Maggie țipă în căluș. Dar durerea era amestecată cu ușurare. Cu siguranță acum avea să se termine. Simți mâinile întorcându-i trupul, astfel încât acum se afla chiar în fața bărbaților. O împinseră în spate și simți că era așazată pe un fel de suprafață, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era așazată pe un fel de suprafață, poate o masă. Îi depărtară picioarele și unul din ei aprinse o lanternă, îndreptând-o spre ea; apoi simți niște degete care îi cercetau interiorul vaginului. Urletul ei de indignare fu înăbușit de căluș. Își dori să lăcrimeze, dar ochii îi erau uscați. Ca și cum oroarea asta ar fi fost prea îngrozitoare ca să poată fi exprimată prin lacrimi. Se auzi un sunet, cel al unei uși deschizându-se, al altcuiva intrând în cameră. Ajunge, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înapoi tricoul peste cap, punând din nou blugii pe ea. Lucrau în viteză, ca mâinile de pe o scenă care ar fi făcut un schimb rapid de costume, înainte de următorul cadru. Ajunseră în cele din urmă și la față, desfăcându-i călușul - ceea ce declanșă un acces instantaneu de tuse - și, la sfârșit, dându-i la o parte legătura de la ochi. După asta, o împinseră în jos, făcând-o să se așeze pe un scaun tare, de lemn. În timpul care îi trebui pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
partea cea mai răsăriteană a insulei. CÎnd, În sfîrșit, se opriră În fața intrării Într-o peșteră mică, legă cu putere picioarele prizonierului său, transformîndu-l Într-un fel de balot incapabil să facă singur un gest, Îi astupă gura cu un căluș dintr-o bucată ruptă din propria-i cămașă și Îl obligă să se rostogolească pînă În fundul cavernei, unde rămase Întins cu fața În jos, ca o zdreanță tremurătoare. - Dacă Încerci să scapi, mă-ntorc și te fac bucăți, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stare să-și țină făgăduiala și să-i amputeze degetele care-i rămîneau, la cel mai mic protest de-al său. Ajunseră În dreptul peșterii unde Îl ascunsese prima oară și scena se repetă, căci Oberlus Îl legă și Îi puse căluș la gură, preschimbîndu-l din nou Într-un balot pe care-l rostogoli spre capătul grotei, astupînd apoi cu iscusință intrarea cu pietre și crengi. Înarmat cu harponul și cuțitul său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la gură În cea mai Întunecată peșteră și În cea mai absolută tăcere, temători și că s-ar fi putut Întîmpla ceva cu răpitorul lor și n-ar mai fi venit niciodată să-i elibereze. Acelea erau aproape singurele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, știau dinainte ce anume le trecea prin cap. Prin urmare, Îi Îngăduiră să-i lege ca pe niște colete vii, chinuiți de strînsoarea chingilor și de semiasfixierea provocată călușuri, pentru a cădea din nou În fundul grotelor umede și a observa, plîngînd, cum se astupă intrările, pînă la cele mai mici spărturi, și rămîn Îngropați de vii acolo, pentru o perioadă nedefinită. Oberlus, liniștit de-acum cu privire la siguranța „supușilor” lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră. Dominique murise. Poate asfixiat de căluș; poate de frică; poate de durere. Nimeni nu avea să știe vreodată motivul, dar era limpede că, În clipa În care intrase În peșteră pentru a-l dezlega, Iguana se trezise că se uita la el cu ochii larg deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decît un mădular viu al unei ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
femeie și mîncare din belșug, precum și praf de pușcă, rom și cărți erau tot ce-i trebuia ca să se simtă fericit și satisfăcut, și detesta ideea de a trebui să-i cheme din nou pe sclavii lui, să le pună căluș, să-i ascundă și să petreacă apoi ceasuri nesfîrșite, preocupat de posibilitatea ca unul dintre intruși să descopere că În anumite zone ale insulei existau culturi, pomi fructiferi, depozite de apă și urme clare că acea stîncă aparent solitară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcut decît să-l caute oriunde s-ar fi ascuns și să termine cu el. Primul pas a fost acela de a-i ascunde unde-i venea mai bine pe restul prizonierilor și, cu toate că În acea Împrejurare nu le puse căluș, avertismentul dat fu suficient de explicit: - Nu voi fi departe... Și dacă vă aud, o să vin să vă tai două degete fiecăruia dintre voi, fără să-mi pese cine a strigat... Camuflă cu grija dintotdeauna intrarea În peșteră și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îi conduse pe poteci numai de el știute spre culme și Îi obligă să coboare În peștera de lîngă vîrf, cu toate că exista riscul să cadă În prăpastie, deoarece aveau lanțuri la picioare. CÎnd aceștia ajunseră la adăpost, legați și cu căluș la gură, urcă din nou pe culme și șterse cu grijă urmele care duceau la punctul pe unde se cobora la refugiul lui. Ascunse cu pietre și chiar cu cuiburi treptele săpate În stîncă și Închise apoi cu strășnicie intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi fost de-ajuns să se așeze pe culmea falezei și să aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe Niña Carmen, le puse căluș la gură celor patru și, luîndu-și armele și harponul greu de vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul de pe plaja din dreptul ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fim ca părinții noștri, ba chiar îi urîm în secret, dar ne refugiem imediat la umbra lor imediat ce ne confruntăm cu o problemă sau apare vreo amenințare. Nimeni nu mai vrea să trăiască astăzi ca un „țăran”, dar scoatem efigia Călușului strămoșesc imediat ce ne intră cineva străin în casă. Vrem să fim simply the best, altfel și inconfundabili, dar invocăm imediat neamul lui Eminescu sau Brîncuși cînd ne întreabă cineva cum ne cheamă. Adolescența, fie ea individuală sau culturală, este totdeauna
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Îl văzu pe Al, care, cu pălăria dată pe spate, stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată, Îl puse Într-o pungă, Îl aduse și omul care-l comandase ieși. — Istețu’ face de toate, spuse Max. Știe să gătească și tot restu’. O să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
batantă, George se-ntoarse În bucătărie și-i dezlegă pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef de d-astea, spuse Sam, bucătarul. Nu mai vreau chestii d-astea. Nick se ridică de pe podea. Nu mai ținuse un căluș În gură până atunci. — Ei, făcu el, ce căcat? Făcea pe curajosul. — Voiau să-l omoare pe Ole Anderson, spuse George. Voiau să-l Împuște când venea să mănânce. — Pe Ole Anderson? — Da. Bucătarul Își pipăia colțurile gurii cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]