833 matches
-
broaștei. Când se scăldau călugării, le pluteau bărbile pe apa murdară ca niște nuferi putreziți. Spectacol care n-avea nimic evlavios în el, te asigur. Și, nu-ți ascund că mă dusesem acolo fără să fiu atras până atunci de călugărie. O făcusem într-un acces de revoltă. Pentru că mama a fost o târfa, băiete. Când mi-am luat diploma de medic, am fugit, fericit, să i-o arăt și tatălui meu. El n-a găsit nimic mai bun de zis
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nici măcar un coniac nu reușea s-o ajute să suporte accentul nord-american după masă. Julius era aproape bolnav de supărare; i se părea că de fapt era o trădare să Întrerupă cursul normal care-l ducea de la călugărițele americane la călugării americani. Dar mai era destul timp pînă atunci. Deocamdată, trebuia să se bucure din plin de viața la noul colegiu. Acum puteau să-și bată joc de alți copii de școală, de vreme ce colegiul meu e mai mare ca al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trecut bogat în oameni cu fapte pilduitoare. Mulțimea de cărți manuscrise ce s-au mai putut păstra și se mai pot găsi prin mănăstiri, ne arată cât de înflorită era școala mănăstirească și cât de harnici în ale culturii erau călugării din trecut, strălucind în înțelepciune și în virtuti. Între zidurile Mănăstirii Secu, de-a lungul timpului, au trăit nenumărați frați întru credință; de la simpli călugări la episcopi și mitropoliți. Tot aici s-au format nu numai o seamă de cărturari
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
noastre. Acea perioadă a fost ca un foc curățitor care se pare a pârjolit cam mult în calea lui. Poate acel decret a făcut ca monahii să prețuiască mai mult viața monahală, să prețuiască harul ce l au primit la călugărie și să trateze cu mai multă responsabilitate acest mod de viețuire. Nădăjduim în bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu să nu mai fie nevoie de asemenea înveșmântări în durere pe viitor, mai ales că viața noastră interioară a slăbit mult și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Paraschiv, Popa Dumitru, Farcaș Nechita, Savu Pop, etc. * 24 iulie 1987 Vizitând această mănăstire am rămas impresionat de harul pe care Dumnezeu l-a revărsat asupra ei, de lucrurile sfinte pe care le-am văzut aici, de modul în care călugării își duc viața, continuând frumoasa tradiție a monahismului românesc. Semnătură indescifrabilă 3 august 1987 Cele mai respectuoase gânduri pentru cei care păstrează toate aceste vestigii de o importanță inestimabilă. Vă încredințăm că ducem cu noi imagini de neșters și de câte ori
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
-n tine - Să mă duc la mănăstire Să văd cârduri de copile Tîrîndu-și papucii, Blăstemîndu-și părinții: N-ar avea loc în pământ Cine ne-o călugărit; Aibă viața racului 175 {EminescuOpVI 176} Și pînea săracului, Că n-am fost de călugărie Ci-am fost de căsătorie. 118 Pe cea frumoasă uliță Preîmblă-se o fetiță Cu mâni albe sufulcată Și ar trebui sărutată - Batîr de-i a popei fată; Că-i la vorbă așezată, Că popa așa i-nvățat Ia cartea și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De sboară pe arături S-adune fermecături, Să farmece trupul meu, Dar nu-i vrednic neamul tău. Trupul meu e trup subțire De scoate voinici din fire Și te-oi scoate și pe tine. 136 Pe dealul mănăstirii Plimbă-se călugării, Blăstămîndu-și părinții De ce i-o călugărit, De nu i-o căsătorit... O chilie ș-o fântână, Fântână cu apă bună, Mers-o fete și neveste Mers-o și mândruța lui, Cu botele Ca florile, Cu mînile Ca rujile. 185 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării din Cairo care, în timpul epidemiilor din secolul trecut, dădeau împărtășania ținând azima cu un clește spre a evita contactul cu gurile umede și calde în care putea să zacă microbul. Ciumații persani și călugării păcătuiau în mod egal. Căci pentru cei dintâi, suferința unui copil nu valora nimic, și pentru cei din urmă, dimpotrivă, teama foarte omenească de suferință năpădise totul. În ambele cazuri problema era ocolită. Toți rămâneau surzi la glasul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
idolatria și sfințenia artei“ - este însă un manifest ortodoxist și antimodern(ist), în care artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și trimiși spre pocăire în sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Întinse Între cearșafuri, cu grijă, căci odată cu menopauza mama ei Începuse să aibă un somn ușor și agitat - lucru care o făcea să fie foarte irascibilă. Emma rămase nemișcată, cu pleoapele lipite. Încercă să-i imite pe asceții indieni, pe călugării budiști sau pe adepții vreunei secte, capabili să facă abstracție de corpul lor, de neplăcerile lumii fizice și materiale, ajutați de puterea gândului. A medita. A levita. A transcende. Să uite de Antonio, acolo, afară, În noaptea asta, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Fără bruschețea care Însoțește revolta și pe care Lucas oricum ar fi preferat-o În locul resemnării care aducea a depresie. - Ar trebui să fugi de mine, șopti ea. Aduc nefericire tuturor celor din jurul meu. Gura i se strîmbă. - Blestemată, blestemată... călugării fără cap o știau... - Uită-te la mine, Marie. Ridică tonul fără succes și dădu brusc cu pumnul În masă, transformînd farfurioara În băltoacă și făcînd-o pe Anne să iasă din bucătăria unde se refugiase. - Uită-te la mine, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ales, mai apoi, Valerian, parcă și clopotele sunau altfel, mai vesele, mai de-ale noastre“, zâmbi înduioșat. Și Prea Sfântul era de-al nostru, trup și sufletul credinței pentru societate. Dar tot mai avea și el rămășițe de dinainte de război, călugărie, canoane, taina spovedanii, chestii de demult, cu care te îmbrobodea când tocmai credeai că-i discuția mai serioasă. Și-i apăra, creștinește, zicea, pe foștii, istoricii, pe ei și neamurile lor, prea puțin păsându-i că toți, dar toți, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
m-a adus aici, n-am facut-o din vocație. Am și eu personalitatea mea. — Mai ai frați? — Șase. Eu nu sunt de vină că am apărut la sfârșit. Sincer, la început nu m-a supărat cu nimic ideea de călugărie. E drept că aveam trei ani. În zilele trandafirilor, când mă întorceam în sat, toți îmi dădeau prăjituri și la început mi-a plăcut să mă umflu în pene. Dar după un timp Huo Ba tot râdea de țeasta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sale pe lângă guvernul lui Cuza-Vodă și chiar să nu mai revină la chilia sa de la Mănăstirea Iviru, dându-și seama, prin urmare, că simțământul național Îi devenise mai puternic și mai irezistibil decât cel religios, Însă fără a renunța la călugărie. Arde ca o flacără și jubilează ca un copil după ce marii bărbați din preajma lui Cuza-Vodă - Dimitrie Bolintineanu, Vasile A. Urechia, Cezar Bolliac și alți buni români - se lasă convinși de necesitatea deșteptării și amplificării prin Învățământ a sentimentului național la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
vorba. Timpul a mai trecut, după ce s-au cunoscut și s-au apropiat și s-au mai sfătuit și s-au și iubit Îndeajuns de bine, de mult și de decent, și-au dat seama că ei nu sunt de călugărie și călugăria nu-i de ei. Încât, pentru a nu Înșela pe nimeni, pentru a nu se Înșela nici pe ei Înșiși, au hotărât să-și părăsească acea cale, și să-și dureze o familie, ca tot românul, autentic, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a mai trecut, după ce s-au cunoscut și s-au apropiat și s-au mai sfătuit și s-au și iubit Îndeajuns de bine, de mult și de decent, și-au dat seama că ei nu sunt de călugărie și călugăria nu-i de ei. Încât, pentru a nu Înșela pe nimeni, pentru a nu se Înșela nici pe ei Înșiși, au hotărât să-și părăsească acea cale, și să-și dureze o familie, ca tot românul, autentic, și să-și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să se răsfrângă. Dar am depășit măsura cu vorba. Să-i dăm drumul în lume, să-l facem să cunoască ce se află dincolo de dealurile noastre, de pustietate, de mizerie. Dar el se ceartă cu toată lumea. O să se certe cu călugării, cu starețul și o să-l alunge. Va fi și mai rău, o rușine. Nu te mai da de ceasul morții. E un băiat bun. Ba chiar foarte bun. În mânăstire se va comporta conform regulilor, o să vezi. Geronimo o luă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
garanție pentru firea sa suspicioasă și totodată pătimașă. Viața la mânăstire se scurgea liniștit între rugăciuni, studiu și muncă. Un monitor în fiecare zi trebuia să raporteze Starețului tot ce se-ntâmpla la bibliotecă. Studiul era călăuzit și organizat de călugării mai în vârstă, ei dădeau de fapt cărți fiecărui și nu permiteau preferințele unuia sau altuia. Lui Tommaso mai ales i se refuzau textele cerute. Nu lipseau însă urgențele: să adune lemne pentru vatră și bucătărie, să secere iarbă pentru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
găsească, cu orice preț, o metodă pentru a învăța mai bine și cât mai repede. Desigur, citea necontenit, reușind să rețină aproape totul, dar zilele păreau scurte, iar cărțile din bibliotecă păreau să nu se mai sfârșească. Îi întreba pe călugării mai bătrâni, pe octogenari, cum să facă să citească mai repede, îi amețea de cap cu întrebările lui, iar aceștia, de-acum departe de orice ispită, inclusiv de cea a cititului, răspundeau cu un surâs, ridicându-și brațele spre cer
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
după alții, ca-n somn. Doi tineri cu părul lung, strâns la spate, cu bărbi nepieptănate și straie călugărești, cereau bani pentru repararea mănăstirii. — Uită-te la pungașii ăia, spuse Ologu. Îndemn inutil pentru Fane Chioru. — Unii care fac pe călugării... îl lămuri Costică. — Și lumea îi crede ? întrebă orbul, fără să-și mute privirea. — Așa s-ar zice, constată șchiopul. Ca s-o zic p-a dreaptă, sunt jegoși și nemâncați la față, se prefac bine. Asta e, trebuie să ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a putut zice: sunt om prin natură și Dumnezeu prin har<footnote Sf. Simeon Noul Teolog apud Nicolae Mladin, op. cit., p. 67. footnote>. Retragerea luminii dumnezeiești În privința retragerii luminii dumnezeiești există o mică deosebire între Sfântul Simeon Noul Teolog și călugării isihaști. Aceștia din urmă spuneau că vedeau în continuu pe Hristos în lumină, în ei, fiind mereu într-o depășire de ei și totuși știind că sunt păcătoși. Dar era o stare continuă. La Sfântul Simeon însă, vedem și o
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
sunt păcătoși. Dar era o stare continuă. La Sfântul Simeon însă, vedem și o schimbare a relației: când este plin de Hristos, când parcă nu-L mai simte, și atunci se întristează. Poate că aici e deosebirea între el și călugării isihaști și, deci, între el și Sfântul Grigorie Palama<footnote Pr. Stăniloae, 7 dimineți cu părintele Stăniloae - convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu,,Editura Anastasia, București, p. 147. footnote>. Prezența luminii nu este permanentă, de aceea Sfântul luptă pentru a fi
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
casă, după ce am dat vitele ce am avut fiilor mei, lui Manolache și lui Gavril”, ca zestre, se înțelege, la căsătoria ultimului. După un an de la căsătoria acestuia, în februarie 1778, se naște fiul lor mai mare, Ioan, iar în călugărie Ioanichie. De acum încolo, informațiile despre evoluția stăpânirii de aici și din împrejurimi devin tot mai numeroase și mai amănunțite, ca urmare a faptului că Gavril a preluat de la tatăl său condici vechi și obișnuința de a consemna în ele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
respect față de cele sfinte afișată de Barbu se vede în arhaismul licențios „besearică” de care abuzează în Princepele. Tot fanariotul este cel care, pentru a dobândi popularitate ieftină ascultă plângerile sătenilor împotriva unei mănăstiri și apoi bate cu biciul toți călugării, neomițându-l pe stareț. Lumea clerului este prezentă în proza noastră, dar se remarcă mai ales prin minusuri. Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. Călugării și călugărițele lui Damian Stănoiu nu sunt pilde de sfințenie
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
vreo calitate, de pildă aceea de a avea umor. Ei își fac reciproc farse, își imită cu haz superiorii, găsesc plăcere în traiul bun. Nu sunt desigur niște sfinți, dar nici nu păcătuiesc de moarte. La Arghezi, în Cimitirul Buna-Vestire călugării care învie în masă îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii, odoarele rămase fără nestematele originale și pictura murală stricată de intervenții moderniste deșuchiate. Povestirile ortodoxiste relatează diferite miracole și epifanii, apar și convertiri
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]