550 matches
-
mi-a întins două caiete înfoiate ca niște verze și două creioane, spunându-mi că oricum nimeni din sat nu le cumpără. Pe drum, căci ne-a condus chiar el cu atelajul lui o teleagă la care era înhămat un căluț costeliv ne-a spus că trebuie să ne gândim să facem rost de o armă, că se pot întâmpla atâtea. Adevărat că era interzis deținuților, spunea el, dar iarna trebuia să ne apărăm și de lupi, în plus de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un restaurant dintr-un magazin universal, următorul popas este acoperișul, normal. Deoarece ploua, nu mai era nimeni acolo sus. Magazinele cu alimente pentru animale și casa de bilete pentru mașinuțe erau închise. Am desfăcut umbrelele și ne-am plimbat printre căluții de lemn uzi de ploaie, printre scaunele și tarabele din grădina de pe acoperiș. Nu-mi venea să cred că există în inima orașului Tokyo un loc atât de pustiu. Midori mi-a spus că vrea să se uite prin telescop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
niște puncte numerotate, care roiau pe un fundal nedefinit. Rezultatul putea fi un peisaj cu o barcă eșuată, un interior intim cu scaun pentru citit și șemineu, sau un teren de joacă spectaculos cu leagăne care se Învârteau, carusele și căluți de lemn stoici, montați pe arcuri gigantice. Aceste tableaux-uri aveau un singur lucru În comun: În mod ciudat, toate erau private de prezența umană. Nici Dora, nici eu n-am unit punctele pe care le descriam și bănuiesc că nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unde a Început totul - sau, mai bine zis, unde s-a terminat -, Dora mă Întrebă de ce am răspuns la anunțul ei, ștergându-și buzele cu șervețelul. De data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
eventual asta? Ridică o bluză galbenă, pe care o purtasem vinerea trecută. — E... — Nu, stai așa. Am observat cu greu că folosise bluza pe post de ambalaj pentru un obiect. Golind conținutul, Îl puse pe masa de scris. Era un căluț - Înalt de aproximativ douăzeci de centimetri, cioplit din lemn și vopsit În alb. Pentru coamă au fost folosite fire aspre, negre de păr de cal, dar coada lipsea. Mi se părea vag cunoscut. — Era cumva pe raftul din camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cercetează holul. După cincisprezece minute dureroase cei doi Își terminară treaba. Întorcându-se În sufragerie, măturară praful de pe umărul celuilalt. Aproape că-mi era milă de ei. Te distrezi, ă, Knisch? Diels Îmi aruncă o privire nemiloasă. Pieplack tocmai descoperise căluțul de lemn de la Dora. Vezi dumneata: nu ne scapă nimic. Nimic. Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o privire nemiloasă. Pieplack tocmai descoperise căluțul de lemn de la Dora. Vezi dumneata: nu ne scapă nimic. Nimic. Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița iar și aprobă satisfăcut când abdomenul căzu, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vorbea despre „oameni“ de parcă ar fi avut loc doar unul. În fiecare septembrie tălpuia pantofii oamenilor În schimbul unor lucruri de care aceștia se puteau lipsi: cotlete de miel Învelite În hârtie lipicioasă de ziar, un coș plin de zarzavaturi, un căluț de lemn... Și În fiecare aprilie dădea celor care aveau nevoie câte o pereche de șireturi, gratuit. Însă pe d-na Lakritz n-am văzut-o niciodată. Singura dată când l-am Întrebat pe Anton de mama sa mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-o fi oferit să cerceteze apartamentul. Într-o sâmbătă seara, reușind să dibuiască yala Dorei, s-a prefăcut că-mi caută cleștișorii, când de fapt Încerca să recupereze filmul. Singurul lucru pe care l-a găsit a fost acel căluț de lemn. Și-am presupus că era posibil să fi găsit și ceea ce căuta. Dar aveam unele dubii. Mai degrabă, și-o fi dat seama că bobina aceea prețioasă nu mai era În apartamentul Dorei? Întins În patul prietenului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și un fel de acvariu în care înotau laolaltă peștișori roșii-inofensivi și rechini mari-zîmbitori, broscuțe de baltă gălăgioase și pești-spadă tăcuți și atenți, viermișori făcuți să trăiască doar pe durata unui sezon literar și balene nemuritoare, lipitori placide și veritabili căluți de mare, sirene dulci și meduze veninoase... Unii dintre cei care veneau acolo erau în mod vizibil unicate umane, altfel spus aveau calitatea tragică de a fi ultimele exemplare ale speciilor respective. Un poet precum tudor George, capabil să scrie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
știe Încă ce partid mi-ar cădea cu tronc; da pun pariu pă ce-oți vrea că la viitoru half-time mă pune să fac pă clasicu În Congres. La polo ie la fel: că doar cine are cei mai buni căluți? Cine ie crack la Turtugas? O las baltă, că să nu vă ia urâtu. Io nu trăncănesc așa, de-un pamplezir, ca Barcina, că iera să-mi fie cumnată, sau ca bărba-su, care să bagă-n vorbă, da n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca să fie sigur că banii nu vor ajunge nicicând la Ricardo. Foarte curând, paralele au Început să se topească. Lui Bonfanti i-au tăiat salariul; pe baronesei i-au scos vorbe că era gură-spartă; Ricardo a trebuit să-și vândă căluții de polo. Nicicând nu mai călătorise bietul băiat cu căruța de poștă! Ca să prindă puteri, s-a dus În vizită la baroneasă; Înciudată că nu izbutise să-l tapeze de bani, ea l-a făcut albie de porci și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acum încolo foarte diferit de cel de dinaintea festivalului. Asta cât mai suntem în viață. Sydney, Australia TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Poveste de-amețit copilul „Despre ce să fie povestea?“ „Una ca să dorm bine.“ „A fost odată un căluț indian.“ „Și îl chema Winnetou...“ „Ascultă. Nu era căluț indian din ăla apaș, ci unul indian budist.“ „Adică.“ „Adică el credea că e reîncarnarea unui câine și se comporta ca atare.“ „Adică?“ „Lătra la oameni“ „Super.“ „Se scărpina după ureche
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
cât mai suntem în viață. Sydney, Australia TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Poveste de-amețit copilul „Despre ce să fie povestea?“ „Una ca să dorm bine.“ „A fost odată un căluț indian.“ „Și îl chema Winnetou...“ „Ascultă. Nu era căluț indian din ăla apaș, ci unul indian budist.“ „Adică.“ „Adică el credea că e reîncarnarea unui câine și se comporta ca atare.“ „Adică?“ „Lătra la oameni“ „Super.“ „Se scărpina după ureche și alerga după pisici... Fugărea pisici indiene.“ „Da’ șoricei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
mânca?!“ „Nu, că el era budist, iar budiștii nu fac rău niciunei vietăți.“ „Aha.“ „Și avea stăpân sau era singur? Nu vreau să fie singur.“ „Cum să fie singur? Avea un stăpân care iubea foarte mult, pe nume Limesh... Dar căluțul mai avea o problemă.“ „Care? Nu putea să zboare?!“ „Păi, cum să zboare? Astea-s fantezii. Noi vorbim de un cal budist adevărat.“ „Da, bine, scuze! Dar pe căluț cum îl chema?“ „Volodea - asta deoarece tatăl lui era venit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Avea un stăpân care iubea foarte mult, pe nume Limesh... Dar căluțul mai avea o problemă.“ „Care? Nu putea să zboare?!“ „Păi, cum să zboare? Astea-s fantezii. Noi vorbim de un cal budist adevărat.“ „Da, bine, scuze! Dar pe căluț cum îl chema?“ „Volodea - asta deoarece tatăl lui era venit de prin părțile Rusiei... Dar să-ți spun care era problema lui.“ „Spune?“ „Păi, Limesh îi dădea iarbă de mâncare lui Volodea și Volodea nu mânca.“ „Da’ ce vroia el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
el să mănânce?“ „Mâncare de câini, evident. De vorbit nu putea vorbi, să-i explice stăpânului. Și uite-așa Limesh l-a prins într-o zi pe Volodea cu un os în gură și l-a dus la pshiholog.“ „Pe căluț?“ „Da. Ce te miră?“ „Păi, ai spus că era budist. Cred că trebuia dus la mai marele lor budist.“ „Nu, că Limesh era un om modern. El nu credea în budism, numai calul.“ „Am înțeles.“ „Dar psihologul la început nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
era sărac.“ „Săracul!“ „Stai, că până la urmă i s-a facut milă psihologului și a acceptat să-l trateze doar cu 10 rupii pe ședință.“ „Cât înseamnă 10 rupii?“ „O nimica toată... Și psihologul l-a hipnotizat pe Volodea și căluțul a început să-i povestească necazul lui.“ „Dar ai spus că Volodea nu putea să vorbească.“ „Aaaa, uitasem să-ți zic: de obicei un cal hipnotizat poate vorbi.“ „Aha.“ „Și-atunci, Volodea, sub stare de hipnoză, și-a amintit că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
fost câine într-o viață anterioară.“ „Cocker?“ „Nu cred. Oricum, nici amintiri așa de detaliate nu avea. Doar niște oi din trecutul lui îndepărtat. Putem deci bănui că a fost un ciobănesc.“ „Aha.“ „Așa, și, după câteva ședințe, sub hipnoză, căluțul budist s-a împăcat cu sine, și-a dat seama că nu-i nebun.“ „Da! Da!“ „Psihologul i-a explicat că, dacă a fost câine într-o viață anterioară, nu mai e cazul să se mai comporte așa și acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
s-a împăcat cu sine, și-a dat seama că nu-i nebun.“ „Da! Da!“ „Psihologul i-a explicat că, dacă a fost câine într-o viață anterioară, nu mai e cazul să se mai comporte așa și acum.“ „Și căluțul ce-a zis?“ „Volodea a înțeles și-a început să mănânce iarbă. Mai întâi, câteva fire pe zi, cam în silă. Apoi a început chiar să-i placă.“ „Și Limesh ce-a zis?“ „Limesh nu mai putea de bucurie, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și plăvane, sprintene și cu coarnele țapoșe. Băieții le îndemnau răcnind, pocnind din bice, mânându-le la vale, cătră iaz. Pulberea neagră îndată se stârni și se revărsă în valuri în toate părțile. Acu, măi băietane, grăi Faliboga, încalică pe căluțul ista sur. Iaca, ai măciucă și măciucăriță la botul șelei, ai harapnic; - și cu băieții iștia vezi de păzește bine averea boierească și n-o risipi... Încălecară amândoi pe cai și se luară după vite. Cu glasul lui neprietinos, Sandu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bordeiele rămăseseră departe în urmă. Balta liniștită rămânea și ea într-o parte, cu cârdurile de lișițe pe ea. Tălăngile își opriră sunetul într-o vreme, iar vitele își plecară capetele și începură a ronțăi iarba unei vălcele mlăștinoase. Pe căluțul lui sur, Niță Lepădatu făcu ocolul vitelor. Băieții îl priveau pe furiș, când trecea pe lângă noi. Din când în când glasurile lor tinere se ridicau în răcoarea dimineții strigând la o vacă care se răslețea: — Nea, Preoteasa! na! fă-napoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înaintea lor. —Iano, zise vătaful, tu intră și te culcă. Eu mi-oi lua calul să dau un ocol - și mă-ntorc îndată... Femeia dispăru în umbră. Faliboga își aduse iapa. Măi Niță, vorbi el iar, ia-ți și tu căluțul tău și hai cu mine!... Coborâră la vaci - și Lepădatu își scoase calul. Porniră amândoi prin ploaia care curgea necontenit rece și neîndurătoare. Umblară mult alături. Flăcăul abia cunoștea locurile. Dar vătaful își ducea calul repede, parc-ar fi umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă cu cuconu Jorj, răspundea la tot ce-l întreba și primea porunci. - Când ieși Faliboga, oamenii cu toții se uitau spre coșerele din deal. O săniuță strâmtă venea la vale trasă de un căluț scund. Vătaful puse mâna cozoroc la ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt și pântecos. Era îmbrăcat c-o blăniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grijă... Să veniți sănătoși... Își scoaseră și bordeienii căciulile din cap. Cu bine! strigă iar boierul. Hai, Costache! Vizitiul pocni din bici, zurgălăii prinseră a suna și sania porni repegior la deal. În urmă, se grăbi și domnu Vâlcu, cu căluțul și cu săniuța, grămădit în lăicere, cu căciula pe sprâncene și cu gulerul ridicat. Numai vârful nasului i se vedea. —Măi Niță, grăi Faliboga cătră Lepădatu... ai văzut și tu pe omul stăpânirii... primarele de la comună... Domnu Vâlcu îi vulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]