1,224 matches
-
cu capul de cercevea până când steaua în cinci colțuri fixată pe partea superioară a bonetei militare a atins ochiul de geam de sus. Colegii lui au procedat la fel, dar la al doilea gem. Acum toți trei se uitau în cămăruță, încercând să deslușească în semiîntuneric ce anume putea fi atât de periculos sub acoperișul acestei coștoroabe. 4. "DUȘMANII POPORULUI" Fusese o noapte călduroasă. Cele două geamuri erau închise. Dinspre tindă venea un firișor de aer proaspăt de afară, prin ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
puternică ar fi fost, era sortită eșecului. Forța argumentației, tonul, ochii ca două lasere pătrunzătoare, mimica și întreaga ei atitudine te descalificau înainte de a urca pe ring pentru susținerea meciului. A doua zi după vizita bunicului, m-a chemat în cămăruța ei de o austeritate monahală masa lângă geam; patul la perete; soba cu plită într-un colț; la răsărit câteva icoane și mi-a zis: Ia șăzi oleacî pi scaunul ista, măi țâcî. Așă. Șî spuni-mi drept dacî hodorogu șeala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urlete aiuritoare. Bunica era în pat, toropită de căldură. Când a văzut că lătratul nu mai contenește, cu baticul căzut pe spate și părul albicios într-o dezordine caricaturală, a pus mâna pe bastonul ei de corn, a ieșit din cămăruță și i-a aplicat bietului animal o lovitură de băț cu atâta ură, încât, de durere, s-a întins cu burta la pământ. Văzând cine i-a aplicat corecția nemiloasă, și-a adunat ultimele puteri și s-a târât anevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vorbele Tale seamănă izbitor de mult cu discursurile politicienilor demagogi: una zici și alta faci! E noapte. Într-o căsuță prăpădită, cu o curte fără gard, la o margine de sat, pe niște saltele improvizate, așezate direct pe pământul din cămăruță, doarme o mamă alături de copiii ei. E obosită mama. Foarte obosită. Muncește toată ziua la "paori" dică la oamenii gospodari ai satului, la cei bogați. Spală rufele, calcă, apretează, plivește răsadnița, plantează și udă, prășește, mătură curtea, cară gunoiul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a luat bani pentru articolele de tâmplărie. Finalul celui de-al doilea caiet de însemnări este aproape apoteotic. Familia lui Titi, acest alter ego al autorului, a reușit să iasă, după mulți ani, din întunericul pământului. Aveau și ei o cămăruță prin ferestrele căreia pătrundea, în sfârșit, nestingherită, lumina soarelui. De câteva ori firul epic se rupe, pentru că naratorul rememorează scene din vremea când trăiau bunicii. Niște oameni vrednici, dar războiul, seceta și mizeria le întunecaseră viața. Smulsă parcă din romanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
plecat din Cluj, mi-am luat o valiză, am urcat în tren, a fost o iarnă groaznică atunci, și mi-aduc aminte că am făcut aproape două zile până la destinație. În prima noapte am dormit acolo, la unitate într-o cămăruță mică de încăpeau doar un pat și o sobă. Dom'le, în noaptea aceea era să mor acolo! De fum. Sub mine era cancelaria Comandantului Batalionului III și un căpitan, Țenea Ștefan (care a ajuns apoi Comandant la Compania aprovizionare
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
știu. Pe la jumătatea lui ianuarie. Am plecat de acasă pe 17 decembrie și am revenit pe la jumătatea lui ianuarie. Nu mai țin minte exact data. Țin minte că în noaptea de Revelion m-am dus în camera din spate, o cămăruță mică cu un fișet și un pat și am adormit. Dimineața, când m-am trezit pe masa mea era o hârtie cu scrisul meu cu niște nume pe ea. Noaptea, sunase telefonul și am răspuns automat fără să conștientizez faptul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
onora bunurile libertății. Îndeosebi, trebuie să păstrăm cuvântului scris privilegiul pe care-l are." Dacă adăugăm gesturile individuale de mare generozitate (G.M. Zamfirescu l-a cules de pe drum pe Bogdan Amaru, abia ieșit din sanatoriu și l-a găzduit în cămăruța lui din podul teatrului, Sadoveanu l-a recuperat pe "dezamăgitul" Panait Istrati "vino la mine, la Iași, bre, omule necăjit..." Sandu Teleajen l-a debutat pe banii lui pe G. Lesnea etc. etc.) înțelegem cum și de ce s-a organizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
valetul?) sosește val-vârtej. M. nimerise în sala de biliard. Interzis doamnelor! (Thorne-Löwe zice că în trecut interdicția avea la bază motive profesionale; "doamnele" de pe vremea aia captau prea mult atenția; astăzi e doar un "obicei pitoresc".) Cafeaua într-una din cămăruțe. Vrea să ne prezinte clubul: Pentru un cuplu e interesant să vadă locul în care s-au luat de-a lungul timpului numeroase decizii esențiale". În salonul domnilor îmi spune discret că prinde bine să fii membru, s-ar putea
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
trebuit să meargă pentru anumite chestiuni la Constantinopol. Noii misionari i-au continuat opera cu promptitudine. Au terminat biserica din București, prima biserică catolică în acest oraș, viitoarea capitală a României; apoi au construit alături un mic convent cu cinci cămăruțe, fiind ajutați pentru aceasta chiar de domnitor și de boieri. Ambasadorul Franței la Constantinopol a cerut să fie pictată o icoană frumoasă a Maicii Domnului pentru această biserică, pe cheltuiala sa, pe care Prefectul Misiunii a trimis-o la București
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
s-a îngrijit de aceasta, căci doctorul regimentului se îngrijea de tuns „frezele” furierilor. Spre a scăpa de această josnică situație, câțiva dintre noi neam „descazarmat” cu de la noi putere: ieșeam seara prin gard și dormeam peste drum, unde închiriasem cămăruțe mobilate. La această mizerie fiziologică se adăuga și aceea morală inevitabilă vieții militare românești în actuala ei înfățișare și structură. Răutatea unora dintre ofițeri, mojicia în[n]ăscută a altora și a tuturor „majorilor”, copii de 22-23 de ani care
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
fi întâmplat dacă nu plecam cu doar câteva minute înainte de producerea deflagrației. Comandamentul pentru refugiați de la Pitești ne-a repartizat în comuna Hințești, la vreo 5 kilometri de oraș, un sat mare, cu gospodării frumoase și am locuit într-o cămăruță la Costică Voicu, o familie cu care ne-am acomodat repede și ne-am înțeles bine. Ca toți locuitorii așezării, familia Voicu avea livezi de pruni, făcea mii de litri de țuică, pe care o comercializa și realiza venituri frumoase
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vara trecută. - Zlate ce face? - Ie vai de steaua lui, ie amărât tare. Nu mai are nici turiști, nu mai vine nici dracu’ la el. Stă cu gura căscată la mine să-i dau să bea. Ne-a băgat În cămăruța aia cu două paturi, unde stăteam noi, mai știi? - Îhâm. Nu-i rău acolo. - Și tu, vere, ce dracu’ mai faci? - Am ieșit și io nițel la plajă. - Te-ai mai coșcovit, eh, ai Îmbătrânit de când nu ne-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vreo doi pe doi jumate. Pat zîmbea și-și freca mîinile. - O să cam fie niște trăgători În sevraj pe-aici prin-năuntru, a zis el. Puțin mai tîrziu gardianul a venit și m-a chemat. Am fost dus Într-o cămăruță de lîngă holul de la intrarea-n secție. Înăuntru doi agenți stăteau la o masă. Unul era Înalt și gras, cu o față de broscoi sudist. Celălalt era un gabor irlandez Îndesat, Între două vîrste. Îi lipseau cîțiva dinți din față, fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
noroc să fiu invitat de Pina Bausch. În compania ei am lucrat o stagiune. Am făcut vreo zece piese împreună, tot așa, în nebunie curată. Dar vreau să spun că în momentele în care eram la mine acasă, într-o cămăruță mititică, subînchiriată, acolo, la Essen (un fel de sat, nu este un oraș mare ceea ce era mare era Pina Bausch!), era multă ceață și, ca să supraviețuiesc, îmi recitam poezii care, la școală mi se păreau așa... Coșbuc, Eminescu... poeți pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
care nu erau ieșeni; pe mediciniști îi întâlneai ca pedagogi la Seminarul "Veniamin", unde găseai anual câte 7-8, ținând posturile nesfârșite, după religie, noaptea dormind la un loc cu elevii, iar ziua, când se înapoiau de la facultate, stăteau grămadă în cămăruța de sub scările de la intrarea fostului palat al lui Mihalache Sturza, din actuala stradă Lozonschi. Alții erau pedagogi la Liceul Internat ori Liceul Militar ca și la Școala de arte și meserii sau ca externi fără plată la Spitalul "Socola", în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de cari și de șoareci ori găurită de timpul scurs peste ea. Am așezat geanta undeva lângă un calorifer abia călduț... Mi-am aruncat geaca, oarecum nervos de ceea ce avea să mi se întâmple, deasupra bagajuluiundeva, într-un colț al cămăruței, luminata de un bec aproape mort. * * * O individă grasă, cam de vârsta a doua, mi a ordonat scurt să trec pe cântar. (...) Ai 48 de kilograme... treci să te măsurăm!... ai 168 de centimetri... Da... Acum să-ți luăm sânge
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
spartă, descuie ușa punând în broasca ușii cheia ce o deține cu titlu de inventar de fiecare dată când intră în tură, zicându-mi pe ton binevoitor, prietenesc: ,,să mergi să te schimbi în camera de colo (arată cu degetul cămăruța de vizavi), că e mai cald acolo! Aici e frig...’’ M-am întors către direcția indicată, puțin dezechilibrat, amețit. Eram pe punctul de a pleca într-acolo, atunci când femeia mi-a pus o mână pe umăr și a continuat să
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
loc, e vechi și el...dar ia-l! Ia-l pe ăsta și când voi avea un altul ți-l voi schimba!’’ Am aprobat printr-o mișcare verticală a capului, într-un fel intrigat de bonomia femeii. Am pătruns în cămăruța indicată cu degetul arătător, cameră care se găsește pe diagonală, de cealaltă parte a holului întunecat. Se întunecase de ceva vreme și afară. Numai haitele de câini se mai auzeau prin ferestrele negrebine închise, și numai din când în când
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Marian, ca și cum ar fi fost pentru prima oară în viață, ne-am urat ședere plăcută și să plecăm sănătoși atunci când va fi vremea. După ce am așezat cele ce aveam din geantă în sertarele noptierelor. Am plecat grăbit către toaletă... O cămăruță în care se pătrunde împingând cu umărul în ușă... În stânga un coș de gunoi ,,îmbrăcat'' pe interior într-un sac menajer negru plin de resturi felurite. Drept în față, dușul încastrat în peretele din fața ușii. În dreapta, chiuveta cu flotor jos
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
care trebuie să le pună de acord. Căci Comisia de specialiști pentru acest lucru a fost creată. Și pentru acest lucru este plătită. 79. Un gând negândit; gândit n-ar fi decât o blasfemie Se făcea că Blőnk venise în cămăruța ei și se așeză în singurul scaun cu spetează înaltă, ignorând-o total de parcă nici n-ar fi văzut-o. Dar sigur a văzut-o. Lui Blőnk nu-i scapă niciodată nimic. De data aceea, Blőnk avea două și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Marele Erou. Că era tot acolo nu trebuia să se convingă cu privirea, îi simțea prezența prin toți porii. Da, dar ce făcea Blőnk acolo acum? Dar acum?? Dar acum??? Blőnk continua să stea pe singurul scaun cu spetează din cămăruța Esterei și să... să nu facă nimic. Dar se știe că Blőnk face întotdeauna ceva măreț, chiar și atunci când nu face nimic. După o eternitate, adică după un timp fără timp, când Estera miji iarăși ochii, Blőnk tocmai se pregătea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Blőnk tocmai se pregătea să plece. Avea iarăși trei capete, ca în mai toate ilustrațiile și fetei îi era ciudă că n-a simțit prin toți porii că Marele Erou s-a sculat de pe singurul scaun cu spetează înaltă din cămăruța ei. Blőnk tocmai se pregătea să plece, era de acum cu spatele la ea și-și întoarse doar unul dintre capete și îi făcu ștrengărește cu ochii. Apoi dispăru prin perete. Fata sări în picioare și începu să caute: de ce a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
se pregătea să plece, era de acum cu spatele la ea și-și întoarse doar unul dintre capete și îi făcu ștrengărește cu ochii. Apoi dispăru prin perete. Fata sări în picioare și începu să caute: de ce a venit Blőnk tocmai în cămăruța ei? În mod sigur că i-a lăsat ceva. Estera Ionașcu este încredințată că doar simțurile ei imperfecte nu detectează ceea ce i-a lăsat Blőnk. De ce să fi venit Blőnk, Marele Erou în cămăruța ei? Estera Ionașscu își antrenează simțurile
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de ce a venit Blőnk tocmai în cămăruța ei? În mod sigur că i-a lăsat ceva. Estera Ionașcu este încredințată că doar simțurile ei imperfecte nu detectează ceea ce i-a lăsat Blőnk. De ce să fi venit Blőnk, Marele Erou în cămăruța ei? Estera Ionașscu își antrenează simțurile pentru a fi în măsură să găsească ce i-a lăsat Blőnk. În timpul acesta, de partea cealaltă a hotarului istoric, a gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]