845 matches
-
mahalalei, se întâlnește cu Iane. Acesta a dat, fără zabavă, jalbă la Mitropolie, cerându-și nevasta înapoi. Pusă din nou să aleagă între călugărie și căsătorie, Stoiana preferă viața conjugală care i se pare mult mai ușor „de purtat“. Cinul călugăriei nu se potrivește oricui și nu este acordat oricui. Chiar dacă promite să renunțe la viața lumească, o dată ajuns între ziduri, candidatul se răzgândește și revine asupra deciziei inițiale. IV Divorțul - între sancțiune și reconciliere Zapisul de împăcare O primă prezentare
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Cazul unor asemenea indivizi incorigibili: „am socotit că de vom călugări-o noi peste voia ei (precum dedese ia făgăduință la noi mai nainte) și fiind cu fire și năravul defăimate și pornită spre cele lumești, nu-i va fi călugăria de vreo spăsanie, ci de osândă“. Termenii-cheie ai discursului - spăsanie și osândă - relevă clar misiunea pe care o are fiecare dintre in stituațiile sistemului represiv: mănăstirea asigură mântuirea, în schimb pușcăria numai ispășirea unei condam nări, una are o importantă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
este clar formulată, populația îi dă o cu totul altă interpretare și consideră că separarea de corp are aceeași valoare ca și divorțul. Divorțul reprezintă o soluție ime diată pentru cazurile de părăsire a do mi ci liu lui, boală, călugărie, amesteca re de sânge, curvie, în mare parte, și devine și pentru trai rău numai după epuizarea celorlalte compromisuri. Dar nici în această etapă di vor țul nu îmbracă aceeași formă pentru ambii membri ai cuplu lui. dreptul de căsătorie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
care acesta este privit ca o componentă universală și aflat în armonie cu universul. Concepția lui Bruno privind universul și raportul acestuia cu sufletul păstrează multe elemente din concepțiile avveroiste cu care a intrat în contact în perioada sa de călugărie. De aceea evoluția concepției despre suflet din Evul Mediu până în Renaștere subliniază modalitatea de evoluție a imaginarului până la atingerea maximului pulsional din perioada renascentistă. 1.4.5. Problema adevărului și dezvoltarea științelor naturii În procesul de căutare a adevărului, de
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
du chat qui pelote) după ce evocăm aspectul pensiunii de familie, atunci cînd Balzac descrie, în romanele sale, aspectul interioarelor în care ne introduce. 150 (V147) aceste tablouri ne par pitorești fiindcă ne permit 151 (V148) dacă păstrează totuși acest sentiment... Călugării numiți și "domnii de la Saint-Royal" au fondat aici școli, unde elev a fost și Racine; pentru că era un centru al jansenismului, mănăstirea a suferit persecuții, culminînd cu alungarea călugărilor și măicuțelor în 1709, urmată de demolarea edificiului, în 1710 (n.
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
hainei preoțești pe care o port: • Vă rog să mă priviți cu atenție și să spuneți ce vedeți? [...] • Poate fi considerată o "mască" haina mea preoțească? • Ce reprezintă ea? • Unde mai poate fi ea întâlnită în mediul bisericesc? [la călugări] • Călugăria este o mască? • Dacă da, ce ascunde ea? [ identitatea umană prin asumarea vieții mănăstirești?] • Există în uniforma monahală vreo piesă care poate fi considerată simbol al măștii? [camilafca (acoperământul capului) simbolizează vălul cu care călugării își acopereau chipurile în vremurile
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în mediul bisericesc? [la călugări] • Călugăria este o mască? • Dacă da, ce ascunde ea? [ identitatea umană prin asumarea vieții mănăstirești?] • Există în uniforma monahală vreo piesă care poate fi considerată simbol al măștii? [camilafca (acoperământul capului) simbolizează vălul cu care călugării își acopereau chipurile în vremurile de demult ca rezultat al smereniei și spre a nu fi recunoscuți în lume]. (Anexa I) Călugărul, în monahism, își asumă ascultarea nesilită (obediența), sărăcia de bună voie și castitatea. Există însă un moment în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
monahism, își asumă ascultarea nesilită (obediența), sărăcia de bună voie și castitatea. Există însă un moment în care călugărul poate să își înnoiască aceste angajamente într-un mod ceremonial; acest lucru este numit Schima cea Mare sau Chipul îngeresc al Călugăriei. Forma văzută sau cunoscută de către noi este un ceremonial în care călugărul primește de la superiorii săi anumite piese vestimentare, fiind învestit concomitent și cu o îndoită cinste. (Anexa II) Anunțarea temei: Cu aceasta intrăm intr-o zonă superioară de discuții
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
participanți m-au abordat în școală cu diverse întrebări pe marginea temei discutate. Astfel că împreună am analizat teme interesante de teologie, dar și de cultură generală, cum ar fi: ascensiunea omului de la chip la asemănarea cu Dumnezeu în cadrul creației, călugăria ca fel de a fi al omului în ipostaza sa de purtător de văl etc. Analizarea feed-back-ului mi-a fost sfetnic în a decide că încă mai este de lucrat atât la nivel informațional, cât și la nivel emoțional-spiritual-duhovnicesc cu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
uric, cu tot venitul, neclintit, în vecii vecilor”. Falsul este grosolan fiindcă nepomenind nimic despre satul de la vamă (viitorul sat Vama, județul Suceava) îi arată hotarele, ca și cum o vamă se dăruia cu hotare. În baza acestui document fals, alcătuit de călugării și egumenii de la mănăstirea Moldovița, satul Vama a stat sub stăpânirea mănăstirii, ca sat mănăstiresc, mai bine de 350 ani, fără ca falsul să fie contestat de urmași. După moartea lui Alexandru cel Bun, egumenul și călugării, pentru a-și întări
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
dascăli și copii la învățătură. Era prevăzut ca „la târguri și la sate", Mitropolitul și Episcopii, în eparhiile lor, să așeze „preoți de ispravă" care să învețe copiii „întâiași dată ruga și credința", dar să-i „învețe și a scrie”. „Călugării să nu șadă pe la casele lor, ci toți la mănăstire să șadă", dar să-și „păzească ruga, nu să fie văcari, au prisăcari, au păcurari, și alte ca acestea". Egumenii să fie aleși „cu scrisoare de la călugării mănăstirii", iar când
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Muntenimea de Jos. Cu privire la anul de ctitorire și la ctitor, se afirmă că a fost zidită între anii 1672 1674, de către un anume Atanasie, care a fost patriarh al Ierusalimului, și care era administratorul averilor mănăstirești pe care le dețineau călugării greci în Moldova. După alții, ea datează de pe la mijlocul veacului al XVII-lea, de către domnitorul Ștefan Petriceicu (1672-1674). Cel puțin data nu se infirmă. Nu există pisanie sau vreun alt document care să dea date precise. Se știe că avea
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
Vel-Logofăt Ionașcu Gheorghe (cam pe la anul 1620). Alte păreri au susținut că trebuie să fi fost ctitoria lui Miron Barnovschi Vodă. Alții au susținut că era și mai veche, dar că, piatra cu inscripție votivă ar fi fost luată de călugării greci, care au mai făcut și în alte părți asemenea ispravă. Biserica a stat multă vreme nefolosită și în pericol de ruinare. Avariată în urma unui bombardament din anul 1944, n-a mai fost reconstruită. Nevoile de sistematizare și de construire
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
taoistă din China s-a dezvoltat ca rezultat direct al învățăturilor lui Ta Mo. Ta Mo este considerat a fi autorul a două cărți pline de învățături care au fost ținute timp de multe secole ca secret bine păstrat de călugării bătrâni și maeștrii artelor marțiale. Aceste două tratate clasice constituie fundamentul tuturor școlilor ulterioare de practică qi gong bazată pe stilul intern (nei-gong) din China și sunt, probabil, cele mai influente texte scrise din întreaga istorie a artei qi gong
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
meditației prin mișcare” cultivă esențele corpului fizic. Formele de cultivare au de-a face, în principal, cu aspectele primordiale ale sistemului uman, folosind meditația în nemișcare ca principală metodă de practică. Acesta era tipul de cultivare spirituală unidirecționată practicată de călugării budiști din China înainte de sosirea lui Ta Mo. Cei care cultivă exclusiv forțele spirituale primordiale ale minții fără să acorde atenție necesităților temporale și tendințelor senzuale ale corpului ajung de multe ori să sufere de pe urma unei sănătăți fizice deteriorate, a
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
într-un moment deosebit de favorabil al anului, lunii sau zilei. Cei cinci munți sacri din China - Omei Shan, Wu Tai Shan, Tai Shan, Hua Shan și Chung Shan - reprezintă astfel de puncte de forță și, timp de mii de ani, călugării taoiști și cei budiști s-au dus în aceste locuri pentru a-și perfecționa practica prin accesarea puternicelor „Vene de energie ale Dragonului” (lung-mai) despre care se știe că trec prin acele vârfuri sfințite. Într-adevăr, toți munții înalți bătuți
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
sălbatică, calitățile și frumusețea de care dispune Îl situează În topul elitei raselor de câini utilitari. Există izvoare scrise Încă din timpuri mult Îndepărtate, că În Alsacia, pe versanții munților Vosges, se creșteau câini asemănători cu lupii din sălbăticie, de către călugării scoțieni, veniți să pună bazele mănăstirii din Münster. De-a lungul timpului acești câini s-au extins și asupra altor teritorii, populând toată Valea Ronului, până În Munții Pădurea Neagră. Se presupune că În vremurile străvechi, nu rareori se Întâmpla ca
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
și Paris câteva exemplare sub denumirea de „Câini ciobănești alsacieni”. Este de reținut că acești câini fac parte din grupa raselor de câini ciobănești, Întrucât, În perioada de Început au fost folosiți pentru paza turmelor de oi și vite de călugării care dețineau numeroase asemenea animale În jurul mănăstirilor. Mai târziu, germanii, care s-au ocupat de o selecție riguroasă a câinilor-lup, la nivelul Întregii țări, au reușit să formeze tipuri tot mai ameliorate din rândurile acestora și să le omologheze ca
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
titlul său la analoaga operă enciclopedică a eruditului roman Varron. Bibliografie esențială (acest criteriu - efectuarea unei selecții, chiar dacă restrînse - va fi respectat întotdeauna cînd vom examina diversele probleme referitoare la Augustin). Ediții. Amintim întîi de toate marea ediție îngrijită de călugării benedictini ai congregației S. Mauro din Paris, alcătuită la sfîrșitul secolului al XVII-lea și retipărită în PL 32-47: e o ediție încă necesară acolo unde lipsesc edițiile moderne (care, totuși, cuprind aproape toate operele mai semnificative). După criterii științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Iată așadar o altă caracteristică a monahismului de la Lerin: comunitatea nu rămîne închisă în sine, ci păstrează un raport fecund cu mediul înconjurător și, mai ales, membrii ei sînt obișnuiți să urce pe scara demnităților ecleziastice în urma unor experiențe de călugărie, lucru mai puțin frecvent, fără îndoială, în alte comunități monahale. La Lerin s-au adunat asceți care proveneau din toate regiunile Occidentului; adesea erau asceți de familie nobilă sau, cel puțin, persoane care făcuseră carieră ca funcționari de stat: așa
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reprezintă, în mijlocul acestor tulburări, în primul rînd un loc în care să te refugiezi și să lași deoparte grijile lumii, un port în care să-ți găsești liniștea; viața ascetică aduce pacea. Acestor aristocrați, atunci cînd voiau să treacă de la călugărie la viața ecleziastică, li se deschidea în mod firesc calea care ducea spre scaunul episcopal: de aici și figura atît de frecventă a episcopului călugăr, de extracție socială superioară. Acest lucru se întîmplase deja în generația precedentă, cea a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-o trimită într-o mănăstire și care nu se simțea deloc convinsă de această opțiune impusă de familie. Argumentele sînt tradiționale (preamărirea virginității) și destul de banale (pericolele din această lume pe care sora sa le poate evita tocmai prin intermediul călugăriei și cărora le sînt expuse, în schimb, femeile măritate și mamele; lupta cu pasiunile etc.); așa cum era obiceiul, poetul recurge la exemple ce trebuie imitate. Cu toate acestea, poemul s-a bucurat de prețuirea lui Isidor de Sevilia, însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dovadă și de o evlavie deosebită față de Sfînta Fecioară și Sfîntul Martin, cel mai vestit sfînt din Gallia. Martirii sînt adevărații eroi ai acestei istorii creștine, străbătută de un marcat interes pentru asceză și pentru încercarea la care sînt supuși călugării prin pocăință. Această atitudine, de altfel, e mai potrivită cu „cultura” din epoca lui Grigorie decît speculația dezinteresată și teoretică. Aceleași caracteristici, accentuate de subiectul tratat, se regăsesc și în cele opt Cărți de miracole (Miraculorum libri), unde sînt povestite
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mănăstirii Acemetilor la Constantinopol. De altfel, patriarhul Martirios din Ierusalim (478-486), care nu acceptase în mod oficial hotărîrile de la Calcedon, probabil în speranța reconcilierii cu disidenții, a putut, împreună cu arhimandritul filocalcedonian Marcian din Betleem, să ajungă la un acord cu călugării anticalcedonieni pe baza recunoașterii doctrinei de la Niceea, Constantinopol și Efes și a condamnării a tot ceea ce contrazicea Crezul de la Niceea, indiferent de locul unde se întîmplase acest lucru, „la Rimini, la Sardica sau la Calcedon” (este ceea ce L. Perrone a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Ierusalim (cf. pp. 000-000, respectiv 000-000). Politica teologică a lui Iustinian s-a focalizat și asupra aplanării controverselor ce se aprinseseră din nou în jurul lui Origen, după conflictele din epoca lui Teofil al Alexandriei (cf. p. 000). încă o dată călugării se numărau printre protagoniști; într-adevăr, origenismul, mai ales în versiunea lui Evagrie Ponticul (cf. vol. II, t. 1, pp. 148-150), asigura o bază metafizică ascezei monastice, văzută ca un mijloc de reconstituire a relației originare dintre intelectele preexistente și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]